ÎCCJ, decizie (scj.ro #81936)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81936) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Cerere privind încuviințarea
executării unei sentințe pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj .
Cuprins pe materii.
Drept internațional privat. Cerere privind încuviințarea
executării unei sentințe pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj .
Index alfabetic
.
Drept internațional privat.
-
Cerere privind încuviințarea executării
unei sentințe pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj .
Legea
nr
.
105/1992:
art
. 171-178.
În aprecierea îndeplinirii
condițiilor prevăzute de art.171-178 din Legea nr.105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internațional privat trebuie ținut seama de
faptul că valoarea probantă a unui act juridic este determinată de legea
locului unde el a fost îndeplinit – respectiv reglementările de fond și
procedură pe care trebuie să le respecte Curtea Internațională de Arbitraj ce
funcționează în alt stat decât România.
Acest principiu, combinat cu voința
părților de a se supune unor reguli ale unui arbitraj internațional, determină
încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de
Arbitraj, pe teritoriul României
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 1450 din 15 februarie 2007.
Reclamanta S.N.P. „P.” SA a chemat în
judecată pârâtele SC P. SRL Ploiești și SC U.M.D. SRL și a solicitat
încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de
Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că
prin hotărârea menționată a obligat cele două pârâte în solidar – împreună și
cu C.O.S.
Ltd
.
Nigeria
la
plata sumei de 734.900 USD (plată principală) și plata dobânzii calculate până
la data formulării Cererii de Arbitraj în sumă de 148.968 USD.
Tribunalul Prahova, Secția civilă, prin
sentința nr.94 din 25 ianuarie 2005 a admis cererea reclamantei și a
încuviințat executarea sentinței pronunțate de Curtea de Arbitraj, cauza
11490/DB la data de 8 iulie 2002.
Instanța a reținut că sunt îndeplinite
condițiile legale prevăzute de Legea nr.105/1992, Legea nr.139/1990 privind
recunoașterea hotărârilor arbitrale în România.
Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă,
prin decizia nr.1011 din 11 octombrie 2005 a admis apelul pârâtelor, a schimbat
în tot sentința și pe fond a respins cererea de executare a sentinței
pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj la data de 8 iulie 2002.
Instanța de apel a reținut că cererea de
încuviințare a executării (
exequrtur
) nu îndeplinește
cerințele de formă specială, cererea
nefiind
însoțită
de dovada caracterului definitiv al hotărârii arbitrale străine, dovada
caracterului executoriu al actului jurisdicțional eliberat de către Curtea
Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din
Paris
, ambele traduse (respectiv prevederile art.171 alin.1
lit.b
și alin.2, art.175 cu aplicarea art.181 din
Legea nr.105/1992).
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs reclamanta SC „P.” SA. Se susțin, în esență, că sunt îndeplinite, în
speță, toate condițiile prevăzute de Legea nr.105/1992 pentru executarea unei
hotărâri străine arbitrale, pe teritoriul României.
La termenul din 7 decembrie 2006 Înalta
Curte de Casație și Justiție a încuviințat la cererea recurentei proba cu
înscrisuri – probă permisă de art.305 Cod procedură civilă.
Recurenta a depus documentele prevăzute în
adresa de înaintare înregistrată la instanța supremă la 5 februarie 2007.
Examinând recursul în raport de actele
astfel depuse se constată că acesta este fondat.
Litigiul arbitral s-a desfășurat conform
convenției părților în temeiul regulilor arbitrajului internațional.
De principiu, hotărârea arbitrală străină
este recunoscută pe teritoriul României dacă îndeplinește condițiile prevăzute
de Legea nr.105/1992.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii
condițiilor prevăzute de art.171-178 din Legea nr.105/1992.
În aprecierea îndeplinirii acestor condiții
trebuie ținut seama de faptul că valoarea probantă a unui act juridic este
determinată de legea locului unde el a fost îndeplinit – respectiv
reglementările de fond și procedură pe care trebuie să le respecte Curtea
Internațională de Arbitraj ce funcționează în alt stat decât România.
Acest principiu, combinat cu voința
părților de a se supune unor reguli ale unui arbitraj internațional, determină
încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de
Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002, pe teritoriul României.
Cu remarcile susmenționate privind
depunerea de acte în fața instanței de recurs, s-a casat hotărârea curții de
apel cu consecința menținerii sentinței tribunalului, prin aplicarea
prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.