ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2006

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea Parohia

Ortodoxă Română Salva, județul Bistrița Năsăud, a formulat contestație în

anulare împotriva deciziei civile nr. 68 din 12 ianuarie 2006, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 3657/1/2005 (nr. 811/2005),

apreciind că este vădit netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea

esențială a legii. S-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate,

rejudecarea recursului și admiterea acestuia, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii

contestatoarei și desființarea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004 a Comisiei

speciale de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase

din România.

Contestatoarea nu a indicat

temeiul de drept al contestației și nu a precizat motivele acesteia, conform

obligației impuse la termenul din 21 martie 2006, în scriptele depuse la dosar

făcându-se referire numai la aspecte circumscrise fondului cauzei, vizând, în

esență, faptul că imobilul nu a fost preluat niciodată de stat sau altă instituție,

astfel încât nu face obiectul Legii nr. 501/2002, cu modificările ulterioare,

iar Primăria comunei Salva a revenit ulterior asupra erorilor cuprinse în actul

care a stat la baza deciziei de retrocedare.

Contestația în anulare este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile și

condițiile expres prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ. Potrivit art. 317 C.

proc. civ., contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva

oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, atunci când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii sau când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță nefiind

invocate aspecte care să fie circumscrise vreunuia din cele două motive expres

și limitativ prevăzute de acest text.

Art. 318 C. proc. civ.,

reglementând contestația în anulare specială, precizează „

in terminis

”

că pot constitui obiect al acesteia, numai hotărârile instanțelor de recurs și

prevede doar două motive pentru admisibilitatea ei, respectiv când dezlegarea

dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale,

ceea ce în speță nici nu s-a invocat și nici nu poate fi reținut sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, „a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.

Evident, aspectele de fond

la care a făcut referire contestatoarea, nu pot fi examinate în cadrul

contestației în anulare, prin prisma acestui din urmă motiv, instanța fiind

ținută doar de verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 318 teza a

II-a C. proc. civ., referitoare la omisiunea de pronunțare asupra vreunui motiv

de casare.

Analizându-se actele

dosarului nr. 3657/1/2005 (nr. 811/2005) s-a constatat că prin decizia atacată

au fost examinate toate aspectele invocate în memoriul de recurs, astfel încât

cerințele de admisibilitate impuse de acest text de lege nu sunt îndeplinite.

Prin urmare, contestația în

anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Parohia Ortodoxă Română Salva împotriva deciziei nr. 68

din 12 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2006.