ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3231/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Reclamantul

S.T., prin cererea înregistrată la 13 august 2004, pe rolul Tribunalului Brăila

sub nr. 3612, a contestat Dispoziția nr. 1266 din 8 iulie 2004 emisă de

primarul orașului Ianca, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren

de 150 mp și acordarea de despăgubiri bănești pentru diferența de teren de 1540

mp.

În

motivarea contestației se arată că în mod nelegal se afirmă prin dispoziție

absența titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu, față de

conținutul actului de donație nr. 541 din 20 mai 1946.

Instanța,

prin sentința civilă nr. 20 din 17 ianuarie 2005 a admis contestația, a

desființat dispoziția și a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri

reparatorii în valoare de 327.266.446 lei pentru imobilul construcții și teren,

măsuri reparatorii în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în

procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate

pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este

singurul moștenitor al lui S.N., care a fost proprietarul unui imobil cu

construcție în suprafață de 1696 mp, că supra-edificatele au fost demolate, iar

pe teren s-au construit sediul R., grădinița de copii și B.C.R. Ianca și că

față de situația de fapt reținută sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 10/2001.

Apelul

declarat de Primăria orașului Ianca a fost respins ca nefondat, prin decizia

civilă nr. 384 din 10 martie 2005 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosar

nr. 323/2005.

În

considerentele deciziei se arată că terenul se află în proprietatea statului

înainte de anul 1989, fiind folosit pentru realizarea obiectivului de

sistematizare a localității Ianca și că, fiind vorba de un teren ce nu poate fi

restituit în natură, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001 la valoarea stabilită prin raportul de expertiză.

Se

mai arată că actul de donație nu este contestat de apelantă, iar prezumția

invocată de aceasta, că imobilul ar fi fost înstrăinat nu are suport probator

în cauză.

Hotărârea

a fost atacată cu recurs de către apelanta-intimată pentru criticile ce se vor

arăta.

Contestatorul

nu a respectat dispozițiile art. 22 lit. c) și d) din H.G.R. nr. 498/2003, în

sensul de a depune acte doveditoare care permit încadrarea preluării ca fiind

abuzivă.

De

asemenea, contestatorul nu a făcut dovezi referitoare la titlul de proprietate

și a calității sale de succesor.

Instanța,

s-a bazat numai pe prezumția prevăzută de capitolul I pct. 1 lit. e), și anume

de faptul că imobilul se regăsea în patrimoniul statului, neținând cont că în

perioada 1946-1950 bunurile s-au aflat în circuitul civil, putând fi

înstrăinate de către proprietari.

Criticile

formulate de pârâtă pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Analizând

decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și în

raport de probele administrate în toate fazele procesuale Curtea a reținut

următoarele:

Reclamantul,

potrivit certificatului de moștenitor nr. 7 din 5 ianuarie 1996 eliberat de

Biroul notarului public G.G., este unicul succesor al lui S.N., în calitate de

fiu.

Autorul

reclamantului a avut în proprietate, un imobil cu construcție, respectiv 1696

mp teren și clădiri în baza actului în baza actului de donație nr. 541 din 20

mai 1946 (fila 5 dosar fond), act de donație care față de dispozițiile art.

644, art. 800, art. 801 și art. 942 C. civ., face dovada dreptului de proprietate

al autorului reclamantului asupra imobilului solicitat prin notificare.

Construcțiile

au fost demolate anterior anului 1989, situația de fapt relevată prin raportul

de expertiză și necontestat de recurentă, pentru sistematizarea localității

Ianca.

Pe

acest teren, s-au ridicat o serie de construcții, împrejurare de asemenea

necontestată.

Cum

imobilul se regăsește în patrimoniul statului, instanța a constat

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul preluării abuzive a

proprietății ce a aparținut autorului intimatului.

Susținerile

recurentului referitoare la o posibilă înstrăinare a imobilului de chiar

proprietari reprezintă o simplă aserțiune, în lipsa unor dovezi în acest sens.

Instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legii de reparație atunci

când a constatat calitatea reclamantelor de persoană îndreptățită astfel încât,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria orașului Ianca, județul Brăila împotriva deciziei

civile nr. 384/A din 10 martie 2005 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

8 martie

2006.