ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3614/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 461 din 28 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 23150/2/2005 (nr. vechi 2376/2005), Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.G., astfel cum a fost completată, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel bucurești a reținut, în esență următoarele: Conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, plângerea prealabilă este plângerea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia.

Din actele depuse la dosarul cauzei nu reiese că s-ar fi formulat plângere prealabilă cu privire la ordinele atacate. Reclamantul a solicitat Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, doar copii xerox, conforme cu originalul ordinelor emise de ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației, cu data de 5 aprilie 2001, prin care au fost numiți în funcție ocupanții postului de Director General al Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Informatică. Față de aspectul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, care este o condiție de admisibilitate în contencios administrativ, instanța de fond a admis excepția în discuție și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, reclamantul B.G., care a invocat, între altele, prevederile art. 304, 304 1 și 312 C. proc. civ. și, fără a-și sistematiza criticile în cazurile enumerate de prevederile legale invocate, a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală, bazându-se pe o prevedere legală neconstituțională și a invocat că Legea nr. 554/2004 este neconstituțională în raport cu prevederile art. 21 din Constituție. Așa cum s-a arătat în practicaua acestei decizii, recurentul-reclamant a renunțat la excepția de neconstituționalitate invocată. Recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod corect că acțiunea formulată a vizat legalitatea Ordinului nr. 151/2001, emis de ministrul comunicațiilor și tehnologiei informației, precum și alte ordine, nenumite în completarea acțiunii, care au fost emise în legătură cu numirea/revocarea unor membri în Consiliul de Administrație al Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Informatică. De asemenea, curtea de apel a interpretat corect prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că, chiar și persoana vătămată printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, este obligată ca, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, să formuleze plângerea prealabilă prin care să solicite autorității emitente, revocarea actului.

Or, în cauză, este necontestat că recurentul-reclamant s-a adresat direct instanței de contencios administrativ competente, fără a mai cere, în prealabil, organului emitent să revoce actele administrative vizate de acțiunea sa. Cum îndeplinirea procedurii prealabile administrative reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, în mod legal curtea de apel a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Astfel fiind, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 461 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.