ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 980/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.T.S.R. SA, a chemat în judecată pe pârâta B.B. SA sucursala Cluj, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 40.000 mărci germane sau contravaloarea în lei pentru nerespectarea destinației sumelor vărsate cu titlu de aport la capitalul social. Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă 324/C/1998, rămasă irevocabilă prin decizia 995 din 11 martie 1999 a Curții Supreme de Justiție, a declinat competența de soluționare a pricinii la Tribunalul Cluj. Prin cererea de intervenție în interesul reclamantei, intervenientul K.K. a solicitat admiterea acțiunii întrucât între părți a intervenit o cesiune de creanță în temeiul căreia a plătit pârâtei datoria reclamantei urmând ca restituirea să se realizeze eșalonat.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă 398/ C din 29 februarie 2001, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei, a cărei denumire s-a schimbat în A.B., și cererea de intervenție, considerând că banca nu a modificat destinația sumelor de bani depuse ci a acoperit o creanță anterioară, iar prejudiciul nu a fost dovedit. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă 56 din 14 noiembrie 2002, a admis în parte apelurile reclamantei și intervenientului, a schimbat sentința atacată, a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție obligând pe pârâtă să plătească reclamantei dobânda la vedere calculată pentru suma de 46.952,34 mărci germane pe perioada 8 septembrie 1995 – 12 decembrie 1995 și la 27.025.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut, în esență, că pârâta era obligată să respecte dispozițiile legii bancare și să își organizeze activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente, așa încât avea obligația să respecte destinația sumelor vărsate cu titlu de capital social al societății reclamante. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 1178 din 23 martie 2006, a admis recursurile reclamantei și pârâtei, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, considerând că minuta sentinței din 28 februarie 20091 a tribunalului nu a fost semnată de către grefier și a cuprins numai o parte din dispozitivul acesteia, încălcând prevederile art. 258, 261 C. proc.

civ., în forma existentă la momentul pronunțării. În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă 183 din 21 noiembrie 2006, a admis apelurile reclamantei și intervenientului a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza acestei instanțe pentru rejudecare, invocând considerentele deciziei de casare. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 297 C. proc. civ., încălcând îndrumările date de instanța de recurs. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 315 C. proc. civ., obligă judecătorii fondului să se conformeze hotărârii instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate.

Competența instanței ce urmează a soluționa fondul litigiului a fost stabilită prin decizia de casare, ca fiind curtea de apel, supunând analizei textul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma redactată la data pronunțării hotărârii instanței de apel, prin care, acestui grad de jurisdicție nu-i mai era permisă trimiterea spre rejudecare. Este adevărat însă că principiul procedural al aplicării legii în timp nu a fost supus dezbaterii în fața instanței de recurs, dacă acesta a stabilit cu autoritate de lucru judecat competența instanței de apel în soluționarea fondului. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei civile 183 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, va casa hotărârea judecătorească și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru soluționarea fondului litigiului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.B.R. SA, sucursala Cluj Napoca. Casează decizia civilă nr. 183/2006 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.