ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.04.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4239/2006

HOTĂRÂRE
28.04.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4239/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra

recursurilor civile de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 22 octombrie 2002, reclamanții: D.F., în calitate de

administrator al SC F.M. SRL și F. Caraș Severin, prin administrator judiciar

SC E.C. SRL Reșița, au chemat în judecată pe pârâții: Primăria comunei Dognecea

și A.M.F.A.C.P. Dogneceana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 255 din 22 aprilie 2002 emisă

de Primăria comunei Dognecea.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin dispoziția atacată imobilul situat în comuna Dognecea județul Caraș

Severin, compus din casă și 2877 mp înscris în C.F. Dognecea nr. top 539 s-a

restituit în natură pârâtei A.M.F.A.C.P. Dogneceana, deși imobilul nu formează

obiectul restituirii conform Legii nr. 10/2001, întrucât nu a fost preluat

abuziv în perioada 1945-1989, el făcând obiectul unei lichidări judiciare în

anul 1941.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Caraș Severin, prin sentința civilă nr. 420 din 19 februarie 2003 a admis

cererea reclamanților și a dispus anularea dispoziției nr. 255 din 22

septembrie 2002 emisă de Primăria comunei Dognecea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv

în perioada anilor 1945-1989, ci a fost trecut în proprietatea Cooperativei de

Credit și Consum, antecesoarea reclamantei F. Caraș Severin în anul 1941 ca

urmare a unei lichidări judiciare, așa încât, el nu poate forma obiectul Legii

nr. 10/2001.

Drept urmare, pârâta A.M.F.A.C.P.

Dogneceana, nu poate fi titulara dreptului de restituire, întrucât este o

persoană juridică nou creată, conform încheierii dată de Judecătoria Reșița la

5 noiembrie 2001 (dosar nr. 6960/2001) și nu este continuatoarea Casei de

Păstrare Dognecea SA lichidată în anul 1941.

S-a mai reținut că întrucât dispoziția

emisă de primar nu întrunește condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea

nr. 10/2001, aceasta este lovită de nulitate absolută.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia civilă nr. 128 din 23

septembrie 2003, a respins apelurile formulate de pârâtele: Primăria comunei

Dognecea și de A.M.F.A.C.P. Dognecea.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

au declarat recurs pârâta A.M.F.A.C.P. Dognecea cât și pârâta Primăria comunei

Dognecea, prin Primar.

În recursul său,

asociația-recurentă, susține că soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale,

întrucât a dovedit cu încheierea nr.6960/5 noiembrie 2001 a Judecătoriei Reșița

că este continuatoarea fostei Case de Păstrare Dognecea și că potrivit Cărții

funciare 511 nr. top 539 comuna Dognecea nu s-a schimbat proprietarul tabular

din anul 1922, poz B 11 până în anul 2000, respectiv C.P. Dognecea, așa încât

la data emiterii dispoziției nr. 255/2002 de către primărie proprietarul era

același.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că

imobilul a devenit proprietatea C.P. Dogneceana prin cumpărare de către o parte

din bunicii membrilor asociației ca foști acționari, în anul 1922 și a fost

folosit ca sediu al băncii până în anul 1941 când a fost lichidată banca

datorită războiului iar imobilul a rămas foștilor acționari persoane fizice,

extrasul de carte funciară demonstrând că imobilul nu și-a schimbat situația

juridică de la data cumpărării până în anul 2000.

Mai arată că SC F. nu a fost

niciodată titulara tabulară a dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu, iar SC F.M. ocupă abuziv acest imobil în baza unui contract de

închiriere și asociere cu un neproprietar.

Recursul pârâtei A.M.F.A.C.P.

Dognecea este fondat.

Din examinarea lucrărilor din dosar

rezultă că intimata-reclamantă F. Caraș Severin, prin administratorul său SC

E.C. SRL, dar și SC F.M. SRL, ocupanta imobilului, nu au calitatea de persoane

îndreptățite în temeiul art. 3 din Legea nr. 10/2001, cea de a doua reclamantă

folosindu-l în baza unui contract încheiat cu un neproprietar.

Această situație s-a statornicit cu

autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 4903/2001 a Judecătoriei

Reșița, definitivă și irevocabilă și în care se reține inexistența în

patrimoniul F. a imobilului pretins spre deosebire de recurenta asociație care

este continuatoarea persoanei juridice mai vechi, întrucât continuatoarea

activității vechiului proprietar tabular a fost atestată prin hotărâre

judecătorească.

Reclamanții nefiind persoane

îndreptățite în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea acestora este

inadmisibilă, nefiind justificată cererea în revendicare în temeiul legii

menționate, ca efect al anulării dispoziției nr. 255/2002.

De altfel, o asemenea dispoziție nu

a putut fi anulată, așa cum rezultă din decizia nr. 77/2003 a Curții de apel

Timișoara.

Drept urmare, constatând că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recursul declarat

de asociația pârâtă se privește ca fondat și urmează a fi admis în baza art.

312 alin. (3) teza I C. proc. civ. cu consecința modificării deciziei în sensul

că se vor admite apelurile declarate de A.M.F.A.C.P. Dognecea și Primăria

comunei Dognecea împotriva sentinței primei instanțe ce va fi schimbată în tot

în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.

Totodată, față de renunțarea la

recurs din partea Primăriei comunei Dognecea, prin primar, în conformitate cu

art. 246 C. proc. civ., se va lua act de renunțarea la recursul declarat de

aceasta.

Admite recursul declarat de pârâta

A.M.F.A.C.P. Dognecea împotriva deciziei civile nr. 128 din 23 septembrie 2003

a Curții de Apel Timișoara.

Modifică susmenționata decizie în

sensul că admite apelurile declarate de apelantele A.M.F.A.C.P. Dognecea și

Primăria Comunei Dognecea prin Primar împotriva sentinței civile nr. 420 din 19

februarie 2003 a Tribunalului Caraș Severin pe care o schimbă în tot în sensul

că respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Ia act de renunțarea la judecata

recursului declarat împotriva aceleiași decizii de către pârâta Primăria

Comunei Dognecea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3021/2007
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 4459 din 26 august 2002, reclamanta F. Caraș-Severin (prin administrator judiciar SC E.C. SRL Reșita) a solicitat în contradictoriu cu pârâții Asociația Moștenitorilor Foștilor Acționari ai fost
ÎCCJ 2005-05-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7619/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în al doilea ciclu procesual, s-a admis acțiunea formulată
ÎCCJ 2005-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4989/2005
nță, contractul de vânzare–cumpărare este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită, statul neputând vinde ceea ce a dobândit abuziv. Referitor la autoritatea de lucru judecat, recurenta–reclamantă a arătat că instanțele au nesocoti
ÎCCJ 2004-03-31
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2641/2004
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 788 din 1 februarie 2002, reclamanții Ș.G., S.A., C.C., O.M., N.B., Z.W.B., S.I. și F.A. au chemat în judecată pârâții
ÎCCJ 2006-03-13
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2648/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 788 din 1 februarie 2002, la Tribunalul Severin, reclamanții Ș.G., S.A., C.C., O.M., N.B., Z.W.B., S.I. și F.A. au che
Sursă