ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5893/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 640/

F din 30 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii

formulată de condamnații R.N. și Șt.A.

Petiționarii condamnați au

fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 1484

din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1741 din 17 martie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei R.N. la

pedeapsa de 8 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 72

din 5 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 512 din 4 februarie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului Șt.A. la pedeapsa de

15 ani închisoare.

Analizând motivele invocate

de condamnați, încheierea căsătoriei pe durata întreruperii executării

pedepsei, instanța de fond a apreciat că aceștia au posibilitatea

împuternicirii unei persoane pentru a se ocupa de actele necesare,

oficializarea relației putându-se realiza și în cadrul penitenciarului.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apel condamnații R.N. și Șt.A., care au susținut

că în mod greșit au fost respinse cererile de întrerupere a executării

pedepselor.

Prin decizia penală nr. 538/

A din 14 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 13575/3/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate

de condamnați.

Apelanții condamnați au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs condamnații R.N. și Șt.A., care au reiterat

motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 1357/3/2006 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală,

condamnații Șt.A. și R.N. au solicitat întreruperea executării pedepselor de 8

ani respectiv 15 ani închisoare.

În susținerea cererii,

condamnații au arătat că intenționează că se căsătorească, iar intervalul de 3

luni pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepselor le-ar

permite acestora să se ocupe de procurarea actelor necesare.

Potrivit dispozițiilor art. 453

alin. (1) lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă

o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea procesual penală nu

definește noțiunea de „împrejurări speciale” lăsând la latitudinea instanței să

aprecieze în raport de datele concrete ale fiecărei cauze.

În speță, instanțele au

stabilit în mod corect faptul că cei doi condamnați își pot procura actele

necesare încheierii căsătoriei prin împuternicirea unei alte persoane. Împrejurarea

invocată de condamnați, încheierea căsătoriei, nu poate fi apreciată ca fiind o

împrejurarea specială de natură a produce consecințe grave dacă pedeapsa nu ar

fi întreruptă.

Împrejurarea specială la

care se referă legea, are în vedere o stare excepțională, neobișnuită, pentru

înlăturarea căreia se impune intervenția neîntârziată pentru a se preveni

producerea unor consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Nefiind îneplinite

condițiile legii, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondate, recurile declarate de condamnații

R.N. și Șt.A. împotriva deciziei penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții condamnați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții condamnați Șt.A. și R.N. împotriva deciziei

penale nr. 538/ A din 14 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții condamnați

la plata sumelor de câte 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 octombrie 2006.