ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2254/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții F.A.,

Ș.M.C., P.R.L., O.A., T.D. în contradictoriu cu primarul municipiului Cluj

Napoca au solicitat anularea dispoziției sale cu nr. 1370 din 31 mai 2005 și

restituirea în natură a apartamentelor nr. 15 și 16 din imobilul situat în Cluj

Napoca sau măsuri prin echivalent.

Prin sentința nr. 354 din 28 martie

2006 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a respins excepția autorității de

lucru judecat și, pe fond, s-a respins acțiunea reclamanților.

Pentru aceasta s-a reținut că

aceștia n-au calitate de persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, în

lipsa înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a antecesorilor

lor, aceștia din urmă nefiind menționați nici în anexele la Decretul nr. 92/1950,

caz în care s-a aplicat art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Soluția a fost menținută potrivit

deciziei civile nr. 191/A din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj care a

respins apelul reclamanților.

În considerentele hotărârii sale,

instanța de apel a apreciat dacă actul de vânzare-cumpărare, încheiat de

autorii reclamanților cu proprietarul tabular, nu trebuia să îmbrace forma

înscrisului autentic pentru valabilitatea lui, în schimb transferul dreptului

de proprietate imobiliară operând între părți, efectul absolut al acestui drept

nu se realizează față de terți, inclusiv față de Statul Român, în lipsa unui

mijloc legal de a-l face opozabil acestora.

S-a reținut că publicitatea în

sistemul de carte funciară, guvernat de Decretul-lege nr. 115/1938, în vigoare

la data încheierii contractului amintit are un caracter absolut, întrucât în

temeiul art. 17 drepturile reale ca dreptul de proprietate, se dobândesc,

modifică sau se sting numai prin înscriere la cartea funciară.

S-a considerat astfel că exactitatea

cuprinsului cărții funciare, forța ei probantă fiind determinată tocmai de

efectul constitutiv de drepturi al înscrierii, transferul sau constituirea

dreptului de proprietate pretins de reclamanți, prin actul sub semnătură

privată de care se prevalează, nu operează față de Statul Român, fără o astfel

de înscriere în cartea funciară.

S-a conchis că recurenții-reclamanți

n-au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs reclamanții F.A., Ș.M.C., P.R.L., O.A., T.D. care, invocând pct.

9 al art. 304 C. proc. civ., arată că actul sub semnătură privată privind

vânzarea cumpărarea imobilului, act în baza căruia autorii lor au devenit

proprietari, n-a îmbrăcat forma autentică, pentru că acțiunea în acest sens nu

putea fi promovată în regimul trecut, pentru a nu mai discuta că nu era necesară

autentificarea.

Consideră că le-au fost încălcate

drepturile recunoscute prin Constituție la art. 44 pct.1-3 ca și normele

Constituției pentru apărarea drepturilor omului.

Deliberând asupra recursului, acesta

urmează a fi respins pentru simpla rațiune că, în raport de actul de

proprietate invocat ca fiind înscrisul sub semnătură privată al autorilor,

acesta nu le dă prerogativa legală reclamanților de a fi persoane îndreptățite

în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a asigura opozabilitatea față

de terți, respectiv și față de stat, autorii recurenților au omis să perfecteze

actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, deși chiar la acea dată a operat

publicitatea în sistemul de Carte funciară în baza Decretului–lege nr. 115/1938.

Mai mult, naționalizarea în baza

Decretului nr. 92/1950 îl indică drept proprietar pe cel înscris în Cartea

funciară, vânzătorul de la care au cumpărat autorii recurenților, așa încât nu

există nici un act oficial al autorității de stat care să-i valideze pe aceștia

din urmă ca proprietari.

De aceea, nefiind întrunite

condițiile invocate ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din moment ce s-a

respectat legea, respectiv prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001

în privința persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, calitate pe care

recurenții-reclamanți n-o pot avea, urmează a se respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

reclamanții F.A., Ș.M.C., P.R.L., O.A., T.D. împotriva deciziei civile nr.

191/A din 12 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2007.