ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2013

Tribunalul Sălaj, secția I civilă, prin Sentința nr. 4925 de la 29 septembrie 2011 a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta Parohia Greco Catolică în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă, cu motivarea că, potrivit art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006, bunurile sacre sunt scoase din circuitul civil și, ca atare, nu pot face obiectul unor acțiuni în revendicare sau constatare a dreptului de proprietate atât timp cât au fost dobândite de cultul ortodox cu titlu având în vedere tocmai faptul că ele sunt destinate practicării serviciului religios de către comunitatea locală de credincioși. Prin Decizia nr. 38/A/2012 de la 21 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică, reținând că imobilul solicitat nu este biserică, ci casă cantorială și terenul aferent acesteia, iar, în baza art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000, reclamanta avea la dispoziție o lege specială ca măsură reparatorie, nemaiexistând ulterior posibilitatea promovării cu succes a unei acțiuni în revendicare și rectificare. Împotriva acestei decizii, reclamanta Parohia Greco Catolică a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului necesar cercetării fondului, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de apel nu a interpretat corect probatoriul administrat, întrucât înscrisurile existente la dosar dovedesc preluarea averii Bisercii Greco Catolice, iar, sub aspect procedural, averea trebuia să apară înscrisă în Cartea Funciară pe numele Statului Român, lucru nerealizat în fapt. Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive, așa cum a fost acesta stabilit de reclamantă, l-a constituit rectificarea C.F. 28 Bocșița de sub nr. topo 70, care a operat în baza Decretului nr. 177 din 4 august 1948 și a Decretului nr. 358 din 2 decembrie 1948 și revenirea la situația anterioară a intabulării în favoarea Parohiei Greco Catolice.

Cum însăși reclamanta recunoaște, Înalta Curte reține că dreptul de proprietate al pârâtei-intimate cu privire la imobilul în cauză a fost dobândit prin lege, respectiv Decretul - lege nr. 358/1948, mod de dobândire a dreptului de proprietate prevăzut de art. 645 C. civ. conform căruia "proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin lege și prin ocupațiune", nefiind necesar să existe întotdeauna un raport juridic stabilit în mod direct între antecesorul și succesorul tabular, întrucât se pot face înscrieri în temeiul legii, al unei hotărâri judecătorești ori al unei decizii administrative. Pentru a putea obține rectificarea cărții funciare, era necesar ca reclamanta să urmeze procedura stabilită de legea specială reparatorie, pentru a justifica un drept real asupra imobilului în litigiu; o acțiune în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 94/2000 nu poate fi primită, deoarece se încalcă norma constituțională de neretroactivitate a legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale. Ordonanța de Urgență nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 are, în privința imobilelor ce intră sub incidența sa, caracterul unei legi speciale, care, după intrarea sa în vigoare, exclude posibilitatea promovării unor acțiuni întemeiate pe normele de drept comun prin care se urmărește restituirea bunurilor ce cad în sfera sa de reglementare. Împrejurarea că legea specială prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu înseamnă privarea de dreptul la un tribunal în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, pentru că actul administrativ poate fi atacat la instanța judecătorească, în condițiile reglementate de actul normativ special.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică Bocșița împotriva Deciziei civile nr. 38/A/2012 din 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică Bocșița împotriva Deciziei civile nr. 38/A/2012 din 21 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013. Procesat de GGC - DG