ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5891/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția civilă, la 25 noiembrie 2010, reclamanta Parohia Greco-Catolică B. a chemat în judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Română B., solicitând obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul biserică, înscris în C.F. A Bucium, nr. top. 1, comuna Șinca Veche, județul Brașov, în suprafața totală de 1.647 m.p. trecut prin conversie în C.F. B Șinca, precum și imobilul teren cu nr. top. 616 din aceeași carte funciară, cu destinația de cimitir, în suprafață de 2.586 m.p. S-a solicitat să se constate fraudarea de către pârâtă a dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938, prin utilizarea Decretului nr. 358/1948 și a dispozițiilor Decretului nr. 177/1948, prin utilizarea Decretului nr. 358/1948, precum și fraudarea dispozițiilor art. 480, 481 C. civ.

și să se dispună radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei, urmând a fi înscris dreptul de proprietate pe numele reclamantei. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 480, 481 C. civ., art. 37, 38, 39 din Decretul nr. 177/1948, ale Decretului nr. 358/1948, ale Decretului-Lege nr. 115/1938 și ale O.G. nr. 64/2004, reclamanta a arătat că prin Decretul nr. 358/1948 a fost practic desființată Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică, averea acesteia trecând în proprietatea statului, sub pretextul revenirii comunităților locale la cultul ortodox, în lipsa oricăror probe de natura celor prevăzute de legea cultelor, respectiv de Decretul nr. 177/1948, astfel că măsura este lovită de nulitatea absolută.

Reclamanta a mai susținut că Decretul nr. 358/1948 a fost emis fraudulos, cu încălcarea Decretului nr. 177/1948, iar înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei s-a făcut cu eludarea dispozițiilor art. 17, 45, 46 din Decretul-Lege nr. 115/1938. S-a invocat, totodată, încălcarea prevederilor art. 480, 481 C. civ., reclamanta având calitatea de proprietar tabular, deposedat de bunurile sale, prin fraudarea legii și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilelor revendicate fără a exista vreo hotărâre judecătorească în acest sens. Prin sentința civilă nr. 182/S pronunțată la 28 martie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în C.F. B și C Șinca, proprietară tabulară asupra imobilelor cu nr. top. 1 și, respectiv 2, este pârâta, prin lege, în cotă de 1/1, conform Decretului nr. 358/1948. S-a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate prin lege, în condițiile art. 645 C. civ. Prima instanță a considerat că nu se poate reține fraudarea de către pârâtă a prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938, prin utilizarea dispozițiilor Decretului nr. 358/1948, întrucât dobândirea proprietății s-a făcut prin lege și nu printr-un act juridic la încheierea căruia să se fi folosit manopere dolosive. Totodată, s-a reținut că nu s-au încălcat dispozițiile art. 22 și 24 din Decretul-Lege nr. 115/1938, astfel cum susține reclamanta, acestea referindu-se la transferul dreptului de proprietate prin convenție, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, s-a apreciat că nu există temeiuri pentru rectificarea cărții funciare, pentru ca, ulterior acestei operațiuni, reclamanta să poată invoca calitatea sa de proprietar tabular asupra imobilelor în cauză, pentru a putea solicita obligarea pârâtei de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie bunurile. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolică B., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita reținere a Decretului nr. 358/1948 ca fiind titlul valabil cu care pârâta deține imobilele, în condițiile în care adepții acestui cult din Șinca nu au dispărut.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 94 A din 07 septembrie 2011, a respins excepțiile lipsei capacității de folosință a reclamantei și autorității de lucru judecat, invocate de intimata Parohia Ortodoxă Română B. Prin aceeași hotărâre s-a respins apelul reclamantei Parohia Greco-Catolică B. și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, instanța de apel a reținut că acestea sunt nefondate, ambele părți având personalitate juridică, conform înscrisurilor emise de Secretariatul de Stat pentru Culte.

S-a reținut că, deși într-un litigiu anterior, soluționat irevocabil prin decizia nr. 5579/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă cererea reclamantei cu privire la rectificarea cărții funciare și reînscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât instanțele s-au pronunțat asupra unui alt obiect, respectiv nelegalitatea Decretului nr. 358/1948, ce constituie titlul pârâtei. S-a considerat că puterea de lucru judecat nu împiedică soluționarea pe fond a acțiunii în revendicare formulate de reclamantă. Instanța de apel a constatat că apelul este nefondat, întrucât s-a reținut corect de prima instanță că reclamanta nu justifică titlul său de proprietate asupra bunului a cărui restituire o solicită, ci contestă titlul pârâtei.

S-a considerat că pârâta și-a dovedit titlul ca fiind „legea”, respectiv Decretul nr. 358/1948, care, deși abrogat în prezent, a constituit temeiul în baza căruia aceasta (pârâta) a dobândit proprietatea, fiind valabil în raport cu normele constituționale și legile organice (Decretul nr. 177/1948) la acea vreme. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Parohia Greco-Catolică B., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Dezvoltând criticile aduse deciziei recurate, reclamanta a invocat în susținerea primului motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., susținând că a dovedit cu probe existența dreptului real de proprietate în patrimoniul său, acțiunea sa fiind născută dintr-un raport juridic conflictual născut la 02 decembrie 1948, prin frauda produsă de statul comunist stalinist ateu și Biserica Ortodoxă Română la nivel național și local, prin Parohia Ortodoxă Română B. Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat greșita interpretare a chestiunii titlului pârâtei, considerat ca fiind legea, respectiv Decretul nr. 358/1948. S-a susținut că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 17 și 45 din Decretul-Lege nr. 115/1938, întrucât normele de dispoziție din cuprinsul Decretului nr. 358/1948 nu îndeplinesc cerințele legale (ale Decretului-Lege nr. 115/1938) – pentru ca înscrierea în cartea funciară să fie constitutivă de drepturi.

Cel de al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a vizat neanalizarea fondului cererii de chemare în judecată, raportat la temeiurile sale de drept și nereținerea contradicției dispozițiilor Decretului nr. 358/1948 cu legile organice, art. 480 și 481 C. civ., cu Decretul nr. 177/1948, cu Decretul-Lege nr. 115/1938 și Legea cultelor. S-a reținut, totodată, că pârâta este dobânditor de rea-credință, astfel că nu poate beneficia de protecția legii. Examinând criticile recurentei-reclamante raportat la motivele de nelegalitate invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Nu poate fi primită critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând nelegalitatea titlului pârâtei, respectiv înscrierea acesteia în cartea funciară cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Decretului-Lege nr. 115/1938. Chestiunea nelegalității întabulării dreptului de proprietate al intimatei-pârâte în cartea funciară, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 a fost dezlegată irevocabil prin decizia nr. 5579 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin decizia menționată, respingând ca nefondat recursul reclamantei Parohia Greco-Catolică B. împotriva deciziei nr. 167 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, Înalta Curte s-a pronunțat, cu putere de lucru judecat, asupra aspectelor deduse judecății în legătură cu nelegalitatea întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei în baza Decretului nr. 358/1948.

Prin urmare, deși nu există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 C. civ. între litigiul soluționat irevocabil prin decizia menționată și prezenta cauză, având un alt obiect, respectiv revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480, 481 C. civ., considerentele deciziei nr. 5579 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se impun în virtutea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, împiedicând reanalizarea criticilor referitoare la încălcarea dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 la momentul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei intimate în cartea funciară. Critica formulată prin primul motiv de recurs nu va fi analizată întrucât nu se circumscrie motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Pornind de la definiția acțiunii în revendicare dată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române și al acțiunii petitorii și încheind cu anatema la adresa judecătorilor, recurenta nu a arătat în ce cauză greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci la greșita interpretare a probelor, care constituie o chestiune de fapt, ce nu justifică invocarea cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nici critica formulată prin ultimul motiv de recurs, vizând nemotivarea hotărârii nu va fi primită. Instanța de apel a expus în considerentele deciziei atacate motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu-și justifică titlul de proprietate, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea cu succes a acțiunii în revendicare. Procedând la verificarea titlurilor de proprietate specifică acțiunii întemeiate pe art. 480 C. civ., instanțele de fond și apel au constatat că titlul pârâtei, constituit în temeiul Decretului nr. 358/1948 subzistă, chiar dacă acest act normativ a fost abrogat, acesta producând efecte juridice valabile. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost invocat formal, recurenta-reclamantă referindu-se la neanalizarea probelor sale și menținerea relei-credințe a intimatei, critică ce nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, în actuala reglementare a art. 304 C. proc.

civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul reclamantei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Parohia Ortodoxă Română B. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică B. împotriva deciziei nr. 94/Ap din 07 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2012.