ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5893/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 640/ F din 30 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnații R.N. și Șt.A. Petiționarii condamnați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 1484 din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1741 din 17 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei R.N.

la pedeapsa de 8 ani închisoare. Prin sentința penală nr. 72 din 5 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 512 din 4 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului Șt.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare. Analizând motivele invocate de condamnați, încheierea căsătoriei pe durata întreruperii executării pedepsei, instanța de fond a apreciat că aceștia au posibilitatea împuternicirii unei persoane pentru a se ocupa de actele necesare, oficializarea relației putându-se realiza și în cadrul penitenciarului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel condamnații R.N. și Șt.A., care au susținut că în mod greșit au fost respinse cererile de întrerupere a executării pedepselor.

Prin decizia penală nr. 538/ A din 14 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 13575/3/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de condamnați. Apelanții condamnați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs condamnații R.N. și Șt.A., care au reiterat motivele invocate în cererea inițială. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1357/3/2006 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnații Șt.A.

și R.N. au solicitat întreruperea executării pedepselor de 8 ani respectiv 15 ani închisoare. În susținerea cererii, condamnații au arătat că intenționează că se căsătorească, iar intervalul de 3 luni pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepselor le-ar permite acestora să se ocupe de procurarea actelor necesare. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea procesual penală nu definește noțiunea de „împrejurări speciale” lăsând la latitudinea instanței să aprecieze în raport de datele concrete ale fiecărei cauze. În speță, instanțele au stabilit în mod corect faptul că cei doi condamnați își pot procura actele necesare încheierii căsătoriei prin împuternicirea unei alte persoane. Împrejurarea invocată de condamnați, încheierea căsătoriei, nu poate fi apreciată ca fiind o împrejurarea specială de natură a produce consecințe grave dacă pedeapsa nu ar fi întreruptă. Împrejurarea specială la care se referă legea, are în vedere o stare excepțională, neobișnuită, pentru înlăturarea căreia se impune intervenția neîntârziată pentru a se preveni producerea unor consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Nefiind îneplinite condițiile legii, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondate, recurile declarate de condamnații R.N. și Șt.A. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții condamnați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții condamnați Șt.A. și R.N. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții condamnați la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2006.