ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 972/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC M.C. SRL Ceptura, a chemat în judecată pe pârâtele SC K. SRL Girov și SC P. SRL Ploiești, solicitând obligarea acestora să sisteze comercializarea vopselei K.E. sub sancțiunea pedepsei de 1.000 euro/zi, obligarea pârâtei SC K. SRL să sisteze producția de vopsea K.E. și publicarea dispozitivului hotărârii într-un cotidian de răspândire națională, întrucât înscrierea pe etichetă a cuvântului E. realizată în culori identice îi afectează dreptul său protejat prin înregistrarea la O.S.I.M. Tribunalul Prahova, prin sentința 91 din 6 martie 2006, a respins excepția de necompetență teritorială, a admis excepția de prematuritate a acțiunii și a respins cererea ca prematur formulată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei (art. 9 C. proc. civ.), iar protecția însemnului pe etichetă E. se poate realiza numai titularului certificatului de înregistrare a desenelor și modelelor industriale, de la data publicării în M. Of., condiție nerealizată de reclamantă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 154 din 2 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, considerând că obiectul acțiunii este comercial: obligarea de a sista producția și comercializarea vopselei K.E. și nu drepturile conferite de certificatul de înregistrare eliberat de O.S.I.M. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Recurenta susține că obiectul acțiunii „sistarea comercializării” și „sistarea producției de vopsea K.E. reprezintă un proces referitor la dreptul de proprietate industrială iar competența de soluționare aparține secțiilor civile ale instanțelor. Încălcând normele speciale de competență instanțele de fond au nesocotit prevederile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. și art. 34 din Legea nr. 304/2004. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Problema protecției dreptului de protecție industrială se rezolvă în funcție de existența sau inexistența unui drept exclusiv, iar realizarea sa este asigurată prin acțiunea în contrafacere. Potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 129/1992 dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial este protejat începând cu data publicării cererii persoanei fizice sau juridice îndreptățiră la eliberarea certificatului de înregistrare.

Dispozițiile art. 23 din actul normativ citat stabilesc publicarea în M. Of., iar nerealizarea acestei condiții de către reclamantă, nu o poate îndreptăți la o acțiune în contrafacere specifică protecției dreptului de creație intelectuală și de protecție industrială. Astfel, exploatarea concurențială a unor produse care nu beneficiază de protecția specială instituită de lege poate fi reprimată indirect, întrucât marca este neprotejată, prin acțiunea în concurență neloială. Însă, fără a beneficia de protecția specială, actele de concurență sunt permise. Dreptul concurenței comerciale nu reglementează fapte de comerț care alcătuiesc obiectul principal al Dreptului comercial, ci fapte distincte ce scapă din reglementarea acestuia, precum confuzia provocată deliberat cu produsele unei alte entități.

El urmărește, în esență, asigurarea libertății pieței, prin înfrângerea exceselor de concurență. De aceea instanțele comerciale și-au definit competența asupra obiectului dedus judecății, obligația de sistare a producției și comercializării, caracterizat drept acțiune în concurență, singura posibilă în condițiile lipsei de publicitate a cererii privind certificatul de înregistrare O.S.I.M. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 154 din 2 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL împotriva deciziei nr. 154 din 2 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios - administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.