ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8985/2006

Asupra recursului civil de față; constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 martie 2002 reclamantul O.V. a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. solicitând să fie obligată să emită decizie prin care să îi acorde măsuri reparatorii sub formă de acțiuni la societățile comerciale până la concurența sumei de 1.474.359.524.868 lei (la 14 februarie 2001), corespunzătoare valorii acțiunilor naționalizate de stat în baza Legii nr. 119/1948 din patrimoniul autorilor săi N. și E.B. și, respectiv, G., M. și A.T. În motivarea cererii reclamantul susține că deși a notificat cererea sa pârâtei conform art. 32 din Legea nr. 10/2001 aceasta nu a emis decizia de despăgubire.

Prin cererea formulată la 11 iunie 2003, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât, și Ministerul Industriei și Resurselor, instituție implicată în procesul de privatizare, cerere în raport de care instanța a pus în discuție tardivitatea formulării în raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 628 din 19 iunie 2003, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția tardivității cererii completatoare a acțiunii introductive. Prin aceiași sentință, tribunalul a respins acțiunea dedusă judecății ca fiind prematur formulată, sens în care a respins, ca neîntemeiată excepția tardivității invocării prematurității acțiunii.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut ca fiind prematur formulată cererea dedusă inițial judecății de reclamant întrucât, în raport de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, notificatorul nu se poate adresa instanței de judecată mai înainte de încheierea unui proces de divergență cu pârâta cu privire la pretențiile formulate prin notificare. Cât privește cererea completatoare din data de 11 iunie 2003, cerere prin care reclamantul urmărește lărgirea cadrului procesual, tribunalul a reținut că atâta timp cât a fost formulată după prima zi de înfățișare nu mai poate fi primită. Prin sentința civilă nr. 794 din 11 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței menționate formulată de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 1266 din 18 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentințele 628/2003 și nr. 794/2003 ale Tribunalului București și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului I București. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că numai aparent tribunalul este instanță de drept comun în procedura Legii nr. 10/2001, în realitate fiind o instanță de control judiciar a cărei competență în materia Legii nr. 10/2001 este atrasă numai în cazul în care se formulează de către persoanele îndreptățite o contestație împotriva deciziilor emise de către entitățile deținătoare ale bunurilor. Așa fiind, întrucât pârâta A.P.A.P.S.

nu a răspuns la notificarea formulată de către reclamant, instanța de apel a apreciat că aparține judecătoriei, ca instanță de drept comun, competența de a judeca, în primă instanță, cererea formulată de reclamant, sens în care a dispus anularea sentințelor apelate și trimiterea cauzei instanței competente, anume Judecătoriei sectorului I București. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. - A.P.A.P.S. București, solicitând casarea deciziei dată de instanța de apel și trimiterea cauzei la aceiași instanțe pentru soluționarea apelurilor. Î n motivarea recursului pârâta a susținut că reclamantul a solicitat prin cererea dedusă judecății nu numai obligarea sa la emiterea unei decizii de acordare a unor acțiuni cu titlul de despăgubire dar și stabilirea valorii acestor despăgubiri caz în care, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, competența de a soluționa cauza în primă instanță revine tribunalului și nu judecătoriei.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 pct. 5 C. proc. civ., se poate cere casarea cu trimitere a unei hotărâri judecătorești atunci când, aplicând greșit legea incidență, instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Or, în materia unor imobile preluate în mod abuziv de stat anterior anului 1989 s-a instituit o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun care cuprinde și norme procedurale, inclusiv cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, anume reglementarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Din cuprinsul reglementării [art. 26 alin. (3) și art. 30 alin. (2)] rezultă că în această materie competența de soluționare a cererilor formulate de persoanele pretins îndreptățite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii pentru categoriile de imobile prevăzute de art. 2 din acest act normativ aparține secției civile a tribunalului.

Împrejurarea că procedura administrativă instituită prin acest act normativ nu a fost finalizată în modalitățile prevăzute, anume nu s-au emis dispoziții ori decizii motivate de către entitățile deținătoare ale imobilelor sau, după caz, nu s-au întocmit procese verbale de divergență de către persoanele îndreptățite și instituția publică implicată în procesul de privatizare, nu poate avea consecințe juridice asupra competenței materiale a instanței desemnate de legiuitor să judece astfel de cauze. Cu alte cuvinte, indiferent dacă procedura administrativă a fost sau nu finalizată în formele prescrise de lege în cazul în care persoana îndreptățită formulează acțiune în justiție jurisdicția de fond pornește de la tribunal, ca primă instanță.

Așa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la competența materială, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI!

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1266 din 18 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006