ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 10 martie 2003, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul

României, Consiliul Local și Primăria municipiului Buzău, solicitând anularea

H.G. nr. 1348/2001, poziția nr. 1302 din anexe (M. Of. nr. 621 bis/22.08.2002)

și suspendarea executării, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că hotărârea de Guvern a cărei anulare o solicită, s-a bazat

pe Hotărârea Consiliului Local nr. 117/1999, emisă de Primăria municipiului

Buzău, unde, însă, apare la poziția nr. 1312.

Susține reclamanta, că

suprafața de 2113 mp, nu a aparținut niciodată domeniului public, că terenul a

fost preluat de stat fără titlu valabil și fără despăgubire.

Prin sentința civilă nr.

2018 din 27 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, a fost supusă acțiunea ca tardiv introdusă.

Prin decizia civilă nr. 436

din 28 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat

sentința recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

reținând că instanța de fond nu a făcut o distincție clară între lipsa

procedurii prealabile, tardivitatea acestei proceduri și tardivitatea sesizării

instanței, iar părțile prezente au pus concluzii pe probleme diferite.

După rejudecare, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1821 din 8 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca inadmisibilă,

reținând că termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a

fost depășit, ceea ce echivalează cu lipsa procedurii prealabile.

Împotriva acestei ultime

soluții a declarat recurs, reclamanta N.M., susținând, în esență, că față de

organul emitent, procedura prealabilă a fost îndeplinită prin notificare și

ulterior, prin introducerea în justiție la Tribunalul Buzău, a cererii în

revendicare.

Conform Legii nr. 213/1998

și a Legii nr. 10/2001, precizează recurenta, pârâta avea obligația să retragă

actul emis până la rezolvarea litigiului. Mai susține recurenta, că instanța

trebuia să dea prioritate reglementărilor internaționale privind Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale care prevede

că: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor

sale”.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată

la 10 martie 2003, reclamanta N.M. a solicitat anularea H.G. nr. 1348/2001,

emisă de Guvernul României.

Potrivit dispozițiilor art.

5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, anterior introducerii

acțiunii, reclamanta trebuia să se adreseze organului emitent, pentru

retragerea actului.

Din practicaua sentinței

civile nr. 1143 din 27 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1725/2002,

rezultă că recurenta-reclamantă a susținut că a aflat de existența H.G. nr.

1348/2001, cu ocazia judecării dosarului de revendicare aflat pe rolul

Tribunalului Buzău.

După cum rezultă din considerentele

acestei hotărâri, acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea aceleași

hotărâri de Guvern, a fost înregistrată la data de 21 octombrie 2002, fiind

respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile la data de 27 noiembrie

2002.

Recurenta-reclamantă s-a

adresat Primului Ministru, la data de 22 ianuarie 2003, cerere care, însă, nu

poartă un număr de înregistrare.

Rezultă, deci, că de la data

de 21 octombrie 2002, când a fost înregistrată inițial prima acțiune și până la

data de 22 ianuarie 2003, când s-a adresat primului ministru, au trecut mai

mult de 30 de zile.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a apreciat ca fiind tardivă îndeplinirea procedurii

prealabile, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.M. împotriva sentinței civile nr. 1821 din 8 noiembrie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.