ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3614/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 461 din 28 februarie 2006, pronunțată în dosarul

nr. 23150/2/2005 (nr. vechi 2376/2005), Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția neîndeplinirii

procedurii administrative prealabile și, pe cale de consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamantul B.G., astfel cum a fost completată, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel bucurești a reținut, în esență următoarele:

Conform art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, plângerea

prealabilă este plângerea prin care se solicită autorității publice emitente

sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu

caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia. Din actele

depuse la dosarul cauzei nu reiese că s-ar fi formulat plângere prealabilă cu

privire la ordinele atacate.

Reclamantul a solicitat

Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, doar copii xerox,

conforme cu originalul ordinelor emise de ministrul comunicațiilor și

tehnologiei informației, cu data de 5 aprilie 2001, prin care au fost numiți în

funcție ocupanții postului de Director General al Institutului Național de

Cercetare și Dezvoltare în Informatică.

Față de aspectul că

reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative

prealabile, care este o condiție de admisibilitate în contencios administrativ,

instanța de fond a admis excepția în discuție și a respins acțiunea, ca

inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, în termen legal, reclamantul B.G., care a invocat, între

altele, prevederile art. 304, 304

1

și 312 C. proc. civ. și, fără

a-și sistematiza criticile în cazurile enumerate de prevederile legale

invocate, a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală,

bazându-se pe o prevedere legală neconstituțională și a invocat că Legea nr.

554/2004 este neconstituțională în raport cu prevederile art. 21 din Constituție.

Așa cum s-a arătat în

practicaua acestei decizii, recurentul-reclamant a renunțat la excepția de

neconstituționalitate invocată.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit

în mod corect că acțiunea formulată a vizat legalitatea Ordinului nr. 151/2001,

emis de ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației, precum și alte

ordine, nenumite în completarea acțiunii, care au fost emise în legătură cu

numirea/revocarea unor membri în Consiliul de Administrație al Institutului de

Cercetare și Dezvoltare în Informatică.

De asemenea, curtea de apel

a interpretat corect prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

554/2004, în sensul că, chiar și persoana vătămată printr-un act administrativ

adresat altui subiect de drept, este obligată ca, înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ, să formuleze plângerea prealabilă prin

care să solicite autorității emitente, revocarea actului.

Or, în cauză, este

necontestat că recurentul-reclamant s-a adresat direct instanței de contencios

administrativ competente, fără a mai cere, în prealabil, organului emitent să

revoce actele administrative vizate de acțiunea sa.

Cum îndeplinirea procedurii

prealabile administrative reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii la

instanța de contencios administrativ, în mod legal curtea de apel a respins

acțiunea, ca inadmisibilă.

Astfel fiind, recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 461 din 28 februarie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2006.