ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1450/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. SA a chemat în judecată pârâtele SC P.C. SRL Ploiești și SC U.M.D. SRL și a solicitat încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002. În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin hotărârea menționată a obligat cele două pârâte în solidar, împreună și cu C.O.S. Ltd. Nigeria la plata sumei de 734.900 dolari SUA (plată principală) și plata dobânzii calculate până la data formulării Cererii de Arbitraj în sumă de 148.968 dolari SUA.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 94 din 25 ianuarie 2005 a admis cererea reclamantei și a încuviințat executarea sentinței pronunțate de Curtea de Arbitraj, cauza 11490/DB la data de 8 iulie 2002. Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea nr. 105/1992, Legea nr. 139/1990 privind recunoașterea hotărârilor arbitrale în România.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1011 din 11 octombrie 2005 a admis apelul pârâtelor, a schimbat în tot sentința și pe fond a respins cererea de executare a sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj la data de 8 iulie 2002. Instanța de apel a reținut că cererea de încuviințare a executării (exequrtur) nu îndeplinește cerințele de formă specială, cererea nefiind însoțită de dovada caracterului definitiv al hotărârii arbitrale străine, dovada caracterului executoriu al actului jurisdicțional eliberat de către Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din Paris, ambele traduse [respectiv prevederile art. 171 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 175 cu aplicarea art. 181 din Legea nr. 105/1992].

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P. SA. Se susțin, în esență, că sunt îndeplinite, în speță, toate condițiile prevăzute de Legea nr. 105/1992 pentru executarea unei hotărâri străine arbitrale, pe teritoriul României. La termenul din 7 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a încuviințat la cererea recurentei proba cu înscrisuri, probă permisă de art. 305 C. proc. civ. Recurenta a depus documentele prevăzute în adresa de înaintare înregistrată la instanța supremă la 5 februarie 2007. Examinând recursul în raport de actele astfel depuse se constată că acesta este fondat. Litigiul arbitral s-a desfășurat conform convenției părților în temeiul regulilor arbitrajului internațional.

De principiu, hotărârea arbitrală străină este recunoscută pe teritoriul României dacă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 105/1992. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 171-178 din Legea nr. 105/1992. În aprecierea îndeplinirii acestor condiții trebuie ținut seama de faptul că valoarea probantă a unui act juridic este determinată de legea locului unde el a fost îndeplinit, respectiv reglementările de fond și procedură pe care trebuie să le respecte Curtea Internațională de Arbitraj ce funcționează în alt stat decât România. Acest principiu, combinat cu voința părților de a se supune unor reguli ale unui arbitraj internațional, determină încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002, pe teritoriul României.

Cu remarcile susmenționate privind depunerea de acte în fața instanței de recurs, se va casa hotărârea curții de apel cu consecința menținerii sentinței tribunalului, prin aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva deciziei nr. 1011 din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia recurată și respinge apelurile declarate de pârâtele SC U.M.D. SRL Ploiești și SC P.C. SRL Ploiești împotriva sentinței civile nr. 94 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.