ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5819/2007

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2591/2004, reclamantul R.B.

a solicitat anularea deciziei nr. 192 din 30 martie 2004 emisă de A.P.A.P.S.

(de respingere a notificării privind restituirea imobilului, teren în suprafață

de 500 mp și casă demolată, de 50 mp, situat în orașul Pucioasa).

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea formulată în condițiile

Legii nr. 10/2001, întrucât imobilul s-ar afla în patrimoniul SC A. și pe de

altă parte, reclamantul n-ar fi probat dreptul de proprietate, având în vedere

înscrisurile (adeverințele) pe care le-a anexat în susținerea pretențiilor.

Prin sentința civilă nr. 592 din 3

septembrie 2004 tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în

considerentele hotărârii că într-adevăr, reclamantul nu a făcut nicio dovadă a

dreptului său de proprietate, motivând imposibilitatea administrării unor

astfel de probe prin aceea că nu posedă acte, având în vedere că imobilul a

aparținut părinților săi și că aceștia ar fi fost în măsură să demonstreze

dreptul de proprietate.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul, care a susținut că a făcut dovada proprietății sale prin extrasul

de rol agricol, singurul act pe care l-a avut vreodată. În privința casei,

aceasta i-a fost demolată în anul 1974, în urma unei exproprieri din partea

Consiliului local Pucioasa.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, a pronunțat decizia nr. 382 din 21 martie 2005, prin care a admis

apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii cererii, anulării

deciziei emise de A.P.A.P.S. și constatării dreptului reclamantului la

despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 540 mp, situat

în Pucioasa.

Pentru pronunțarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut, prin înscrisurile depuse în

această fază procesuală, dovada dreptului de proprietate, în condițiile în care

a figurat în registrul agricol din perioada 1959-1963, cu 0,04 ha teren- curte,

o casă de locuit de 18 mp, iar în registrul agricol pe anii 1971-1975 a figurat

cu imobil curți-clădiri de 500 mp și o casă de locuit în suprafață de 40 mp.

S-a mai constatat că terenul și

construcția edificată pe acesta nu au făcut obiectul contractului încheiat

între SC M. SA și SC A. SRL (societatea în patrimoniul căreia s-a reținut,

conform deciziei atacate pe calea contestației, că s-ar afla imobilul).

Împotriva deciziei au declarat

recurs Primăria orașului Pucioasa și A.V.A.S.

susținut greșita interpretare de către instanța de apel a actelor depuse de

către reclamant respectiv, adeverința din registrul agricol, care nu face

dovada dreptului de proprietate, constituind doar un document oficial de

evidență primară în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației.

În plus, recurenta nu are calitate

procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care obiectul pricinii îl

constituie contestarea deciziei emise de A.V.A.S.

critici cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora a susținut următoarele:

- Instanța de apel a dispus în mod

greșit obligarea A.V.A.S. la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece

imobilul ce a constituit obiect al notificării este evidențiat în patrimoniul

SC A., societate care nu se află în portofoliul A.V.A.S.

În aceste condiții, s-a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, care nu erau

incidente în speță, lipsind de temei legal soluția de obligare a recurentei la

plata despăgubirilor.

- Instanța a apreciat eronat asupra

dovedirii calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001,

întrucât nu s-au depus la dosar acte care să dovedească dreptul de proprietate

al reclamantului și nici acte din care să reiasă că imobilul revendicat se află

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare,

arătând că toate actele privind proprietatea i-au fost preluate la Primărie în

anul 1975, când a fost demolată casa, neputând intra decât în posesia unei

adeverințe care să ateste situația conformă cu evidențele din registrul

agricol.

Instituția Prefectului județului

Dâmbovița a invocat, prin întâmpinarea depusă, lipsa calității procesuale

pasive, față de prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt fondate, în sensul

următoarelor considerente:

Instanța de apel a dispus anularea

deciziei emise de A.V.A.S. și a constatat dreptul reclamantului la măsuri

reparatorii prin echivalent, fără să fie preocupată să determine situația

juridică a bunului.

În condițiile în care motivul

respingerii notificării l-a reprezentat faptul că imobilul solicitat nu se află

în patrimoniul unei societăți în a cărei privatizare să fi fost implicată A.V.A.S.,

instanța avea obligația, în cenzurarea legalității acestei decizii, să stabilească

unitatea deținătoare a bunului.

Astfel, conform adresei Primăriei

Pucioasa, de înaintare a notificării către A.V.A.S. (fila 30, apel), s-a

consemnat faptul că terenul solicitat s-a aflat în patrimoniul fostei SC M. SA

Pucioasa, în prezent aparținând SC A. SRL.

La rândul ei, această din urmă

societate a susținut că imobilul nu a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 2000 cu SC M. SA, de la care a achiziționat

alte terenuri, situate la altă adresă (din strada M., nr. 4, conform

contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar, fila 50, apel).

S-a susținut de asemenea, că SC M.

SA, în patrimoniul căreia ar fi fost inițial bunul, a înstrăinat terenuri mai

multor societăți, în prezent aflându-se în lichidare voluntară (fila 49, apel),

fără a exista însă, contract de vânzare-cumpărare încheiat de A.V.A.S. (fila

82, recurs).

În absența lămuririi acestor

inadvertențe, care au avut drept consecință neidentificarea unității

deținătoare, instanța de apel a procedat nelegal la anularea deciziei emise de A.V.A.S.

(având în vedere că obligația acesteia de acordare a măsurilor prin echivalent

funcționează în condițiile în care este vorba de un imobil inclus în

patrimoniul unei societăți în a cărei privatizare a fost implicată).

Sub acest aspect, criticile

recurentei A.V.A.S. legate de aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001,

deși nu se făcuse dovada că imobilul a fost preluat de o societate aflată în

portofoliul acesteia, apar întemeiate.

De asemenea, situația juridică a

imobilului nu a fost lămurită nici sub aspectul modalității de preluare a

bunului, în condițiile în care s-a susținut existența unui decret de

expropriere și a unei decizii (a primăriei) de demolare a case.

Aprecierea în legătură cu dovedirea

calității de persoană îndreptățită la reparații a reclamantului urmează să fie

făcută și în raport de aceste acte de preluare și de prezumția de proprietate

ce ia naștere prin aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Toate aceste elemente de fapt

trebuia să fie avute în vedere de instanța fondului, pentru determinarea

corectă a situației deduse judecății, la care să se facă apoi aplicarea

textelor de lege incidente.

Nefiind pe deplin lămurite

împrejurările de fapt, instanța de recurs nu poate aprecia asupra corectei

aplicări a legii, ceea ce va impune, în condițiile art. 313-314 C. proc. civ.,

soluția de casare cu trimitere aceleiași instanțe de apel.

La reluarea judecății, instanța de

trimitere urmează să aibă în vedere identificarea imobilului ce a făcut obiect

al notificării (inclusiv, prin efectuarea unei expertize), în funcție de care

să determine unitate deținătoare, precum și stabilirea modalității de preluare

a bunului.

De asemenea, se va lămuri cadrul

procesual, ținându-se seama de aspectele invocate de Primăria orașului Pucioasa

și de instituția prefectului Dâmbovița, în legătură cu lipsa calității sale

procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Pucioasa și recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva

deciziei nr. 382 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2007.