ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 180 din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 6113/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea numitei SC B.T. SRL Târgoviște, de anulare în parte a Ordinului nr. 552 din 14 aprilie 2005, emis de pârâta autoritate Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în mod concret a Anexei nr. 1 la ordin, pct. 2, care prevede că, în funcție de structura parcului auto, se acordă 10 puncte pentru fiecare autovehicul aflat în proprietate și tot 10 puncte pentru cel deținut cu contract de leasing. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin textul din ordin atacat nu a fost încălcat vreun drept sau interes legitim al reclamantei, astfel cum sunt definite în Legea nr. 554/2004.

A considerat instanța că acel mod de stabilire a punctajului pentru acordarea licenței de transport se aplică tuturor operatorilor care participă la licitații, fără ca prin aceasta să denote că s-au încălcat drepturile sau interesele reclamantei. A apreciat instanța că pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ca autoritate de stat în domeniul transporturilor, a emis ordinul în limitele stricte ale competenței sale, conform art. 12 din O.G. nr. 19/1997, iar criteriile de evaluare și punctaj stabilite de ea nu încalcă dispozițiile legale în vigoare și nici vreun drept al reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

1. În motivarea cererii, recurenta susține că acțiunea sa a vizat nelegalitatea ordinului atacat, întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial, după 32 de zile de la afișarea „Metodologiei de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu” (metodologia afișată la 18 martie 2005, ordinul publicat la 21 aprilie 2005), Consideră recurenta că astfel s-a intervenit în desfășurarea licitației prin modificarea criteriilor de punctare, astfel încât o parte dintre operatori să nu mai poată face achiziții în leasing până la data de referință 4 mai 2005. 2. Arată recurenta că în forma veche a „Normelor”, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001 al M.L.P.A.T.L. se acordă un punctaj diferit pentru autovehiculele proprietate și cele în leasing, de 10 și, respectiv, 7 puncte, ceea ce era echitabil și încuraja investițiile private în domeniul transporturilor.

3. În fine, susține recurenta, că prin noul ordin este prejudiciat nu numai călătorul, ci și întreprinderile mici și mijlocii, care vor dispărea astfel din sfera serviciilor de transport și este distrusă concurența, operatorii care uzează la operațiuni de leasing nemaiputând fi concurați cu șanse reale de către ceilalți. În acest sens invocă recurenta, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care interzic „măsurile sau actele care au ca scop sau ca efect discriminarea în defavoarea întreprinderilor mici și mijlocii sau în defavoarea întreprinderilor nou-create, pe criterii de vechime sau dimensiuni”, apreciind că ordinul atacat contravine acestor dispoziții.

Recursul nu se fondează. 1. În măsura în care procedura de atribuire a licențelor s-a desfășurat nelegal, din orice motive, inclusiv cel invocat de reclamantă, recurenta poate contesta desfășurarea atribuirii prin acțiune separată, în care vor fi analizate toate aspectele formale și de fond ale procedurii speciale. 2. Leasingul este, potrivit O.G. nr. 51/1997, o operațiune comercială prin care locatorul transmite pe o perioadă determinată, dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, către utilizator, contra unei rate de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul. Așadar, în contractul de leasing utilizatorul încheie actul de regulă, cu scopul declarat de a deveni proprietar.

Așa fiind, se poate constata că dispoziția anterioară a „Normelor” care prevedea, în Anexa nr. 11, acordarea a doar 7 puncte pentru autovehiculele deținute de un operator în leasing reprezenta o veritabilă discriminare a acestor operatori față de cei care aveau în proprietate autovehiculele. Or, noul ordin a remediat această discriminare, acordând punctaj egal (10 puncte) ambelor categorii de operatori. 3. În măsura în care întreprinderile mici și mijlocii au ca obiect de activitate serviciile de transport de persoane, este de presupus că operațiunile de leasing le vor fi mai accesibile decât contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculelor. Așa fiind, nu se poate considera că ordinul atacat, prevăzând un punctaj egal pentru ambele forme de dobândire, ar contraveni Legii nr. 133/1999, întrucât stimulează ambele forme și atribuie achiziției pe bază de leasing, mai convenabilă firmelor cu venituri mici, același regim cu achiziția prin cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.T. SRL Târgoviște împotriva sentinței nr. 180 din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.