ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1676/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 28 martie 2011 reclamantul H.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Primăria orașului Beclean și S.S. revendicând suprafața de 0,29 ha teren agricol intravilan, situat în zona "P.", B., în baza Legii nr. 247/20054. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Beclean, prin Sentința civilă nr. 1.510 din 23 martie 2011 a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului. Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, prin Decizia nr. 417/R din 14 decembrie 2011 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva Sentinței civile nr. 1510/2011 pronunțată la data de 23 martie 2011 de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 636/186/2011, pe care a menținut-o ca legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs H.A. Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția Înalta Curte civilă, prin Decizia nr. 35 din 15 ianuarie 2014 a respins, ca inadmisibil, recursul astfel formulat. Înalta Curte a reținut că potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și că în speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 417/R din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în recurs. Așa fiind, cum hotărârea tribunalului este irevocabilă, nu mai putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Împotriva acestei decizii reclamantul/contestatorul H.A. a formulat contestație în anulare. În motivare a invocat dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. arătând că instanța de recurs a respins fără niciun temei acțiunea întrucât nu a reținut că pârâtul nu a fost reprezentat în instanță de consilierul juridic. A reluat criticile din recurs referitoare la faptul că funcționarii publici ai Primăriei Beclean au eludat legea și nu au pus în posesie foștii proprietari ce au avut titluri de proprietate în baza Reformei Agrare din 1945, expertizele tehnice efectuate în cauză fiind greșite și defavorabile. La termenul de judecată din data de 29 mai 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția inadmisibilității contestației în anulare, pe care analizând-o cu prioritate în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. Or, în speță, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci sunt, în esență, aceleași critici, vizând fondul cauzei, invocate și prin cererile de recurs împotriva modului în care instanța de apel a soluționat cauza.

Legea nu a urmărit, însă, prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea. Ca atare, criticile formulate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive de contestație în anulare. Așa fiind, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 35 din 15 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul H.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM