ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 84

din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.

18478/2005, a fost admisă acțiunea reclamantei S.C.C.A. C. Șomcuța Mare,

formulată prin mandatara F. Maramureș și s-a dispus anularea parțială a H.G.

nr. 934/2002, în ceea ce privește Anexele nr. 56 și nr. 65 ale acesteia,

respectiv pozițiile nr. 48, nr. 52, nr. 38 și nr. 63, cuprinzând șase magazine

sătești, proprietatea reclamantei.

S-au respins excepțiile

privind nulitatea acțiunii, lipsa procedurii prealabile și lipsa calității

procesuale active a reclamantei, invocate de către pârâtul Guvernul României și

de către chemații în garanție Consiliul Județean Maramureș, Ministerul

Administrației și Internelor, Consiliul Local al comunei Satulung și Consiliul

Local al comunei Șomcuța Mare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că hotărârea atacată are ca obiect atestarea inventarierii

bunurilor care aparțin domeniului public al județului Maramureș, iar în două

dintre anexele acesteia au fost incluse și imobile (construcții) care făceau

parte din patrimoniul reclamantei, edificate pe terenul proprietate publică.

A constatat instanța că

reclamanta a dovedit cu înscrisuri, construirea legală a celor șase magazine

sătești asupra cărora au avut apoi, până în anul 1990, un drept de administrare

directă și care fac acum parte din patrimoniul lor.

A stabilit instanța, în

raport cu destinația construcțiilor, că ele nu fac parte din categoria celor

prevăzute de art. 135 din Constituție și nu sunt de interes public.

A apreciat instanța că, la

includerea celor șase construcții în domeniul public, au fost încălcate

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, precum și dispozițiile Normelor de

aplicare a acestei legi, întrucât în anexa la hotărâre nu este completată

rubrica a șasea privind „situația juridică” a imobilelor, de aici rezultând că

ele nu au aparținut unităților administrativ-teritoriale Satulung și Șomcuța

Mare.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen cele trei chemate în garanție de către Guvernul

României, dar cererile nu au fost legal timbrate, deși recurentele au fost

legal citate pentru termenul de astăzi, cu mențiunea timbrării.

Ca urmare, Curtea va face

aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând

cererile, ca netimbrate.

Împotriva aceleiași sentințe

a declarat în termen recurs și pârâtul Guvernul României, cererea sa fiind

legal scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea cererii,

recurenta invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în

fapt susține că instanța, judecând în fond după casare, trebuia să aibă în

vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs: suplimentarea probelor

pentru verificarea calității procesuale active a reclamantei și a calității ei

de proprietară a construcțiilor edificate pe terenul proprietate publică.

Consideră recurenta că

reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, întrucât nu a făcut

dovada preexistenței dreptului ei subiectiv, astfel nefiind îndeplinită

condiția din art. 1 al Legii nr. 29/1990, neexistând un drept vătămat prin

hotărârea atacată.

Susține, de asemenea,

recurenta, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru

fiecare construcție, nedepunând extras de carte funciară, instanța reținând

greșit că s-ar fi probat dreptul de proprietate, deși se putea reține cel mult

calitatea reclamantei, de constructor de bună credință pe terenul proprietate

publică.

Consideră recurenta, că

hotărârea atacată nu poate avea caracter vătămător, astfel cum a reținut prima

instanță, deoarece ea nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea unității

administrativ-teritoriale, ci doar atestă regimul juridic diferențiat al

bunurilor care aparțin acestei unități.

În fine, susține recurenta,

că imobilele în discuție au făcut mai întâi obiectul unei hotărâri a

consiliului local care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei

persoane, trebuia atacată în instanță în temeiul Legii nr. 29/1990 și că a fost

respectată procedura de elaborare a actului normativ atacat, prevăzută de Legea

nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă precum și dispozițiile art.

18-24 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia.

Recursul nu se fondează.

fond după casare, reclamanta a depus înscrisuri noi, la solicitarea instanței

din ședința de la 10 ianuarie 2006. Ca urmare, nu se poate reține culpa

instanței de fond în rejudecare, de a nu fi respectat mențiunile obligatorii

ale instanței de recurs.

activă a reclamantei a fost dovedită prin înscrisurile care dovedesc că

imobilele au fost construite de cooperativa de consum din fondurile acesteia,

în perioada 1973 - 1976, pe terenuri care nu au aparținut niciodată domeniului

public al comunelor Satulung și Șomcuța Mare.

Reclamanta a stăpânit ca

adevărat proprietar, netulburată și în mod public, cele șase imobile, până la

emiterea hotărârii de atestare, dreptul său de proprietate extratabulară fiind

recunoscut prin Legea nr. 109/1996.

Așadar, ambele condiții

menționate în decizia de casare au fost îndeplinite.

efectuate pe temeiul Legii nr. 213/1998 era acela de a delimita bunurile

aparținând județului, municipiilor, orașelor și comunelor, de bunurile de

interes național.

Or, comunele în cauză nu au

avut niciodată în proprietate imobilele în discuție, ele fiind, cu atât mai

puțin, bunuri de interes național.

Ca urmare, chiar dacă

tehnica de elaborare a actului normativ prevăzut de Legea nr. 24/2000 a fost

respectată, conținutul hotărârii încalcă normele de principiu ale Legii nr.

213/1998 în executarea căreia a fost emisă, deoarece atestarea Guvernului a

statuat asupra unei situații juridice eronate a imobilelor în cauză.

imperiul căreia a fost formulată acțiunea, precum și Legea nr. 213/1998,

aplicabilă asupra fondului problemei juridice, nu prevăd ca fine de neprimire a

acțiunii - o procedură prealabilă de anulare a hotărârii consiliului local care

a aprobat inventarul bunurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrate,

recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, de Consiliul

Local Satulung, județul Maramureș și de Consiliul Local Șomcuța Mare, județul

Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 84 din 7 februarie 2006 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.