ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4522/2006

HOTĂRÂRE
10.05.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4522/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 octombrie 2000

reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

recalcularea salariului pentru lunile august, septembrie, octombrie și

noiembrie 1999 și să fie obligat pârâtul la acordarea unui număr de 20 solde

brute neimpozabile.

Prin sentința civilă nr. 15581 din

18 decembrie 2000 Judecătoria Târgu Jiu a admis acțiunea reclamantului și a

obligat pe pârât la plata diferențelor de salariu pentru lunile august,

septembrie, octombrie și noiembrie 1999, la plata unui ajutor neimpozabil de 14

solde brute stabilit în raport cu solda lunară brută din luna noiembrie 1999, a

diferenței de 6 solde, toate acordate potrivit Legii nr. 138/1999 și

recalculate de la data de 1 decembrie 1999, la data plății.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

decizia nr. 1137 din 22 martie 2001, a admis recursul declarat de pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor, a casat sentința judecătoriei și a

respins acțiunea reclamantului.

Împotriva deciziei, la data de 9

aprilie 2001, reclamantul G.E. a formulat contestație în anulare.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

decizia nr. 1794 din 27 august 2004, a admis contestația în anulare promovată

de reclamant, a anulat decizia dată în recurs și a sorocit termen pentru

rejudecarea recursului declarat de pârât.

Prin decizia nr. 1953 din 17

septembrie 2001 Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței

civile nr. 15581 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Jiu.

La data de 11 septembrie 2002

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 1953 din 17 septembrie 2001 a

Tribunalului Gorj, secția civilă.

În motivarea recursului în anulare

s-au susținut următoarele: instanța de fond a făcut o greșită aplicațiune a

prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece textul se referă la

erorile materiale, iar nu la greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de

interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident

procedural; or, în speță, nu poate fi reținută ca întemeiată soluția de

admiterea a contestației în anulare, atât timp cât se referă la aspecte ce

exced sferei de aplicare a acestei căi extraordinare de atac; prin admiterea

contestației în anulare și menținerea, în recurs, a sentinței judecătoriei,

tribunalul a încălcat prevederile art. 4 lit. b) și art. 6 lit. f) din O.G. nr.

73/1999, precum și dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999,

întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt venituri asimilate salariului și

nu indemnizației cu destinație specială.

S-a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârii criticate și pe fond, respingerea contestației în

anulare.

Prin adresa nr. 2714/c/10740/2001

din 28 octombrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a precizat că recursul în anulare vizează și decizia art.

1794 din 27 august 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Recursul în anulare nu este

admisibil.

Deși prin recursul în anulare se

susține că acesta are ca obiect decizia nr. 1953 din 17 septembrie 2001 a

Tribunalului Gorj, secția civilă, în realitate, calea extraordinară de atac

cuprinde critici referitoare la decizia nr. 1794 din 27 august 2001 dată de

aceeași instanță de recurs asupra contestației în anularea promovată de

reclamant. De altfel, între cele două decizii date de tribunal există un raport

strict de determinare în sensul că soluția dată în rejudecarea recursului

declarat de pârât este strict legată de soluția dată în contestație în anulare.

Pe cale de consecință, soluția pronunțată în rejudecarea recursului nu poate fi

reformată dacă se constată un impediment procedural de natură a face imposibilă

analizarea și, prin urmare, reformarea soluției anterioare dată în contestație

în anulare și la care recursul în anulare face trimitere prin intermediul

motivelor formulate.

Astfel, potrivit art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., text în vigoare la data promovării recursului în anulare

„Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din

oficiu sau la cererea Ministrului Justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la

Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile când prin

hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este

vădit netemeinică, iar în conformitate cu art. 330

1

alin. (1) din

același cod, în vigoare la data introducerii recursului în anulare „în cazul

prevăzut de art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de

1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă”.

Cum criticile din recursul în

anulare vizează, în principal, soluția dată în contestație în anulare, se

constată că decizia prin care s-a rezolvat această cale extraordinară de atac

de retractare a rămas irevocabilă la data de 27 august 2001, hotărâre ce putea

fi atacată cu recurs în anulare, potrivit textului citat, în prezent abrogat,

până la data de 28 august 2002. Peste această dată, orice cale de atac a

devenit inadmisibilă pentru ordinea de drept, deoarece, potrivit principiului

legalității, împotriva hotărârii nu s-a mai putut exercita, prin intermediul

nici unei căi prevăzute de lege, control judiciar.

Cum recursul în anulare a fost

introdus la data de 11 septembrie 2002, el se privește ca inadmisibil și va fi

respins în consecință.

Respinge ca inadmisibil recursul în

anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziilor nr. 1794 din 27 august 2001 și nr.

1953 din 17 septembrie 2001 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2003
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de P.I.I. împotriva deciziei civile nr.3045 din 16 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit contestatorul P.I.I., pr
ÎCCJ 2004-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6829/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 233 din 13 februarie 2003 a admis acțiunea reclamantei G.M. și a obligat pârâții Tribunalul Hargh
ÎCCJ 2003-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca pârâtul să-
ÎCCJ 2003-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4056/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 martie 2001 reclamantul L.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu
ÎCCJ 2003-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4635/2003
Asupra recursului în anulare de față, constată cele ce urmează: I. În fapt 1.Prin decizia nr. 123297 din 27 martie 2000 a Ministerului de Interne – Serviciul de pensii, începând cu data de 29 februarie 2000, reclamantul A.G. a fost trecut î
Sursă