ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3231/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Reclamantul S.T., prin cererea înregistrată la 13 august 2004, pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3612, a contestat Dispoziția nr. 1266 din 8 iulie 2004 emisă de primarul orașului Ianca, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren de 150 mp și acordarea de despăgubiri bănești pentru diferența de teren de 1540 mp.

În motivarea contestației se arată că în mod nelegal se afirmă prin dispoziție absența titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu, față de conținutul actului de donație nr. 541 din 20 mai 1946. Instanța, prin sentința civilă nr. 20 din 17 ianuarie 2005 a admis contestația, a desființat dispoziția și a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în valoare de 327.266.446 lei pentru imobilul construcții și teren, măsuri reparatorii în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este singurul moștenitor al lui S.N., care a fost proprietarul unui imobil cu construcție în suprafață de 1696 mp, că supra-edificatele au fost demolate, iar pe teren s-au construit sediul R., grădinița de copii și B.C.R.

Ianca și că față de situația de fapt reținută sunt incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de Primăria orașului Ianca a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 384 din 10 martie 2005 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosar nr. 323/2005. În considerentele deciziei se arată că terenul se află în proprietatea statului înainte de anul 1989, fiind folosit pentru realizarea obiectivului de sistematizare a localității Ianca și că, fiind vorba de un teren ce nu poate fi restituit în natură, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 la valoarea stabilită prin raportul de expertiză. Se mai arată că actul de donație nu este contestat de apelantă, iar prezumția invocată de aceasta, că imobilul ar fi fost înstrăinat nu are suport probator în cauză.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către apelanta-intimată pentru criticile ce se vor arăta. Contestatorul nu a respectat dispozițiile art. 22 lit. c) și d) din H.G.R. nr. 498/2003, în sensul de a depune acte doveditoare care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă. De asemenea, contestatorul nu a făcut dovezi referitoare la titlul de proprietate și a calității sale de succesor. Instanța, s-a bazat numai pe prezumția prevăzută de capitolul I pct. 1 lit. e), și anume de faptul că imobilul se regăsea în patrimoniul statului, neținând cont că în perioada 1946-1950 bunurile s-au aflat în circuitul civil, putând fi înstrăinate de către proprietari. Criticile formulate de pârâtă pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în toate fazele procesuale Curtea a reținut următoarele: Reclamantul, potrivit certificatului de moștenitor nr. 7 din 5 ianuarie 1996 eliberat de Biroul notarului public G.G., este unicul succesor al lui S.N., în calitate de fiu. Autorul reclamantului a avut în proprietate, un imobil cu construcție, respectiv 1696 mp teren și clădiri în baza actului în baza actului de donație nr. 541 din 20 mai 1946 (fila 5 dosar fond), act de donație care față de dispozițiile art. 644, art. 800, art. 801 și art. 942 C. civ., face dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilului solicitat prin notificare.

Construcțiile au fost demolate anterior anului 1989, situația de fapt relevată prin raportul de expertiză și necontestat de recurentă, pentru sistematizarea localității Ianca. Pe acest teren, s-au ridicat o serie de construcții, împrejurare de asemenea necontestată. Cum imobilul se regăsește în patrimoniul statului, instanța a constat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în sensul preluării abuzive a proprietății ce a aparținut autorului intimatului. Susținerile recurentului referitoare la o posibilă înstrăinare a imobilului de chiar proprietari reprezintă o simplă aserțiune, în lipsa unor dovezi în acest sens. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legii de reparație atunci când a constatat calitatea reclamantelor de persoană îndreptățită astfel încât, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Ianca, județul Brăila împotriva deciziei civile nr. 384/A din 10 martie 2005 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 8 martie 2006.