ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 295/2009

Constată că prin sentința civilă nr. 319 din 28 mai 2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Biserica Greco-Catolică Bistrița împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă „ Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Bistrița, Parohia Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Bistrița, Parohia Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” Bistrița și în consecință, a dispus rectificarea intabulării efectuată în C.F. 424 Bistrița, sub B 19, și a notării de sub B 23, referitor la imobilul biserică din Piața Unirii și teren de 1497 mp, înscrise sub A 9, nr. top. 1020/1/1, în sensul radierii înscrierilor efectuate în favoarea Parohiei Ortodoxe „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.

Au fost respinse cererile de rectificare a intabulărilor efectuate sub B 24 și B 25 în favoarea Parohiei Ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh” și Parohiei Ortodoxe „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, pentru cota de câte 1/3 parte a fiecăreia dintre cele două pârâte. S-a dispus revenirea cotei de 1/3 parte din imobil în favoarea proprietarului de sub B 10, Biserica Greco-Catolică din Bistrița, și efectuarea mențiunii laterale „cota de 2/3 părți înscrisă sub B 24 și B 25”. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ridicată de pârâte, este neîntemeiată. Aceasta, întrucât proprietar tabular în C.F. 424 Bistrița, sub B 10, figurează Comunitatea Bisericii Greco-Catolică Bistrița, înscriere neradiată, deși, ulterior, s-au efectuat înscrieri prin care dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea pârâtelor.

Cum se face referire expresă la comunitatea credincioșilor greco-catolici din unitatea administrativ-teritorială orașul Bistrița, s-a reținut că sub B 1 și B 10 este înscrisă, ca proprietar, partea componentă locală a cultului religios greco-catolic care, în sensul art. 28 din Decretul nr. 177/1948, are personalitate juridică. Proprietarul de sub B 1 nu este Biserica Greco-Catolică din România, reprezentantul central al acestui cult religios, ci componenta locală (din Bistrița) a acestui cult. Acțiunea fiind formulată de componenta locală actuală a cultului greco-catolic, continuatoarea proprietarului înscris în C.F., s-a concluzionat că reclamanta are calitate procesuală activă, în sensul art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 36 din Legea nr. 7/1996, de a solicita rectificarea înscrierilor din C.F.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, componenta locală de pe teritoriul municipiului Bistrița a cultului creștin greco-catolic, denumită fie Comunitatea Bisericii Greco-Catolice din Bistrița, fie Biserica Greco-Catolică din Bistrița, era, în anul 1938, titulara dreptului de proprietate asupra mai multor imobile înscrise în C.F. 424 Bistrița, printre care și biserica din Piața Unirii și teren, care în urma mai multor dezmembrări are suprafața în prezent de 1497 mp. Biserica și terenul sunt evidențiate sub nr. top. 1020/1/1, iar la data de 14 ianuarie 1971, proprietatea de sub B 10 și B 16 s-a transferat, conform Decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, în favoarea Bisericii Ortodoxe Române. Intabularea s-a efectuat în baza adresei nr. 56/1971 a Parohiei Ortodoxe Române, apreciindu-se că această intabulare nu justifică ieșirea dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantei întrucât Decretul nr. 358/1948 a avut caracter abuziv, desființând cultul greco-catolic.

Pe de altă parte, la data intabulării Bisericii Ortodoxe Române nu a existat acordul proprietarului de C.F. și nici o hotărâre judecătorească (potrivit art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938), astfel încât intabularea nu are la bază un just titlu. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâtele. 1. Reclamanta a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a acțiunii iar în subsidiar, desființarea acesteia cu trimitere spre soluționare la judecătorie, deoarece cererea formulată are ca obiect rectificarea cărții funciare. 2. Pârâtele au criticat hotărârea sub aspectul greșitei aprecieri asupra calității procesuale a reclamantei, în condițiile în care nu există o entitate cu personalitate juridică în măsură să-și asume drepturi și obligații sub denumirea cu care apare reclamanta, Biserica Greco-Catolică din Roma.

Din acest punct de vedere, se poate vorbi chiar de lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei, așa cum este ea definită de art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, deoarece, lipsindu-i personalitatea juridică, reclamanta nu are nici aptitudinea de a avea drepturi și obligații. Prin decizia civilă nr. 470/A/2007, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâte și a schimbat sentința, în sensul că a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei. A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cererea care a învestit prima instanță și prin care se tinde la clarificarea regimului juridic al imobilului în litigiu este derivată din prevederile Decretului-lege nr. 126/1990 și atrage competența de primă instanță a tribunalului.

Analizând cu prioritate excepția ce a făcut obiect al criticilor formulate în apelul declarat de pârâte, referitoare la lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei, instanța a constatat caracterul întemeiat al acesteia. Astfel, s-a reținut că, deși prin Decretul nr. 358/1948 a fost desființat cultul greco-catolic, Biserica Greco-Catolică și-a continuat activitatea clandestin, până în decembrie 1989 când, prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, s-a abrogat Decretul nr. 358/1948 și s-a recunoscut oficial Biserica Română Unită cu Roma. Această biserică cuprinde cinci dieceze (eparhii), din care cea de Alba-Iulia și Făgăraș au rang superior, de Arhidieceză și Mitropolie. Eparhiile sunt structurate în vicariate, protopopiate și parohii, toate aceste forme de organizare fiind reglementate în Codul dreptului canonic.

Eparhia Greco-Catolică de Cluj – Gherla, cu sediul în Cluj-Napoca, are jurisdicție în întreg județul Bistrița-Năsăud și se compune dintr-un vicariat la Gherla, mai multe protopopiate (din care unul cu sediul în Bistrița) și peste 100 de parohii cu preoți încadrați. Regulamentul de organizare și funcționare a Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla (depus de reclamantă în apel) cuprinde dispoziții generale vizând statutul juridic, sediul, teritoriul, apoi conducerea exercitată prin autoritatea supremă a Pontifului Roman și a celorlalte organe aparținând Bisericii Catolice, cele specifice ritului grec al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla. Este menționată structura organizatorică centrală a eparhiei și cea teritorială, aceasta din urmă reprezentată de protopopiat, parohie, filie, administrator parohial și vicar parohial.

Chiar în conținutul prevederilor de ordin general se afirmă că activitatea eparhiei este supusă normelor din Codul canonic, iar articolele din regulament se constituie în trimiteri la dispoziții și paragrafe din Codul dreptului canonic. În privința alcătuirii teritoriale s-a constatat că parohia este persoana juridică, reprezentată prin paroh, iar mai multe parohii formează un protopopiat. Or, în raza administrativ-teritorială a municipiului Bistrița există trei parohii, și anume: Parohiile Române Unite cu Roma Greco-Catolice I și II, ambele cu sediul în Bistrița, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică III, cu sediul în Bistrița, toate aflate sub jurisdicția Protopopiatului Român Unit cu Roma Greco-Catolic Bistrița, cu sediul în Bistrița (precizări consemnate în încheierea de ședință din 15 noiembrie 2007, f. 66 dosar).

S-a reținut așadar, că în circumscripția municipiului Bistrița sunt organizate și funcționează legal trei parohii greco-catolice, toate aparținând de Protopopiatul Bistrița, structuri înglobate teritoriului pe care își exercită jurisdicția Eparhia Română Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla. Parohiile, protopopiatul și eparhia sunt persoane juridice, ca părți componente ale Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, reprezentată prin Arhiepiscopia de Alba-Iulia și Făgăraș, recunoscute și menționate în propriul cod canonic. Față de toate aceste elemente, s-a constatat că acțiunea ce face obiectul judecății nu a fost intentată de nici una din aceste organizații și autorități ale cultului greco-catolic, ci de către o entitate intitulată Biserica Greco-Catolică din Bistrița, cu sediul declarat în Bistrița.

Or, personalitatea juridică, definită ca aptitudinea de a putea fi titular de drepturi și obligații, se dobândește prin întrunirea cumulativă a cerințelor inserate în art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, respectiv: organizarea de sine stătătoare, patrimoniu distinct, scop determinat și licit, iar capacitatea procesuală de folosință, în sensul art. 5 și art. 33, nu poate avea decât o persoană juridică. Reclamanta Biserica Greco-Catolică din Bistrița este însă o entitate fără personalitate juridică, nerecunoscută ca formă de organizare și structurare a Bisericii Greco-Catolice arondată întregului teritoriu administrativ al municipiului Bistrița. La adresa din Bistrița, se află sediul legal al Parohiei Greco-Catolică „Intrarea în Biserică a Preasfintei Fecioare Maria” Bistrița II, persoană juridică, parte componentă distinctă a cultului greco-catolic.

Împrejurarea că proprietară tabulară, la nivelul anilor 1895 și 1911 este înscrisă Comunitatea Bisericii Greco-Catolice Bistrița, a fost găsită lipsită de relevanță asupra capacității de folosință a reclamantei, deoarece continuatoare în drepturi a proprietarei tabulare este persoana legal constituită ce i-a preluat activul și pasivul, fără a exista condiția identității de nume. Părțile componente locale ale cultului greco-catolic pe teritoriul municipiului Bistrița sunt cele trei parohii, arondate Protopopiatului Bistrița, altele decât reclamanta din proces.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă, care a susținut caracterul nelegal al soluției sub următoarele aspecte: - Potrivit art. 3 din Decretul-lege nr. 196/1998, „natura juridică a locașurilor de cult va fi stabilită” ..., ceea ce înseamnă că prin sintagma „natura juridică” legiuitorul a avut în vedere dreptul de proprietate asupra locașurilor de cult, care nu mai trebuie să fie cercetat dacă rezultă din cartea funciară; - Dobândirea dreptului de proprietate al Bisericii Române Ortodoxe asupra averii recurentei cu referire la art. 37 din Legea nr. 177/1948 nu poate fi discutată, deoarece credincioșii nu au trecut de la un cult la altul, ci au fost trecuți forțat, prin desființarea cultului catolic; - Decizia este contradictorie și „nesinceră”, deoarece pe de o parte, susține că reclamanta nu poate sta în proces de sine-stătător, iar pe de altă parte, apreciază că mandatul dat pentru declanșarea procesului de către Episcopie se referă la Protopopiat, deși mandatarul nu este protopop ci preot paroh; - Modalitatea în care a fost rezolvată chestiunea capacității procesuale a reclamantei-recurente este de un formalism și meticulozitate excesive, de natură să adâncească diferențele dintre cele două culte.

Aceasta, întrucât, prin Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică se înțeleg inclusiv Protopopiatul și parohiile dintr-o localitate, se înțelege cultul religios respectiv. Criticile nu au fost încadrate în drept. Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel a apreciat corect asupra lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, care este o entitate fără personalitate juridică. Examinând criticile deduse judecății pe calea recursului, Înalta Curte constată următoarele: Soluția din apel s-a fundamentat pe lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei, argumentată de instanță cu referire la cadrul normativ actual, inclusiv la Regulamentul de organizare și funcționare a Eparhiei Române Unite cu Roma (și de care s-a prevalat însăși reclamanta).

S-a reținut că, potrivit acestui Regulament este reglementată structura organizatorică centrală a eparhiei și cea teritorială (reprezentată aceasta din urmă de protopopiat, parohie, filie, administrator parohial și vicar parohial), având personalitate juridică la nivel teritorial în primul rând, parohia. Cum Biserica Greco-Catolică din Bistrița nu este recunoscută ca formă de organizare și structurare a Bisericii Greco-Catolice pentru întregul teritoriu administrativ al municipiului Bistrița, s-a concluzionat că este o entitate fără personalitate juridică, față de dispozițiile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 și care astfel, nu justifică nici capacitatea de folosință [așa cum este ea circumscrisă de dispozițiile art. 5 alin. (2) și art. 33 din Decretul nr. 31/1954].

Criticile formulate pe calea recursului de către apelanta-reclamantă nu sunt îndreptate însă împotriva soluției și a argumentelor care au stat la baza adoptării ei. Astfel, reclamanta își exprimă nemulțumirea în legătură cu aspecte de fond ale pricinii, susținând că, reglementând natura juridică a locașurilor de cult, legiuitorul ar fi avut în vedere dreptul de proprietate asupra acestora, care în situația recurentei nu mai trebuie cercetat, câtă vreme rezultă din mențiunile de carte funciară anterioare desființării cultului greco-catolic prin Decretul nr. 358/1948. În același sens, se susține preluarea abuzivă a dreptului de proprietate, aspect care însă, nu a putut face, obiectul judecății în apel, față de soluția adoptată.

Referindu-se la excepția lipsei capacității procesuale de folosință reținută de instanță, recurenta arată doar, că este vorba de o soluție formalistă întrucât prin Biserica Română Unită cu Roma trebuie să se înțeleagă inclusiv Protopopiatul, parohiile dintr-o localitate, cultul religios respectiv. Aceasta nu se poate constitui însă, într-o critică de nelegalitate care să fie supusă cenzurii instanței de recurs, câtă vreme recurenta face o simplă afirmație, fără să aducă vreun argument în combaterea considerentelor deciziei din apel. Astfel, recurenta nu arată pe ce temei legal (de natură să combată Regulamentul de organizare și funcționare a Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică) trebuie ignorate entitățile cu personalitate juridică (parohia, protopopiatul) și considerat că prin Biserica Greco-Catolică Bistrița s-ar înțelege deopotrivă și aceste entități.

Neformulând argumente în combaterea celor reținute de instanța de apel, simplele afirmații nu se pot constitui în critici care să facă posibil controlul de legalitate. În mod asemănător, susținându-se caracterul contradictoriu al deciziei se face trimitere la mandatul de reprezentare care ar fi fost dat de către Eparhie Protopopiatului, fără ca o asemenea susținere să vină în justificarea capacității procesuale a recurentei, care a acționat în nume propriu și nu în executarea unui mandat dat de către Protopopiat. Rezultă, față de cele arătate anterior, că nemulțumirile formulate pe calea recursului vizează fie aspecte de fond, care nu au fost cercetate de instanța de apel, pentru a putea fi criticate în recurs, fie sunt simple afirmații, care nu se pot constitui în critici de nelegalitate.

Cum în calea extraordinară de atac a recursului, verificarea legalității hotărârii se poate realiza doar în condițiile strict reglementate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., fără posibilitatea devoluării fondului, rezultă că prin modalitatea de exercitare a căii de atac, reclamanta s-a situat în afara limitelor controlului de legalitate. Criticile formulate de reclamantă nu au fost încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora nu face posibilă [în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.] încadrarea lor de către instanță. În consecință, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c), art. 306 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., urmează să se constate că operează sancțiunea nulității cererii de recurs formulate fără indicarea motivelor de nelegalitate astfel cum sunt reglementate de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de de reclamanta B.R.U. Greco-Catolică împotriva deciziei nr. 470/A din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.