ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov prin sentința

penală nr. 152/ S din 15 martie 2006, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.C., la o

pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

În baza art. 240 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., același

inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, aplicându-i-se inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.,

condamnarea inculpatului V.A.I., la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare,

precum și a inculpatului H.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 C. pen., celor trei

inculpați le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c)

și e) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest preventiv a acestora.

În baza art. 88 C. pen., din

pedepsele aplicate a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 24

noiembrie 2005 la zi.

S-a constat că partea vătămată D.C.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., de

la fiecare inculpat a fost confiscată suma de 776.666 lei ROL.

În baza art. 189 C. proc. pen.,

onorariile celor trei apărători din oficiu au fost incluse în cheltuielile

judiciare avansate de stat, dispunându-se alocarea din fondurile Ministerului de

Justiție (10 lei RON fiecare, onorariu).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească suma de 500 lei RON

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, în data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată D.C.D.

s-a deplasat în Gara Brașov (aici a consumat băutură, fiind servit de martora B.V.)

și, în continuare, a ieșit la primul peron al stației C.F.R. cu intenția de a

merge în cartierul Tractorul. Înainte de a ajunge în gară, partea vătămată a

schimbat la o casă de schimb valutar suma de 100 Euro, obținând 362 lei RON.

Partea vătămată a fost observată pe

peronul gării de către inculpații C.C. și V.A.I., acestea luând hotărârea de a

o urmări pe partea vătămată, pentru a-i sustrage bani. După ce au plecat în

urmărirea părții vătămate, l-au întâlnit și pe inculpatul H.F., pe care l-au

chemat și i-au comunicat în același timp scopul pentru care o urmăresc pe

partea vătămată („să o facem la bani”).

După ce partea vătămată a ajuns la

capătul peronului, în față i-a apărut inculpatul C.C. care a spus că este

polițist, fluturându-i prin față un portofel cu o stemă, solicitându-i părții

vătămate să scoată tot ce are prin buzunare. Partea vătămată încercând să se

împotrivească, a fost ținută în brațe de către inculpații V.A.I. și H.F.

(acesta din urmă a ținut-o de mână pe partea vătămată pentru scurt timp, dar a

continuat să stea la o distanță de aproximativ 2 metri).

Inculpatul C.C. i-a luat părții

vătămate un pachet de țigări, în timp ce inculpatul V.A.I. i-a luat din buzunar

părții vătămate suma de 240 lei RON.

Partea vătămată a protestat, a

solicitat să meargă la poliție pentru a se convinge că C.C. era polițist, însă

în aceste împrejurări toți cei trei inculpați au părăsit locul faptei, în

apropierea gării au împărțit în mod egal suma sustrasă (240 lei RON) iar

țigările le-au fumat împreună. Partea vătămată a sesizat organele de poliție,

iar cei trei inculpați au fost depistați, partea vătămată recuperându-și din

valoarea întregului prejudiciul suma de 7 lei RON (în acest sens

procesul-verbal de predare-primire de la fila 67 din dosarul de urmărire

penală), rămânând așadar un prejudiciu de 2.330.000 lei ROL.

S-a reținut că probele administrate

în cauză dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către

cei trei inculpați, dar și pe cea de uzurpare de calități oficiale de către

inculpatul C.C. Inculpații C.C. și V.A.I. au recunoscut fără rezerve comiterea

faptei de tâlhărie, iar declarațiile lor se coroborează, în sensul art. 69 C.

proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a apreciat că nu poate fi primită

apărarea formulată de inculpatul C.C. în sensul că nu ar fi întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 240 C. pen., lipsind

latura subiectivă, deoarece acest inculpat s-a prezentat drept polițist, a

arătat un portofel ce avea o stemă și a efectuat o percheziție în așa-zisa

calitate de polițist. Inculpatul C.C. a operat cu intenție atât în ceea ce

privește folosirea calității de polițist, dar și referitor la efectuarea

percheziției corporale; împrejurarea că inculpatul a acționat cu forma de

vinovăție cerută de art. 240 C. pen., rezultă și din folosirea respectivului

portofel cu respectiva emblemă; chiar dacă partea vătămată nu a reușit să

observe și să analizeze amănunțit respectivul portofel, ce i-a fost fluturat

prin față, aceasta nu înlătură condițiile constitutive ale infracțiunii de

uzurpare de calități oficiale, deoarece actele cu caracter oficial producătoare

de consecințe juridice pot fi îndeplinite și generic și nu numai cu respectarea

tuturor condițiilor.

De asemenea, s-a reținut că

inculpatul H.F. nu a recunoscut comiterea faptei, deși probele administrate în

cauză au dovedit cu certitudine că și acest inculpat este coautor la săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie. În declarațiile date în faza de urmărire penală, în

fața instanței, dar și la momentul arestării preventive, inculpatul V.A.I. a

arătat, pe de o parte, că i-a comunicat inculpatului H.F. scopul pentru care o

urmăresc pe partea vătămată, iar, pe de altă parte, că inculpatul H.F. a

contribuit la imobilizarea părții vătămate; aceste declarații se coroborează cu

cele ale părții vătămare, care a arătat că a fost ținută de cei trei inculpați;

și inculpații C.C. și H.F. au recunoscut că acesta din urmă s-a deplasat spre

locul unde se afla partea vătămată. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul H.F.

este autor al infracțiunii de tâlhărie pentru că și-a însușit propunerea

inculpaților C.C. și V.A.I., i-a urmat pe aceștia, a contribuit chiar pentru

scurt timp la imobilizarea părții vătămate și a primit o treime din bunurile

sustrase.

La individualizarea pedepselor au

fost reținute, pe lângă dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., regimul sancționator fiind diferit în funcție de

rolul și contribuția sa la săvârșirea faptei.

Astfel, pentru inculpatul C.C., au

fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.

pen. (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), pedepsele aplicate fiind

sub minimul special, dar în cuantumul cel mai mare deoarece a folosit mijloace

frauduloase pentru a sustrage bani de la partea vătămată, a fost printre cei

care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul V.A.I., fiind avute

în vedere și alte circumstanțe personale (fără ocupație, fără locuință

stabilă).

Pentru inculpatul V.A.I. au fost

reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) (nu are

antecedente penale, a recunoscut fapta), fiind avut în vedere că a fost printre

cei care au luat hotărârea infracțională, alături de inculpatul C.C. și că este

fără ocupație, necăsătorit, fără locuință stabilă.

Pentru inculpatul H.F. a fost

reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) (nu are

antecedente penale), fiind avută în vedere contribuția mai redusă la comiterea

faptei, faptul că a mai fost trimis în judecată pentru același gen de

infracțiuni, dar și faptul că este fără ocupație și nu a recunoscut comiterea

faptei.

Sub aspectul laturii civile, s-a

constatat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză,

deși nu și-a recuperat decât 70.000 lei vechi din totalul prejudiciului de

2.400.000 lei; partea vătămată a făcut dovada existenței unei sume de bani (240

lei RON) mai mare decât cea recunoscută de inculpați ca fiind sustrasă (9 lei

RON), în acest sens fiind înscrisul de la fila 24 dosar urmărire penală,

declarația martorului V.I. care a văzut la partea vătămată suma de 100 Euro

anterior faptei.

Prejudiciul în cuantum de 2.330.000

lei nefiind recuperat, s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpați, în

mod egal.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații C.C. și H.F.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie

sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, solicitând, în

cadrul rejudecării, majorarea cuantumului acestora.

În motivarea depusă la dosarul

cauzei, se arată că, raportat la valorile sociale apărate de legea penală, prin

încălcarea celor care apără integritatea corporală a persoanei, viața acesteia,

precum și dreptul de proprietate, inculpații au evidențiat un grad de pericol

social extrem de ridicat astfel încât se apreciază că pedepsele nu reflectă

gravitatea faptelor.

Reținerea circumstanțelor atenuante

este netemeinică; chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente

penale, acest aspect nu obligă în mod automat instanța de judecată a reține art.

74 lit. a) C. pen., în condițiile în care are prioritate în analizarea

elementelor de individualizare judiciară natura faptei comise, precum și

circumstanțele care agravează răspunderea penală desprinse din starea de fapt.

Faptele penale comise prezintă în

mod generic un grad ridicat de pericol social, ceea ce imprimă un caracter

grav, raportat și la faptul că punerea în aplicare a hotărârii infracționale au

participat un număr ridicat de persoane (trei), fapta a fost comisă pe timp de

seară, într-un loc retras din zona gării centrale din Brașov, iar modalitatea

în care inculpații au acționat denotă gravitatea socială deosebită a

infracțiunilor. Inculpații au sustras de la partea vătămată toți banii pe care

îi avea asupra sa.

Raportat la atitudinea procesuală

manifestată de autorii infracțiunilor, se constată că aceștia au avut poziții

oscilante, prin afirmațiile lor urmărind exonerarea de răspundere penală a

inculpatului H.F., situație față de care se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile

art. 74 lit. c) C. pen., cei trei autori necontribuind pe deplin la aflarea

adevărului juridic în cauză.

De asemenea, se arată că nici unul

dintre inculpați nu are ocupație, C.C. și V.A.I. neavând nici o locuință

stabilă, iar H.F. nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în

judecată și prin rechizitoriul nr. 335/P/2005 emis de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la

data de 7 aprilie  2005.

Apelantul inculpat C.C. a solicitat

achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 240 C. pen.,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

pen., întrucât fapta nu există; această infracțiune nu poate coexista cu cea de

tâlhărie; cu privire la aceasta din urmă, a solicitat o pedeapsă într-un

cuantum mai redus, fiind la primul contact cu legea penală, având un

comportament bun în societate.

Apelantul inculpat H.F. a solicitat

reducerea pedepsei aplicate de prima instanță la a cărei individualizare nu s-a

ținut seama de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și de

circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

penală nr. 154/ Ap din 22 mai 2006, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și ale inculpaților C.C.

și H.F. împotriva sentinței penale nr. 152/ S din 15 martie 2006 a Tribunalului

Brașov.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 15 martie 2006 la zi.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpații C.C. și V.A.I.

Prin recursul declarat de parchet,

se critică ambele hotărâri (fond și apel) sub aspectul pedepselor stabilite, ca

urmare a reținerii nejustificate pentru cei trei inculpați (din cauza de față),

a dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., respectiv a circumstanțelor atenuante.

Apoi, se solicită a se vedea că,

nici sub aspectul gravității infracțiunilor comise și nici față de elementele

ce caracterizează persoana inculpaților, pedepsele stabilite nu sunt

corespunzătoare și se impune a fi reapreciate, prin înlăturarea dispozițiilor art.

74 și 76 C. pen.

Recursurile celor doi inculpați, C.C.

și V.A.I., nu au fost motivare în scris.

În susținerea orală, inculpatul C.C.

a reluat motivul invocat și prin apel, respectiv a solicitat reaprecierea

probatoriului și apoi să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 240 C.

pen., fiind inexistentă, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, să i se reducă

pedeapsa.

Inculpatul V.A.I. în susținerea

orală a recursului, a cerut reducerea pedepsei aplicate.

Verificându-se actele și probele

administrate, precum și hotărârile atacate în raport de criticile aduse de recurenți,

dar și din oficiu, Curtea, reține că recursurile declarate de parchet și de

inculpatul C.C. sunt nefondate, iar cel formulat de inculpatul V.A.I. este,

inadmisibil.

Astfel, se constată că inculpatul V.A.I.

nu a folosit calea apelului deși era prevăzută de lege și ca atare, potrivit art.

385

1

alin. (4

5

) C. proc. pen., nu poate exercita calea

recursului împotriva deciziei dată de instanța de apel, nefiindu-i permis de la

lege.

Aceasta se va reține cu atât mai

mult cu cât, în baza aceluiași text sus-menționat, prin decizia formulată în

apel, situația sa juridică nu s-a modificat în nici un fel, față de soluția

instanței de fond.

Ca atare, pentru inculpatul V.A.I.

recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil.

Trecând la examinarea celorlalte 2

recursuri ale parchetului și inculpatului C.C., ce vizează individualizarea

pedepselor, Curtea reține că, acestea au fost stabilite judicios prin

respectarea cerințelor și criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

Așa fiind, sancțiunile stabilite

sunt de natură să realizeze prevenția și reinserția socială a făptuitorilor.

Nu se impune deci înlăturarea

circumstanțelor atenuante recunoscute, deoarece fiecare inculpat este fără

antecedente penale, iar circumstanțele reale în care s-au comis faptele (pe

timpul nopții, în loc public și acționând împreună) se regăsesc în încadrarea

juridică în formă agravată reținută, condiții în care și sancționarea este mai

aspră, decât pentru infracțiunile săvârșite în formă simplă sau necalificată.

Se mai constată că, nici susținerea de nevinovăție a

inculpatului C.C. cu privire la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale

și prevăzută de art. 240 C. pen., nu are temei de fapt, probele cauzei dovedind

fără dubiu, comiterea acestei fapte de către recurent.

Așadar, hotărârea atacată va fi

menținută ca temeinică și legală iar recursurile respinse, ca nefondate, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 381

și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul C.C.

împotriva deciziei penale nr. 154/ Ap din 22 mai 2006 a Curții de Apel Brașov.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale sus-menționate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților C.C., V.A.I. și H.F., timpul arestării preventive de la 24

noiembrie 2005 la 2 august 2006.

Obligă pe recurenții inculpați C.C.

și V.A.I. să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare,

din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului

inculpat H.F. în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

august 2006.