ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 953/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2004 reclamanta SC A.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei B.C.R., ambele cu sediul în Cluj Napoca la plata sumei de 2.046.036.732 lei daune interese cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 4636 din 23 octombrie 2006, a respins acțiunea reclamantei. S-a reținut în considerentele hotărârii că banca nu are nici o culpă în situația creată, deoarece semnăturile de pe ordinele de plată depuse spre încasare conform expertizei grafologice efectuate în dosarul de urmărire penală au fost asemănătoare cu specimenele de semnătură depuse la bancă de către B.F.P.

și B.I. Culpa aparține reprezentanților legali ai societății care i-au dat o împuternicire angajatei lor R.M. să prezinte la bancă ordinele de plată și să încaseze banii conform acestora, fără însă să verifice modul în care s-au făcut plățile în cadrul societății. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins prin decizia civilă nr. 95 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. SC A.P. SRL cu sediul în Cluj Napoca a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond să se admită cererea astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că banca nu are nici o culpă în ceea ce privește eliberarea de fonduri din contul curent întrucât falsul a fost bine executat, deoarece angajații acesteia sunt responsabili pentru neglijență în îndeplinirea obligațiilor asumate față de clienți. S-a invocat că suntem în prezența unui contract de cont curent încheiat între recurentă și bancă și potrivit art. 370 C. com., acesta „produce strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor” deci sumele pe care numita R.M. le-a sustras aparțineau băncii care este victima dolului, întrucât a efectuat plata fără să existe ordin în acest sens. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B.C.R.

SA, prin sucursala Județeană Cluj a solicitat respingerea recursului întrucât nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acesteia, deoarece îi lipsește un element esențial respectiv culpa în producerea pagubelor ce s-ar fi cauzat recurentei. S-a menționat că recurenta și-a schimbat temeiul juridic al acțiunii, întrucât a invocat direct în recurs răspunderea civilă contractuală a intimatei, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art. 294 coroborat cu art. 316 C. proc. civ. Recursul reclamantei nu este fondat. Critica recurentei, că în mod greșit instanța de apel nu a reținut culpa intimatei în ceea ce privește eliberarea de fonduri din contul curent, se referă la aprecierea de către instanță a materialului probator administrat în cauză, deci la aspecte legate de netemeinicia hotărârii și care nu pot fi cenzurate de instanța de control judiciar.

Nu poate fi reținută critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia contractul de cont curent produce conform art. 370 C. com., strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, adică a băncii, care deci este victima dolului pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a invocat în acțiune ca temei juridic răspunderea civilă delictuală și criticile invocate la instanța de apel s-au referit la faptul că instanța de fond nu a reținut culpa băncii în efectuarea plăților fără a exista un ordin în acest sens. La instanța de recurs s-a invocat pentru prima dată răspunderea civilă contractuală a intimatei, respectiv dispozițiile art. 370 C. com., privind contractul de cont curent.

Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată”, iar art. 316 C. proc. civ., prevede că „dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”. În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că recurenta nu își poate schimba temeiul juridic din răspundere civilă delictuală în răspundere civilă contractuală în această fază procesuală. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL CLUJ NAPOCA împotriva deciziei nr. 95 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.