ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 180 din 16 decembrie
2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 6113/2005, a fost
respinsă, ca nefondată, cererea numitei SC B.T. SRL Târgoviște, de anulare în
parte a Ordinului nr. 552 din 14 aprilie 2005, emis de pârâta autoritate
Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în mod concret a
Anexei nr. 1 la ordin, pct. 2, care prevede că, în funcție de structura
parcului auto, se acordă 10 puncte pentru fiecare autovehicul aflat în
proprietate și tot 10 puncte pentru cel deținut cu contract de leasing.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că prin textul din ordin atacat nu a fost încălcat vreun
drept sau interes legitim al reclamantei, astfel cum sunt definite în Legea nr.
554/2004.
A considerat instanța că
acel mod de stabilire a punctajului pentru acordarea licenței de transport se
aplică tuturor operatorilor care participă la licitații, fără ca prin aceasta
să denote că s-au încălcat drepturile sau interesele reclamantei.
A apreciat instanța că pârâtul
Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ca autoritate de stat
în domeniul transporturilor, a emis ordinul în limitele stricte ale competenței
sale, conform art. 12 din O.G. nr. 19/1997, iar criteriile de evaluare și punctaj
stabilite de ea nu încalcă dispozițiile legale în vigoare și nici vreun drept
al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat în termen recursul de față, reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii,
recurenta susține că acțiunea sa a vizat nelegalitatea ordinului atacat,
întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial, după 32 de zile de la afișarea
„Metodologiei de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu” (metodologia
afișată la 18 martie 2005, ordinul publicat la 21 aprilie 2005), Consideră
recurenta că astfel s-a intervenit în desfășurarea licitației prin modificarea
criteriilor de punctare, astfel încât o parte dintre operatori să nu mai poată
face achiziții în leasing până la data de referință 4 mai 2005.
Arată recurenta că în
forma veche a „Normelor”, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001 al M.L.P.A.T.L.
se acordă un punctaj diferit pentru autovehiculele proprietate și cele în
leasing, de 10 și, respectiv, 7 puncte, ceea ce era echitabil și încuraja
investițiile private în domeniul transporturilor.
În fine, susține
recurenta, că prin noul ordin este prejudiciat nu numai călătorul, ci și
întreprinderile mici și mijlocii, care vor dispărea astfel din sfera
serviciilor de transport și este distrusă concurența, operatorii care uzează la
operațiuni de leasing nemaiputând fi concurați cu șanse reale de către
ceilalți. În acest sens invocă recurenta, dispozițiile art. 9 alin. (1) din
Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru
înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care interzic
„măsurile sau actele care au ca scop sau ca efect discriminarea în defavoarea
întreprinderilor mici și mijlocii sau în defavoarea întreprinderilor
nou-create, pe criterii de vechime sau dimensiuni”, apreciind că ordinul atacat
contravine acestor dispoziții.
Recursul nu se fondează.
În măsura în care
procedura de atribuire a licențelor s-a desfășurat nelegal, din orice motive,
inclusiv cel invocat de reclamantă, recurenta poate contesta desfășurarea
atribuirii prin acțiune separată, în care vor fi analizate toate aspectele
formale și de fond ale procedurii speciale.
Leasingul este, potrivit
O.G. nr. 51/1997, o operațiune comercială prin care locatorul transmite pe o
perioadă determinată, dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar
este, către utilizator, contra unei rate de leasing, iar la sfârșitul perioadei
de leasing, locatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al
utilizatorului de a cumpăra bunul.
Așadar, în contractul de
leasing utilizatorul încheie actul de regulă, cu scopul declarat de a deveni
proprietar.
Așa fiind, se poate constata că
dispoziția anterioară a „Normelor” care prevedea, în Anexa nr. 11, acordarea a
doar 7 puncte pentru autovehiculele deținute de un operator în leasing
reprezenta o veritabilă discriminare a acestor operatori față de cei care aveau
în proprietate autovehiculele.
Or, noul ordin a remediat
această discriminare, acordând punctaj egal (10 puncte) ambelor categorii de
operatori.
În măsura în care
întreprinderile mici și mijlocii au ca obiect de activitate serviciile de
transport de persoane, este de presupus că operațiunile de leasing le vor fi
mai accesibile decât contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculelor.
Așa fiind, nu se poate considera
că ordinul atacat, prevăzând un punctaj egal pentru ambele forme de dobândire,
ar contraveni Legii nr. 133/1999, întrucât stimulează ambele forme și atribuie
achiziției pe bază de leasing, mai convenabilă firmelor cu venituri mici,
același regim cu achiziția prin cumpărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC B.T. SRL Târgoviște împotriva sentinței nr. 180 din 16 decembrie 2005 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 octombrie 2006.