ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4365/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 617/ S din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Brașov s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), condamnarea inculpaților I.N.S. și I.S., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a ambilor inculpați, iar în baza art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la data de 9 martie 2005 la zi, pentru fiecare inculpat. Inculpații au fost obligați să plătească părții civile B.V.F., suma de 1.200 lei RON daune materiale, iar în baza art. 191 C. proc.

pen., au fost obligați la câte 220 lei RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 8 martie 2005, în jurul orei 22,00, partea vătămată B.V.F. se afla în gara Ploiești Vest de unde, în jurul orelor 22,56, a luat trenul rapid cu destinația Sibiu. Conform declarației sale, în momentul în care a achitat contravaloarea biletului la ghișeul din gara Ploiești nu I-au ajuns banii pe care îi avea în buzunarul hainei și a fost nevoit să scoată diferența de bani dintr-un săculeț din pânză pe care îl avea la gât sub pulover, în săculețul respectiv partea vătămată avea suma de 40 milioane de lei. A scos săculețul de la gat mai multe bancnote pană a găsit una de 100.000 lei cu care a achitat diferența biletului de călătorie.

După ce a plecat trenul din gara Ploiești Vest, partea vătămată a intrat în compartimentul gol lăsând aprinsă lumina de veghe, a adormit, iar când s-a trezit a observat că lumina din compartiment era stinsă și în fața lui, pe banchetă, stăteau doi bărbați. A intrat în discuție cu aceștia și și-a dat seama că pe cei doi îi mai văzuse undeva și a făcut legătura că s-ar putea să-i fi văzut în gara Ploiești Vest, în momentul în care își cumpărase bilet. Ulterior plecării trenului din Sinaia, partea vătămată a vrut să iasă din compartiment, însă unul din cei doi bărbați l-a împins pe banchetă și a simțit în momentul imediat următor că cel mai masiv dintre cei doi încerca să i-a banii; la început l-au buzunărit, după care, simțind că este ceva sub puloverul pe care îl avea pe el, a băgat mâna și a încercat să-i ia banii din săculețul de pânză de la gat; datorită sistemului de închidere nu au reușit să tragă bancnotele afară din săculeț și atunci l-au tăiat pur și simplu.

În tot acest timp, partea vătămată a fost imobilizată pe banchetă de către unul din inculpați (după descriere, fiind I.S.) care i-a pus mana la gură și l-a ținut să nu se poată ridica. Când a ajuns trenul în gara Predeal, cei doi inculpați au fugit și când au ajuns pe peron au luat-o în direcții diferite, partea vătămată a fugit după ei, le-a cerut banii înapoi, însă la un moment dat i-a pierdut și s-a dus la Poliția T.F. Predeal. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații. Apelul procurorului a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate inculpaților au fost incorect individualizate având în vedere că ambii inculpați sunt recidiviști, au cooperat la comiterea infracțiunii, partea vătămată a fost prejudiciată cu o sumă substanțială, care nu a fost recuperată.

Așa fiind stabilirea pedepselor cu doar un an închisoare peste minimul special nu răspunde cerințelor de realizare a unei constrângeri proporționale cu gravitatea faptei și de prevenire a săvârșirii de către cei doi recidiviști a noi infracțiuni. Inculpații au solicitat în apel schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, arătând că fapta comisă este un furt și nu au exercitat violențe asupra părții vătămate. De asemenea, au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 147/ Ap din 17 mai 2006, a respins apelurile formulate de Parchetul Tribunalului Brașov și inculpații I.S. și I.N.S. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus, în continuare pentru apelanții inculpați starea de arest preventiv începând din data de 5 decembrie 2005 pană la 17 mai 2006, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv, a acestora. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții inculpați să plătească statului cate 200 lei RON fiecare, cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații reiterând motivele invocate în fața instanței de apel. Examinând recursurile declarate, față de criticile arătate, de lucrările de la dosar, de sentința și decizia, pronunțate în cauză precum și față de cazurile de casare invocate, se constată că acestea sunt nefondate. Astfel, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dând faptelor o corectă încadrare juridică. Fapta inculpaților I.S. și I.N.S., care în data de 8 martie 2005, după o înțelegere prealabilă au imobilizat-o în compartimentul trenului rapid 925 pe partea vătămată B.V.F.

și-au sustras suma de 39.000.000 lei pe care aceasta o ținea într-un săculeț de pânză în jurul gatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu ale infracțiunii de furt. Împrejurarea că partea vătămată nu a prezentat leziuni corporale vizibile nu conduce automat la concluzia că fapta săvârșită este furt și nu tâlhărie, câtă vreme acțiunea adiacentă furtului s-a realizat prin punerea victimei în neputință de ase apăra, fiind efectuată prin imobilizarea părții vătămate, punându-i-se mâna la gură pentru a nu putea solicita ajutor. Cât privește individualizarea pedepselor, cuantumul acestora a fost corect stabilit de prima instanță în raport de starea de recidivă a inculpaților, de pericolul concret al faptei precum și față de datele ce conturează persoana fiecărui inculpat.

Prin urmare, pedepsele aplicate inculpaților, de cate 8 ani închisoare nu sunt exagerate, fiind just individualizate, de natură să după la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. În consecință, nici cea de-a doua critică invocată de inculpați nu constituie caz de casare și ca atare recursurile declarate se vor respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 385 9 C. proc. pen. Se vor deduce în continuare perioadele reținerii și arestării preventive, pentru ambii inculpați și aceștia vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat și onorariu de avocat din oficiu potrivit art. 189 și următoarele C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.N.S. și I.S. împotriva deciziei penale nr. 147/ Ap din 17 mai 2006 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2005 la 7 iulie 2006 pentru ambii inculpați. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2006.