ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 152/ S din 15 martie 2006, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.C., la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului V.A.I., la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare, precum și a inculpatului H.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 71 C. pen., celor trei inculpați le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a acestora. În baza art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 24 noiembrie 2005 la zi.

S-a constat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., de la fiecare inculpat a fost confiscată suma de 776.666 lei ROL. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile celor trei apărători din oficiu au fost incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat, dispunându-se alocarea din fondurile Ministerului de Justiție (10 lei RON fiecare, onorariu). În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească suma de 500 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată D.C.D. s-a deplasat în Gara Brașov (aici a consumat băutură, fiind servit de martora B.V.) și, în continuare, a ieșit la primul peron al stației C.F.R.

cu intenția de a merge în cartierul Tractorul. Înainte de a ajunge în gară, partea vătămată a schimbat la o casă de schimb valutar suma de 100 Euro, obținând 362 lei RON. Partea vătămată a fost observată pe peronul gării de către inculpații C.C. și V.A.I., acestea luând hotărârea de a o urmări pe partea vătămată, pentru a-i sustrage bani. După ce au plecat în urmărirea părții vătămate, l-au întâlnit și pe inculpatul H.F., pe care l-au chemat și i-au comunicat în același timp scopul pentru care o urmăresc pe partea vătămată („să o facem la bani”). După ce partea vătămată a ajuns la capătul peronului, în față i-a apărut inculpatul C.C. care a spus că este polițist, fluturându-i prin față un portofel cu o stemă, solicitându-i părții vătămate să scoată tot ce are prin buzunare.

Partea vătămată încercând să se împotrivească, a fost ținută în brațe de către inculpații V.A.I. și H.F. (acesta din urmă a ținut-o de mână pe partea vătămată pentru scurt timp, dar a continuat să stea la o distanță de aproximativ 2 metri). Inculpatul C.C. i-a luat părții vătămate un pachet de țigări, în timp ce inculpatul V.A.I. i-a luat din buzunar părții vătămate suma de 240 lei RON. Partea vătămată a protestat, a solicitat să meargă la poliție pentru a se convinge că C.C. era polițist, însă în aceste împrejurări toți cei trei inculpați au părăsit locul faptei, în apropierea gării au împărțit în mod egal suma sustrasă (240 lei RON) iar țigările le-au fumat împreună.

Partea vătămată a sesizat organele de poliție, iar cei trei inculpați au fost depistați, partea vătămată recuperându-și din valoarea întregului prejudiciul suma de 7 lei RON (în acest sens procesul-verbal de predare-primire de la fila 67 din dosarul de urmărire penală), rămânând așadar un prejudiciu de 2.330.000 lei ROL. S-a reținut că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către cei trei inculpați, dar și pe cea de uzurpare de calități oficiale de către inculpatul C.C. Inculpații C.C. și V.A.I. au recunoscut fără rezerve comiterea faptei de tâlhărie, iar declarațiile lor se coroborează, în sensul art. 69 C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea formulată de inculpatul C.C. în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 240 C. pen., lipsind latura subiectivă, deoarece acest inculpat s-a prezentat drept polițist, a arătat un portofel ce avea o stemă și a efectuat o percheziție în așa-zisa calitate de polițist. Inculpatul C.C.

a operat cu intenție atât în ceea ce privește folosirea calității de polițist, dar și referitor la efectuarea percheziției corporale; împrejurarea că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de art. 240 C. pen., rezultă și din folosirea respectivului portofel cu respectiva emblemă; chiar dacă partea vătămată nu a reușit să observe și să analizeze amănunțit respectivul portofel, ce i-a fost fluturat prin față, aceasta nu înlătură condițiile constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, deoarece actele cu caracter oficial producătoare de consecințe juridice pot fi îndeplinite și generic și nu numai cu respectarea tuturor condițiilor. De asemenea, s-a reținut că inculpatul H.F.

nu a recunoscut comiterea faptei, deși probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine că și acest inculpat este coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În declarațiile date în faza de urmărire penală, în fața instanței, dar și la momentul arestării preventive, inculpatul V.A.I. a arătat, pe de o parte, că i-a comunicat inculpatului H.F. scopul pentru care o urmăresc pe partea vătămată, iar, pe de altă parte, că inculpatul H.F. a contribuit la imobilizarea părții vătămate; aceste declarații se coroborează cu cele ale părții vătămare, care a arătat că a fost ținută de cei trei inculpați; și inculpații C.C. și H.F. au recunoscut că acesta din urmă s-a deplasat spre locul unde se afla partea vătămată.

Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul H.F. este autor al infracțiunii de tâlhărie pentru că și-a însușit propunerea inculpaților C.C. și V.A.I., i-a urmat pe aceștia, a contribuit chiar pentru scurt timp la imobilizarea părții vătămate și a primit o treime din bunurile sustrase. La individualizarea pedepselor au fost reținute, pe lângă dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., regimul sancționator fiind diferit în funcție de rolul și contribuția sa la săvârșirea faptei. Astfel, pentru inculpatul C.C., au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

(nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), pedepsele aplicate fiind sub minimul special, dar în cuantumul cel mai mare deoarece a folosit mijloace frauduloase pentru a sustrage bani de la partea vătămată, a fost printre cei care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul V.A.I., fiind avute în vedere și alte circumstanțe personale (fără ocupație, fără locuință stabilă). Pentru inculpatul V.A.I. au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), fiind avut în vedere că a fost printre cei care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul C.C. și că este fără ocupație, necăsătorit, fără locuință stabilă.

Pentru inculpatul H.F. a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) (nu are antecedente penale), fiind avută în vedere contribuția mai redusă la comiterea faptei, faptul că a mai fost trimis în judecată pentru același gen de infracțiuni, dar și faptul că este fără ocupație și nu a recunoscut comiterea faptei. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși nu și-a recuperat decât 70.000 lei vechi din totalul prejudiciului de 2.400.000 lei; partea vătămată a făcut dovada existenței unei sume de bani (240 lei RON) mai mare decât cea recunoscută de inculpați ca fiind sustrasă (9 lei RON), în acest sens fiind înscrisul de la fila 24 dosar urmărire penală, declarația martorului V.I.

care a văzut la partea vătămată suma de 100 Euro anterior faptei. Prejudiciul în cuantum de 2.330.000 lei nefiind recuperat, s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpați, în mod egal. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.C. și H.F. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, solicitând, în cadrul rejudecării, majorarea cuantumului acestora. În motivarea depusă la dosarul cauzei, se arată că, raportat la valorile sociale apărate de legea penală, prin încălcarea celor care apără integritatea corporală a persoanei, viața acesteia, precum și dreptul de proprietate, inculpații au evidențiat un grad de pericol social extrem de ridicat astfel încât se apreciază că pedepsele nu reflectă gravitatea faptelor.

Reținerea circumstanțelor atenuante este netemeinică; chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, acest aspect nu obligă în mod automat instanța de judecată a reține art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile în care are prioritate în analizarea elementelor de individualizare judiciară natura faptei comise, precum și circumstanțele care agravează răspunderea penală desprinse din starea de fapt. Faptele penale comise prezintă în mod generic un grad ridicat de pericol social, ceea ce imprimă un caracter grav, raportat și la faptul că punerea în aplicare a hotărârii infracționale au participat un număr ridicat de persoane (trei), fapta a fost comisă pe timp de seară, într-un loc retras din zona gării centrale din Brașov, iar modalitatea în care inculpații au acționat denotă gravitatea socială deosebită a infracțiunilor.

Inculpații au sustras de la partea vătămată toți banii pe care îi avea asupra sa. Raportat la atitudinea procesuală manifestată de autorii infracțiunilor, se constată că aceștia au avut poziții oscilante, prin afirmațiile lor urmărind exonerarea de răspundere penală a inculpatului H.F., situație față de care se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., cei trei autori necontribuind pe deplin la aflarea adevărului juridic în cauză. De asemenea, se arată că nici unul dintre inculpați nu are ocupație, C.C. și V.A.I. neavând nici o locuință stabilă, iar H.F. nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în judecată și prin rechizitoriul nr. 335/P/2005 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la data de 7 aprilie 2005. Apelantul inculpat C.C.

a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 240 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu există; această infracțiune nu poate coexista cu cea de tâlhărie; cu privire la aceasta din urmă, a solicitat o pedeapsă într-un cuantum mai redus, fiind la primul contact cu legea penală, având un comportament bun în societate. Apelantul inculpat H.F. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță la a cărei individualizare nu s-a ținut seama de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și de circumstanțele sale personale. Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 154/ Ap din 22 mai 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și ale inculpaților C.C.

și H.F. împotriva sentinței penale nr. 152/ S din 15 martie 2006 a Tribunalului Brașov. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 15 martie 2006 la zi. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpații C.C. și V.A.I. Prin recursul declarat de parchet, se critică ambele hotărâri (fond și apel) sub aspectul pedepselor stabilite, ca urmare a reținerii nejustificate pentru cei trei inculpați (din cauza de față), a dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., respectiv a circumstanțelor atenuante. Apoi, se solicită a se vedea că, nici sub aspectul gravității infracțiunilor comise și nici față de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, pedepsele stabilite nu sunt corespunzătoare și se impune a fi reapreciate, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Recursurile celor doi inculpați, C.C. și V.A.I., nu au fost motivare în scris. În susținerea orală, inculpatul C.C. a reluat motivul invocat și prin apel, respectiv a solicitat reaprecierea probatoriului și apoi să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 240 C. pen., fiind inexistentă, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, să i se reducă pedeapsa. Inculpatul V.A.I. în susținerea orală a recursului, a cerut reducerea pedepsei aplicate. Verificându-se actele și probele administrate, precum și hotărârile atacate în raport de criticile aduse de recurenți, dar și din oficiu, Curtea, reține că recursurile declarate de parchet și de inculpatul C.C. sunt nefondate, iar cel formulat de inculpatul V.A.I.

este, inadmisibil. Astfel, se constată că inculpatul V.A.I. nu a folosit calea apelului deși era prevăzută de lege și ca atare, potrivit art. 385 1 alin. (4 5 ) C. proc. pen., nu poate exercita calea recursului împotriva deciziei dată de instanța de apel, nefiindu-i permis de la lege. Aceasta se va reține cu atât mai mult cu cât, în baza aceluiași text sus-menționat, prin decizia formulată în apel, situația sa juridică nu s-a modificat în nici un fel, față de soluția instanței de fond. Ca atare, pentru inculpatul V.A.I. recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil. Trecând la examinarea celorlalte 2 recursuri ale parchetului și inculpatului C.C., ce vizează individualizarea pedepselor, Curtea reține că, acestea au fost stabilite judicios prin respectarea cerințelor și criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

Așa fiind, sancțiunile stabilite sunt de natură să realizeze prevenția și reinserția socială a făptuitorilor. Nu se impune deci înlăturarea circumstanțelor atenuante recunoscute, deoarece fiecare inculpat este fără antecedente penale, iar circumstanțele reale în care s-au comis faptele (pe timpul nopții, în loc public și acționând împreună) se regăsesc în încadrarea juridică în formă agravată reținută, condiții în care și sancționarea este mai aspră, decât pentru infracțiunile săvârșite în formă simplă sau necalificată. Se mai constată că, nici susținerea de nevinovăție a inculpatului C.C. cu privire la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale și prevăzută de art. 240 C. pen., nu are temei de fapt, probele cauzei dovedind fără dubiu, comiterea acestei fapte de către recurent.

Așadar, hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală iar recursurile respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 154/ Ap din 22 mai 2006 a Curții de Apel Brașov. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale sus-menționate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților C.C., V.A.I. și H.F., timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2005 la 2 august 2006. Obligă pe recurenții inculpați C.C. și V.A.I. să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat H.F.

în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2006.