ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea Parohia Ortodoxă Română Salva, județul Bistrița Năsăud, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 68 din 12 ianuarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 3657/1/2005 (nr. 811/2005), apreciind că este vădit netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea esențială a legii. S-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii contestatoarei și desființarea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004 a Comisiei speciale de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Contestatoarea nu a indicat temeiul de drept al contestației și nu a precizat motivele acesteia, conform obligației impuse la termenul din 21 martie 2006, în scriptele depuse la dosar făcându-se referire numai la aspecte circumscrise fondului cauzei, vizând, în esență, faptul că imobilul nu a fost preluat niciodată de stat sau altă instituție, astfel încât nu face obiectul Legii nr. 501/2002, cu modificările ulterioare, iar Primăria comunei Salva a revenit ulterior asupra erorilor cuprinse în actul care a stat la baza deciziei de retrocedare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 317-321 C. proc.

civ. Potrivit art. 317 C. proc. civ., contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în speță nefiind invocate aspecte care să fie circumscrise vreunuia din cele două motive expres și limitativ prevăzute de acest text. Art. 318 C. proc.

civ., reglementând contestația în anulare specială, precizează „ in terminis ” că pot constitui obiect al acesteia, numai hotărârile instanțelor de recurs și prevede doar două motive pentru admisibilitatea ei, respectiv când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, ceea ce în speță nici nu s-a invocat și nici nu poate fi reținut sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, „a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Evident, aspectele de fond la care a făcut referire contestatoarea, nu pot fi examinate în cadrul contestației în anulare, prin prisma acestui din urmă motiv, instanța fiind ținută doar de verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 318 teza a II-a C. proc.

civ., referitoare la omisiunea de pronunțare asupra vreunui motiv de casare. Analizându-se actele dosarului nr. 3657/1/2005 (nr. 811/2005) s-a constatat că prin decizia atacată au fost examinate toate aspectele invocate în memoriul de recurs, astfel încât cerințele de admisibilitate impuse de acest text de lege nu sunt îndeplinite. Prin urmare, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Parohia Ortodoxă Română Salva împotriva deciziei nr. 68 din 12 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2006.