ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7081/2006

Deliberând asupra recursului de față,

constată:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 116 din 15 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1848/2005 a dispus

condamnarea inculpatului G.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., ca pedeapsă complimentară pentru

comiterea tentativei

la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. A fost admisă, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul să plătească

acesteia suma de 21.000.000 lei (ROL) cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în fapt, că în seara de 6 martie 2004, inculpatul a venit la

domiciliul părții vătămate, căutându-l pe tatăl acesteia și cum acesta nu era

acasă, l-a luat cu el pe minorul P.O.F. sub pretextul că urma să-i cumpere

dulciuri.

După cea o jumătate de oră, văzând că

minorul nu se întoarce, bunica acestuia și concubina tatălui minorului au

plecat să-l caute.

Ajunse la

domiciliul inculpatului, l-au strigat pe inculpat care nu

a

răspuns, dar l-au auzit pe copil țipând.

În aceste condiții, bunica minorului a

spart trei geamuri pentru a-i da posibilitate copilului să iasă.

De cum a ieșit prin geam, minorul a

luat-o la fugă, plângând, avea pantalonii descheiați, era umflat la față și

încerca să-și ridice pantalonii.

Când a

fost ajuns de cele 2 femei din familia lui, Ie-a spus ce i

s-a întâmplat, iar ele au sunat la poliție.

Din conținutul

raportului medico-legal a rezultat că minorul nu

prezenta

leziuni de violență în zona genitală sau anală.

Din declarația părții vătămate, instanța a reținut că

inculpatul l-a ademenit în casa lui, a încuiat ușa, l-a dezbrăcat de pantaloni,

l-a pus într-un pat, s-a dezbrăcat și el de pantaloni și i-a spus „ce zici, o

facem" după care a început să îl împingă cu penisul în spate. Deoarece

copilul a început să țipe, inculpatul i-a dat două palme.

A fost înlăturată apărarea formulată de

inculpat, în sensul că geamurile erau sparte de la cutremur.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.

Curtea de Apel București, prin decizia penală

nr. 453/ A din 2 iunie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 3887/2006, a

respins, ca nefondat, acest apel, constatând că în mod corect a fost reținută

vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs inculpatul, pentru motivele invocate în practicaua prezentei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs

formulate, a probelor

administrate cât și din oficiu, conform art. 385

6

, 385

9

C.

proc. pen., instanța constată recursul nefondat.

Deși

inculpatul G.M. și-a susținut nevinovăția și

în fata instanței de recurs, s-a dovedit în cauză

că este nesincer, că

ușa de la casă, acolo unde l-a dus pe

minor era încuiată când au venit rudele copilului în căutarea acestuia, și nu era

descuiată, așa cum susține acesta, de circumstanță, dovedindu-se că bunica

copilului a încercat mai întâi că deschidă ușa, împingând în ea dar

nu a reușit. De aceea a fost nevoită să spargă

geamurile, auzind că

nepotul ei striga din interiorul casei inculpatului.

Așa după cum a arătat partea vătămată,

la momentul când bunica lui l-a strigat pe nume pe inculpat, „Bebe -

Bebe", acesta era în casă, și l-a oprit pe minor să răspundă.

Este de înțeles în ce condiția a ieșit din casă

inculpatul, când s-a dovedit că partea vătămată de îndată ce a reușit să sară

pe geam, a luat-o la fugă pe drum și a fost ajunsă de bunica ei și de concubina

tatălui ei în dreptul școlii, povestindu-le imediat că inculpatul a încercat să

o violeze, lucru pe care l-au aflat tot atunci și alți martori.

Ținuta vestimentară în care s-a

prezentat minorul când a sărit pe geam, și apoi când a fost ajuns din urmă, cu

pantalonii

descheiați, căzându-i spre vine,

cămașa scoasă din pantaloni, vin să întărească susținerea acestuia cu privire

la manoperele infracționale

efectuate de inculpat. Este astfel dovedită

infracțiunea de tentativă la viol.

Nu se impune nici schimbarea încadrării

juridice a faptei, față de latura obiectivă a faptei mai sus descrisă.

Minorul P.O.F., avea vârsta de 14 ani la data

când a căzut victimă activităților infracționale ale inculpatului.

Față de fapta comisă, în mod întemeiat au fost aplicate

criteriile generale de individualizare a pedepsei, conform art. 72 și 52

C. pen., durata acesteia fiind de natură să

asigure atât prevenția

generală cât și pe cea specială. Nu se impune

însă reducerea ei, față de gradul de pericol social  al faptei și al

inculpatului.

Pe

parcursul procesului de fond, inculpatul a plătit tatălui părții

vătămate suma de 9.000.000 lei pentru stingerea acțiunii civile.

Pentru motivele de mai sus, urmează a

fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 453/ A din 2 iunie 2006 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei, cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2006.