ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 906/2015

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2611 din 24 mai 2013, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins ca vădit netemeinică cererea formulată de SCPA H. & A., în calitate de reprezentantă a reclamantei Parohia Greco-Catolică O., în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Română O. și, în baza art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a sancționat societatea profesională de avocați cu o amendă procedurală în sumă de 200 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parohia Greco-Catolică O., care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 228/A/2013 din 11 decembrie 2013. Parohia Greco-Catolică O. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în tot, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 3473 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică O. împotriva deciziei civile nr. 228/A/2013 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației de timbrare a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică O. Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți la data de 17 februarie 2015, contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3473 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. a susținut că prin decizia atacată, recursul formulat a fost respins fără a fi fost judecat pe fond, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit dispozițiilor legale, iar în această situație nu a avut cunoștință despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru. În acest context, contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. consideră că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, ca și cale extraordinară de atac a unei hotărâri irevocabile, motiv pentru care solicită admiterea contestației și rejudecarea recursului. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 9 martie 2015, intimata Parohia Ortodoxă O. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 16 martie 2015 contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata Parohia Ortodoxă O. apreciind că motivele invocate de acesta sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. C. proc. civ. reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun, art. 317 invocat în speță, și contestația în anulare specială, art. 318. Contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora: „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când deși au fost invocate în fața instanței de recurs au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Din analiza dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

rezultă că: Pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale este necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe calea apelului sau recursului și, în măsura în care motivul a fost invocat în fața instanței de recurs să fi fost respins din necesitatea efectuării unor verificări ale situației de fapt, sau recursul să fi fost respins fără a fi fost judecat în fond. Or, în cauză, se poate observa că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate evocate.

Astfel, verificând actele dosarului de recurs, se constată că pentru termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2014, contestatoarea a fost citată, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs la sediul procesual indicat prin cererea de recurs, iar odată ales acest sediu pentru comunicarea actelor de procedură, era obligatoriu pentru instanță. În cazul schimbării sediului pe parcursul derulării procesului, legiuitorul a reglementat expres și obligațiile părții în cauză, conform art. 98 C. proc. civ. Totodată se reține că, pentru termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, citarea recurentei-reclamante s-a făcut la sediul indicat de aceasta în declarația de recurs.

De altfel, a fost dispusă o amânare intermediară pentru lipsă de procedură cu această parte la termenul din 26 septembrie 2014, iar la următorul termen de judecată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., procedura de citare fiind considerată efectuată cu această parte. Aplicarea dispozițiilor art. 98 C. proc. civ. semnifică evaluarea instanței de recurs asupra legalei citări a părții în procedura de judecată. O reanalizare a procedurii de citare a părții la data soluționării recursului semnifică o reevaluare a corectitudinii concluziei instanței de recurs cu privire la procedura de citare. Aceasta ar transfera în competența acestei instanțe o soluționare cu caracter devolutiv a cauzei, ceea ce nu este permis într-o procedură de retractare.

Prin urmare considerentele instanței de recurs asupra legalei citări, prezentate în practicaua deciziei pronunțate la 7 noiembrie 2014 intră în puterea lucrului judecat și este exclus a fi reconsiderate în procedura contestației în anulare. Astfel, pentru a fi admisibilă contestația în anulare se impune ca procedura de citare să nu fie îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar în cazul de față cerințele legii au fost îndeplinite de către instanță, acestea nefiind respectate tocmai de către contestatoare. Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Parohia Greco-Catolică O., care, în temeiul art. 274 din același cod, va fi obligată să-i achite intimatei Parohia Ortodoxă O. suma de 1.400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. împotriva deciziei nr. 3473 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Obligă contestatoarea Parohia Greco-Catolică O. să-i achite intimatei Parohia Ortodoxă O. suma de 1.400 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.