ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 977/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2153 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu a fost condamnat inculpatul M.M. la 4 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și a art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 8 iunie 2002 la zi. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 07 iunie 2002, inculpatul M.M.

a intrat în camera mamei sale, partea vătămată M.G. și observând că aceasta dormea dezvelită, s-a gândit să întrețină cu ea raport sexual. Astfel, inculpatul a trezit-o pe mama sa din somn și i-a cerut să întrețină cu el raport sexual, iar la refuzul acesteia a imobilizat-o, i-a astupat gura să nu țipe și prin constrângere a întreținut raport sexual. Mai târziu, partea vătămată a reușit să fugă din casă și a mers la martora F.L., vecina sa, căreia i-a povestit ce s-a întâmplat. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, a raportului medico-legal care a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni care erau urmările unui raport sexual (viol), probe coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei.

Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 828 din 23 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva ambelor hotărâri, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 și 7 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, considerându-le a fi fost pronunțate cu încălcarea legii. Recursul în anulare este fondat în baza următoarelor considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., violul este agravat când este săvârșit asupra unui membru de familie și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi. Această infracțiune constă deci, atunci când violul este săvârșit asupra unui membru de familie.

Potrivit art. 203 C. pen., constituie infracțiune de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că nu se poate vorbi de o suprapunere, o confundare a subiecților celor două infracțiuni, așa încât aceasta să poată determina absorbirea incestului în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen. Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de incest constă în întreținerea unui raport sexual, adică a unei legături sexuale firești naturale între rude în linie directă sau între frați și surori. Un asemenea raport poate avea loc cu acordul ambelor persoane.

Pe de altă parte, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de viol constă în actul sexual de orice natură, săvârșit prin constrângere cu o persoană de sex diferit sau de același sex, iar în modalitatea agravată când subiectul pasiv calificat are calitatea de membru de familie, așa cum este definit prin prevederile art. 149 1 C. pen. Pe lângă diferențele existente între elementele materiale ale celor două infracțiuni, deosebiri există și în ceea ce privește subiectul pasiv. Astfel, subiect pasiv al infracțiunii de viol, în forma prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., este membrul de familie (soțul sau ruda apropiată, dacă acesta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul, conform art. 149 1 C. pen.).

În cazul infracțiunii de incest, raportul sexual între rude în linie directă sau frați și surori, poate avea loc cu acordul ambelor persoane, situație în care fiecare răspunde cu subiect activ al infracțiunii. În cauză, infracțiunea de incest fiind săvârșită prin constrângere se reține numai în sarcina agresorului. Astfel, când victimă a actelor sexuale este ruda apropiată (ascendent) care locuiește și gospodărește cu făptuitorul, fapta va fi încadrată în dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., iar când aceeași persoană (rudă apropiată în linie directă, ascendent) este supusă raportului sexual, va exista, în concurs ideal și infracțiunea de incest. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc.

pen., se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) și infracțiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. În ce privește individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale la stabilirea și aplicarea ei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, a condamnatului, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei aceste dispoziții legale se reține că infracțiunile săvârșite prezintă grad ridicat de pericol social, fapta aducând atingere, libertății și inviolabilității vieții sexuale și normelor morale pe baza cărora este clădită și concepută familia. Însă, în procesul stabilirii pedepsei, trebuie acordată semnificație juridică și persoanei inculpatului, tânăr, fără antecedente penale și sincer pe parcursul desfășurării fazelor procesului penal. Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul în anulare este fondat, a fi admis, a casa hotărârile atacate și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. În cauză, neexistând culpă procesuală cheltuielile ocazionate la judecarea prezentului recurs în anulare urmează a fi suportate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2153 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu și deciziei penale nr. 828 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, privind pe inculpatul M.M. Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptei și la aplicarea circumstanțelor atenuante, pe care le înlătură. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) și art. 203 C. pen. În baza art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., condamnă pe inculpatul M.M.

la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În baza art. 203 C. pen., condamnă pe același inculpat la 4 ani închisoare. Conform art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. Deduce perioada executată. Anulează mandatul de executare emis anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei decizii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2004.