ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1794/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 1300 pronunțată la data de 10 septembrie 2003 în dosarul nr.

1560/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

rejudecând după casare, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA

București și a anulat decizia nr. 1505 din 28 iulie 2001, emisă de Ministerul

Finanțelor Publice și, în parte, Nota de constatare nr. 2940 din 5 iulie 2001,

în privința sumei de 1.078.391.545 lei, ca, cheltuială deductibilă, încheiată

de D.G.F.P. Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Nota de constatare nr. 2940 din

5 iulie 2001, organele de control din cadrul D.G.F.P. Prahova au reținut că în

perioada 21 ianuarie - 31 martie 2001, în contabilitatea societății comerciale

reclamante a fost inclusă suma de 1.078.391.545 lei reprezentând amortizarea

aferentă mijloacelor fixe aduse ca aport în natură, în valoare de

21.836.168.900 lei, de către SC R. SA Mizil, constând în nuda proprietate

asupra activelor acesteia, fiind înscrisă greșit în contul 681 „cheltuieli de

exploatare cu amortizarea”, cu consecința deducerii acestei sume.

Prin decizia nr. 1505 din 28

septembrie 2001, Ministerul Finanțelor Publice, direcția de specialitate, a

respins contestația, cu motivarea că activele constituite în aport în natură,

constând în nuda proprietate, nu au permis SC E. SA București să le folosească,

astfel că acestea nu au contribuit la producerea veniturilor, uzufructul

rămânând la SC R. SA Mizil, iar potrivit art. 4 din O.G. nr. 70/1994, cu

modificările ulterioare, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt

deductibile, numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

În motivarea soluției de admitere a

acțiunii, instanța de fond a reținut că prin actul adițional nr. 75 din 8

ianuarie 1999, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 4057 din 13 ianuarie 1999, SC Relaxa SA Mizil constituise ca aport la majorarea

capitalului social al SC E. SA București, dreptul de uzufruct asupra întregului

fond de comerț, inclusiv mijloacele fixe, iar ulterior, prin actul adițional

nr. 988 din 5 septembrie 2000, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 5144 din 20 septembrie 2000, s-a transmis și nuda

proprietate asupra acelorași bunuri.

A mai motivat că societatea

comercială reclamantă a folosit mijloacele fixe respective, obținând venituri

din exploatarea lor, astfel că, în mod legal, potrivit prevederilor art. 4 din O.G.

nr. 70/1994, cu modificările ulterioare, au fost deduse cheltuielile cu amortizarea

acestora.

Împotriva acestei soluții au

formulat recursuri Ministerul Finanțelor Publice, continuat de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, precum și D.G.F.P. Prahova.

În recursul declarat de D.G.F.P.

Prahova se susține că instanța de fond a dat o soluție casabilă în condițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., reținând greșit că SC E. SA

București a exploatat mijloacele fixe respective, asupra cărora i se transmisese

decât nuda proprietate, de către SC R. SA Mizil, ca aport în natură.

În recursul formulat de Ministerul

Finanțelor Publice se susține că soluția dată de minister prin decizia nr. 1505/2001

este legală și temeinică, societatea comercială reclamantă neatașând la

contestație, și actul adițional prin care i se transmisese și uzufructul asupra

mijloacelor fixe respective, încălcând astfel prevederile art. 3 alin. (3) din O.U.G.

nr. 13/2001, potrivit cărora era obligată să anexeze la contestație, actele care

nu fuseseră avute în vedere de organul de control.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că, prin actul adițional nr. 75 din 8 ianuarie 1999, autentificat și

înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului al municipiului București și

județul Ilfov, sub nr. 4057 din 13 ianuarie 1999, SC R. SA a contribuit la

majorarea capitalului social al SC E. SA, transmițând dreptul de uzufruct

asupra fondului său de comerț, conform evaluării din raportul de expertiză

realizat de R.T.S. SRL, în care au fost incluse și mijloacele fixe, a căror

nudă proprietate a fost transmisă ulterior, ca aport în natură la majorarea

capitalului social, prin actul adițional nr. 988 din 5 septembrie 2000,

autentificat și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului al municipiului București și județul Ilfov, sub nr. 5144 din 20 septembrie 2000.

Or, având atât uzufructul, cât și

nuda proprietate, transmise la datele și prin actele arătate, SC E. SA

București a avut posibilitatea legală și a exploatat mijloacele fixe respective

în perioada supusă controlului, instanța de fond reținând în mod judicios că

intimata-reclamantă a dedus în mod legal din veniturile obținute, cheltuielile

cu amortizarea acelor mijloace fixe.

În raport cu probele administrate în

cauză, recursul formulat de D.C.F.P. Prahova este nefondat, susținerile făcute

ignorând aceste probe, iar susținerile făcute în recursul formulat de

Ministerul Finanțelor Publice nu pot avea semnificația juridică pretinsă, din

moment ce actul adițional invocat și depus în cursul judecății îi era opozabil

ca urmare a înregistrării sale la Oficiul Registrului Comerțului al municipiului București și județul Ilfov.

Astfel fiind, cele două recursuri

vor fi respinse ca nefondate, soluția instanței de fond fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Prahova împotriva sentinței civile nr. 1300 din 10 septembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2004.