ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Brașov prin sentința
penală nr. 152/ S din 15 martie 2006, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit.
b) și c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)
și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.C., la o
pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie.
În baza art. 240 C. pen., cu
aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., același
inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, aplicându-i-se inculpatului
pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus, în
baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen.,
cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.,
condamnarea inculpatului V.A.I., la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare,
precum și a inculpatului H.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., celor trei
inculpați le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c)
și e) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de
arest preventiv a acestora.
În baza art. 88 C. pen., din
pedepsele aplicate a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 24
noiembrie 2005 la zi.
S-a constat că partea vătămată D.C.D.
nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., de
la fiecare inculpat a fost confiscată suma de 776.666 lei ROL.
În baza art. 189 C. proc. pen.,
onorariile celor trei apărători din oficiu au fost incluse în cheltuielile
judiciare avansate de stat, dispunându-se alocarea din fondurile Ministerului de
Justiție (10 lei RON fiecare, onorariu).
În baza art. 191 alin. (2) C. proc.
pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească suma de 500 lei RON
cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut că, în data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată D.C.D.
s-a deplasat în Gara Brașov (aici a consumat băutură, fiind servit de martora B.V.)
și, în continuare, a ieșit la primul peron al stației C.F.R. cu intenția de a
merge în cartierul Tractorul. Înainte de a ajunge în gară, partea vătămată a
schimbat la o casă de schimb valutar suma de 100 Euro, obținând 362 lei RON.
Partea vătămată a fost observată pe
peronul gării de către inculpații C.C. și V.A.I., acestea luând hotărârea de a
o urmări pe partea vătămată, pentru a-i sustrage bani. După ce au plecat în
urmărirea părții vătămate, l-au întâlnit și pe inculpatul H.F., pe care l-au
chemat și i-au comunicat în același timp scopul pentru care o urmăresc pe
partea vătămată („să o facem la bani”).
După ce partea vătămată a ajuns la
capătul peronului, în față i-a apărut inculpatul C.C. care a spus că este
polițist, fluturându-i prin față un portofel cu o stemă, solicitându-i părții
vătămate să scoată tot ce are prin buzunare. Partea vătămată încercând să se
împotrivească, a fost ținută în brațe de către inculpații V.A.I. și H.F.
(acesta din urmă a ținut-o de mână pe partea vătămată pentru scurt timp, dar a
continuat să stea la o distanță de aproximativ 2 metri).
Inculpatul C.C. i-a luat părții
vătămate un pachet de țigări, în timp ce inculpatul V.A.I. i-a luat din buzunar
părții vătămate suma de 240 lei RON.
Partea vătămată a protestat, a
solicitat să meargă la poliție pentru a se convinge că C.C. era polițist, însă
în aceste împrejurări toți cei trei inculpați au părăsit locul faptei, în
apropierea gării au împărțit în mod egal suma sustrasă (240 lei RON) iar
țigările le-au fumat împreună. Partea vătămată a sesizat organele de poliție,
iar cei trei inculpați au fost depistați, partea vătămată recuperându-și din
valoarea întregului prejudiciul suma de 7 lei RON (în acest sens
procesul-verbal de predare-primire de la fila 67 din dosarul de urmărire
penală), rămânând așadar un prejudiciu de 2.330.000 lei ROL.
S-a reținut că probele administrate
în cauză dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către
cei trei inculpați, dar și pe cea de uzurpare de calități oficiale de către
inculpatul C.C. Inculpații C.C. și V.A.I. au recunoscut fără rezerve comiterea
faptei de tâlhărie, iar declarațiile lor se coroborează, în sensul art. 69 C.
proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
S-a apreciat că nu poate fi primită
apărarea formulată de inculpatul C.C. în sensul că nu ar fi întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 240 C. pen., lipsind
latura subiectivă, deoarece acest inculpat s-a prezentat drept polițist, a
arătat un portofel ce avea o stemă și a efectuat o percheziție în așa-zisa
calitate de polițist. Inculpatul C.C. a operat cu intenție atât în ceea ce
privește folosirea calității de polițist, dar și referitor la efectuarea
percheziției corporale; împrejurarea că inculpatul a acționat cu forma de
vinovăție cerută de art. 240 C. pen., rezultă și din folosirea respectivului
portofel cu respectiva emblemă; chiar dacă partea vătămată nu a reușit să
observe și să analizeze amănunțit respectivul portofel, ce i-a fost fluturat
prin față, aceasta nu înlătură condițiile constitutive ale infracțiunii de
uzurpare de calități oficiale, deoarece actele cu caracter oficial producătoare
de consecințe juridice pot fi îndeplinite și generic și nu numai cu respectarea
tuturor condițiilor.
De asemenea, s-a reținut că
inculpatul H.F. nu a recunoscut comiterea faptei, deși probele administrate în
cauză au dovedit cu certitudine că și acest inculpat este coautor la săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie. În declarațiile date în faza de urmărire penală, în
fața instanței, dar și la momentul arestării preventive, inculpatul V.A.I. a
arătat, pe de o parte, că i-a comunicat inculpatului H.F. scopul pentru care o
urmăresc pe partea vătămată, iar, pe de altă parte, că inculpatul H.F. a
contribuit la imobilizarea părții vătămate; aceste declarații se coroborează cu
cele ale părții vătămare, care a arătat că a fost ținută de cei trei inculpați;
și inculpații C.C. și H.F. au recunoscut că acesta din urmă s-a deplasat spre
locul unde se afla partea vătămată. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul H.F.
este autor al infracțiunii de tâlhărie pentru că și-a însușit propunerea
inculpaților C.C. și V.A.I., i-a urmat pe aceștia, a contribuit chiar pentru
scurt timp la imobilizarea părții vătămate și a primit o treime din bunurile
sustrase.
La individualizarea pedepselor au
fost reținute, pe lângă dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., toate criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., regimul sancționator fiind diferit în funcție de
rolul și contribuția sa la săvârșirea faptei.
Astfel, pentru inculpatul C.C., au
fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.
pen. (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), pedepsele aplicate fiind
sub minimul special, dar în cuantumul cel mai mare deoarece a folosit mijloace
frauduloase pentru a sustrage bani de la partea vătămată, a fost printre cei
care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul V.A.I., fiind avute
în vedere și alte circumstanțe personale (fără ocupație, fără locuință
stabilă).
Pentru inculpatul V.A.I. au fost
reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) (nu are
antecedente penale, a recunoscut fapta), fiind avut în vedere că a fost printre
cei care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul C.C. și că este
fără ocupație, necăsătorit, fără locuință stabilă.
Pentru inculpatul H.F. a fost
reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) (nu are
antecedente penale), fiind avută în vedere contribuția mai redusă la comiterea
faptei, faptul că a mai fost trimis în judecată pentru același gen de
infracțiuni, dar și faptul că este fără ocupație și nu a recunoscut comiterea
faptei.
Sub aspectul laturii civile, s-a
constatat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză,
deși nu și-a recuperat decât 70.000 lei vechi din totalul prejudiciului de
2.400.000 lei; partea vătămată a făcut dovada existenței unei sume de bani (240
lei RON) mai mare decât cea recunoscută de inculpați ca fiind sustrasă (9 lei
RON), în acest sens fiind înscrisul de la fila 24 dosar urmărire penală,
declarația martorului V.I. care a văzut la partea vătămată suma de 100 Euro
anterior faptei.
Prejudiciul în cuantum de 2.330.000
lei nefiind recuperat, s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpați, în
mod egal.
Împotriva acestei hotărâri au
formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.C. și H.F.
Apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie
sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, solicitând, în
cadrul rejudecării, majorarea cuantumului acestora.
În motivarea depusă la dosarul
cauzei, se arată că, raportat la valorile sociale apărate de legea penală, prin
încălcarea celor care apără integritatea corporală a persoanei, viața acesteia,
precum și dreptul de proprietate, inculpații au evidențiat un grad de pericol
social extrem de ridicat astfel încât se apreciază că pedepsele nu reflectă
gravitatea faptelor.
Reținerea circumstanțelor atenuante
este netemeinică; chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente
penale, acest aspect nu obligă în mod automat instanța de judecată a reține art.
74 lit. a) C. pen., în condițiile în care are prioritate în analizarea
elementelor de individualizare judiciară natura faptei comise, precum și
circumstanțele care agravează răspunderea penală desprinse din starea de fapt.
Faptele penale comise prezintă în
mod generic un grad ridicat de pericol social, ceea ce imprimă un caracter
grav, raportat și la faptul că punerea în aplicare a hotărârii infracționale au
participat un număr ridicat de persoane (trei), fapta a fost comisă pe timp de
seară, într-un loc retras din zona gării centrale din Brașov, iar modalitatea
în care inculpații au acționat denotă gravitatea socială deosebită a
infracțiunilor. Inculpații au sustras de la partea vătămată toți banii pe care
îi avea asupra sa.
Raportat la atitudinea procesuală
manifestată de autorii infracțiunilor, se constată că aceștia au avut poziții
oscilante, prin afirmațiile lor urmărind exonerarea de răspundere penală a
inculpatului H.F., situație față de care se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile
art. 74 lit. c) C. pen., cei trei autori necontribuind pe deplin la aflarea
adevărului juridic în cauză.
De asemenea, se arată că nici unul
dintre inculpați nu are ocupație, C.C. și V.A.I. neavând nici o locuință
stabilă, iar H.F. nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în
judecată și prin rechizitoriul nr. 335/P/2005 emis de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Brașov pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de
art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2
1
) lit. a) C. pen., la
data de 7 aprilie 2005.
Apelantul inculpat C.C. a solicitat
achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 240 C. pen.,
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.
pen., întrucât fapta nu există; această infracțiune nu poate coexista cu cea de
tâlhărie; cu privire la aceasta din urmă, a solicitat o pedeapsă într-un
cuantum mai redus, fiind la primul contact cu legea penală, având un
comportament bun în societate.
Apelantul inculpat H.F. a solicitat
reducerea pedepsei aplicate de prima instanță la a cărei individualizare nu s-a
ținut seama de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și de
circumstanțele sale personale.
Curtea de Apel Brașov prin decizia
penală nr. 154/ Ap din 22 mai 2006, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și ale inculpaților C.C.
și H.F. împotriva sentinței penale nr. 152/ S din 15 martie 2006 a Tribunalului
Brașov.
S-a menținut starea de arest a
inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 15 martie 2006 la zi.
Nemulțumiți și de această hotărâre,
în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpații C.C. și V.A.I.
Prin recursul declarat de parchet,
se critică ambele hotărâri (fond și apel) sub aspectul pedepselor stabilite, ca
urmare a reținerii nejustificate pentru cei trei inculpați (din cauza de față),
a dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., respectiv a circumstanțelor atenuante.
Apoi, se solicită a se vedea că,
nici sub aspectul gravității infracțiunilor comise și nici față de elementele
ce caracterizează persoana inculpaților, pedepsele stabilite nu sunt
corespunzătoare și se impune a fi reapreciate, prin înlăturarea dispozițiilor art.
74 și 76 C. pen.
Recursurile celor doi inculpați, C.C.
și V.A.I., nu au fost motivare în scris.
În susținerea orală, inculpatul C.C.
a reluat motivul invocat și prin apel, respectiv a solicitat reaprecierea
probatoriului și apoi să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 240 C.
pen., fiind inexistentă, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, să i se reducă
pedeapsa.
Inculpatul V.A.I. în susținerea
orală a recursului, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Verificându-se actele și probele
administrate, precum și hotărârile atacate în raport de criticile aduse de recurenți,
dar și din oficiu, Curtea, reține că recursurile declarate de parchet și de
inculpatul C.C. sunt nefondate, iar cel formulat de inculpatul V.A.I. este,
inadmisibil.
Astfel, se constată că inculpatul V.A.I.
nu a folosit calea apelului deși era prevăzută de lege și ca atare, potrivit art.
385
1
alin. (4
5
) C. proc. pen., nu poate exercita calea
recursului împotriva deciziei dată de instanța de apel, nefiindu-i permis de la
lege.
Aceasta se va reține cu atât mai
mult cu cât, în baza aceluiași text sus-menționat, prin decizia formulată în
apel, situația sa juridică nu s-a modificat în nici un fel, față de soluția
instanței de fond.
Ca atare, pentru inculpatul V.A.I.
recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil.
Trecând la examinarea celorlalte 2
recursuri ale parchetului și inculpatului C.C., ce vizează individualizarea
pedepselor, Curtea reține că, acestea au fost stabilite judicios prin
respectarea cerințelor și criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.
Așa fiind, sancțiunile stabilite
sunt de natură să realizeze prevenția și reinserția socială a făptuitorilor.
Nu se impune deci înlăturarea
circumstanțelor atenuante recunoscute, deoarece fiecare inculpat este fără
antecedente penale, iar circumstanțele reale în care s-au comis faptele (pe
timpul nopții, în loc public și acționând împreună) se regăsesc în încadrarea
juridică în formă agravată reținută, condiții în care și sancționarea este mai
aspră, decât pentru infracțiunile săvârșite în formă simplă sau necalificată.
Se mai constată că, nici susținerea de nevinovăție a
inculpatului C.C. cu privire la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale
și prevăzută de art. 240 C. pen., nu are temei de fapt, probele cauzei dovedind
fără dubiu, comiterea acestei fapte de către recurent.
Așadar, hotărârea atacată va fi
menținută ca temeinică și legală iar recursurile respinse, ca nefondate, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și dispozițiile art. 381
și 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul C.C.
împotriva deciziei penale nr. 154/ Ap din 22 mai 2006 a Curții de Apel Brașov.
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale sus-menționate.
Deduce din pedepsele aplicate
inculpaților C.C., V.A.I. și H.F., timpul arestării preventive de la 24
noiembrie 2005 la 2 august 2006.
Obligă pe recurenții inculpați C.C.
și V.A.I. să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare,
din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului
inculpat H.F. în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2
august 2006.