ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1676/2014

Deliberând,

în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

La data

de 28 martie 2011 reclamantul H.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul

Român, prin Primăria orașului Beclean și S.S. revendicând suprafața de 0,29 ha

teren agricol intravilan, situat în zona "P.", B., în baza Legii nr.

247/20054.

Învestită

cu soluționarea cauzei, Judecătoria Beclean, prin Sentința civilă nr. 1.510 din

23 martie 2011 a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Tribunalul

Bistrița-Năsăud, secția civilă, prin Decizia nr. 417/R din 14 decembrie 2011 a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva Sentinței

civile nr. 1510/2011 pronunțată la data de 23 martie 2011 de Judecătoria

Beclean în dosarul nr. 636/186/2011, pe care a menținut-o ca legală și

temeinică.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs H.A.

Înalta

Curtea de Casație și Justiție, secția Înalta Curte civilă, prin Decizia nr. 35

din 15 ianuarie 2014 a respins, ca inadmisibil, recursul astfel formulat.

Înalta

Curte a reținut că potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt

irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat

fondul pricinii și că în speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a

recursului împotriva Deciziei civile nr. 417/R din 14 decembrie 2011 pronunțată

de Tribunalul Bistrița-Năsăud în recurs.

Așa

fiind, cum hotărârea tribunalului este irevocabilă, nu mai putea fi atacată din

nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs",

ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Împotriva

acestei decizii reclamantul/contestatorul H.A. a formulat contestație în

anulare.

În

motivare a invocat dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. arătând că

instanța de recurs a respins fără niciun temei acțiunea întrucât nu a reținut

că pârâtul nu a fost reprezentat în instanță de consilierul juridic. A reluat

criticile din recurs referitoare la faptul că funcționarii publici ai Primăriei

Beclean au eludat legea și nu au pus în posesie foștii proprietari ce au avut

titluri de proprietate în baza Reformei Agrare din 1945, expertizele tehnice efectuate

în cauză fiind greșite și defavorabile.

La

termenul de judecată din data de 29 mai 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii

excepția inadmisibilității contestației în anulare, pe care analizând-o cu

prioritate în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidentă

speței pentru următoarele considerente:

Căile

de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin

norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul

general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi

exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317

C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai

o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile

în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația

în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textul

are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale

ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară

reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin

urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli

procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului

juridic dedus judecății.

Așadar,

sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate

face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi

valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil

legate de considerentele deciziei atacate.

Or,

în speță, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile

procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci

sunt, în esență, aceleași critici, vizând fondul cauzei, invocate și prin

cererile de recurs împotriva modului în care instanța de apel a soluționat cauza.

Legea

nu a urmărit, însă, prin reglementarea căii de retractare a contestației în

anulare să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat

de aceeași instanță, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a

aplicat greșit legea.

Ca

atare, criticile formulate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art.

317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu

neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive de contestație

în anulare.

Așa

fiind, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge

contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 35 din 15

ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

formulată de contestatorul H.A.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat

de GGC - AM