ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9530/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 693/S din 26 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, s-a respins contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. în contradictoriu cu intimatul municipiul Codlea, reprezentat legal prin primar.

La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză, în raport de care a reținut următoarele: Contestatoarea nu a procedat la identificarea imobilului solicitat, cooperativa A. ce aparține sistemului cooperației meșteșugărești și care era situat la data transformării în întreprindere de stat în localitatea Codlea, imobil invocat a fi preluat în mod abuziv de stat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594 din 4 noiembrie 1959. S-a reținut că această identificare nu s-a făcut nici în faza prealabilă și nici în faza judiciară și că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum în mod corect a statuat intimatul prin dispoziția emisă.

Prin decizia civilă nr. 354/Ap din 14 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a dispus respingerea ca tardiv formulat a apelului formulat de către apelanta A.N.C.M. București împotriva sentinței civile nr. 693/2004 a Tribunalului Brașov. S-a constatat de către instanța de apel că sentința de fond a fost comunicată către apelantă la data de 27 decembrie 2004 iar apelul a fost declarat în data de 14 ianuarie 2005, cu depășirea termenului instituit de dispozițiile art. 284 C. proc. civ. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelanta-contestatoare, criticând-o sub următoarele aspecte ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.: Instanța în mod greșit a calculat termenul de apel de la data de 27 decembrie 2004 întrucât data la care sentința de fond a intrat în instituție a fost 3 ianuarie 2005, aspect dovedit cu ștampila registraturii generale a A.N.C.O.-U.C.E.C.O.M., precum și cu borderoul de recomandate.

În condițiile în care comunicarea sentinței de fond s-a făcut la data de 3 ianuarie 2005, prin declararea apelului la data de 14 ianuarie 2005, s-a respectat termenul de 15 zile pentru declararea apelului instituit de art. 284 C. proc. civ. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat. Potrivit dovezii de primire și procesului verbal de comunicare a sentinței de fond către apelanta-recurentă, datată 27 decembrie 2004, hotărârea judecătorească a fost primită de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, indicându-se în clar numele acestuia, actul de identitate, data eliberării și organul de poliție emitent; actul procedural cuprinde totodată și semnătura primitorului actului.

Apelul formulat împotriva sentinței de fond a fost declarat la data de 14 ianuarie 2005, conform mențiunilor de pe plicul de expediere prin poștă. La cererea de recurs s-au atașat copii de pe procedura de comunicare care rămâne în posesia destinatarului actului procedural, purtând ștampila din registratura apelantei-recurente datată 3 ianuarie 2005, precum și de pe un borderou în care cu numărul 25010 din 3 ianuarie 2005 apare înregistrată comunicarea sentinței de fond.

Însă, după cum rezultă din dovada de comunicare a sentinței de fond, primirea s-a făcut de către o persoană, cu indicarea în clar a numelui și cu precizarea calității sale de funcționar al apelantei-recurente de a primi corespondența, la o dată anterioară datei de 3 ianuarie 2005 menționată în actele atașate cererii de recurs, respectiv la data de 27 decembrie 2005. În aceste condiții, se constată că primirea hotărârii judecătoriei pronunțată de instanța de fond s-a făcut de o persoană căreia i s-au indicat numele și calitatea, în conformitate cu art. 100 pct. 7 C. proc. civ. și ale cărei identitate și calitate de a primi corespondența apelantei-recurente nu au fost contestate de către aceasta.

Prin urmare, înregistrarea ulterioară în borderou și aplicarea cu întârziere a ștampilei nu se datorează decât disfuncțiilor existente în modul de organizare a compartimentului corespunzător al apelantei-contestatoare. Pe de altă parte, cu privire la faptele constatate personal de cel care a încheiat procesul-verbal de comunicare a actului procedural, procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals. Prin urmare, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 284 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. împotriva deciziei civile nr. 354 Ap din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.