ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2252/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

numărul de mai sus la Tribunalul Brăila la data de 31 august 2007, J.O.A. și J.C.F.

au chemat în judecată Primăria orașului Ianca și pe J.V., solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să procedeze la anularea dispoziției nr. 1269

din 8 iulie 2004 emisă de primarul orașului Ianca și să se constate calitatea

lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii – pentru

terenul în suprafață de 7630 mp și construcțiile aflate pe acesta, preluat de

stat fără titlu de la autorii lor P.N. și J.G.

În motivarea contestației,

reclamantele arată că au calitatea de persoane îndreptățite alături de J.V. și

că instituția pârâtă a încălcat dispozițiunile procedurale prevăzute de Legea

nr. 10/2001 privind conexarea notificărilor referitoare la același imobil și aceiași

autori formulate de mai mulți moștenitori.

Prin întâmpinare Primăria orașului

Ianca a invocat tardivitatea contestației raportat la data comunicării acesteia

în timp ce J.V. a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației, întrucât

reclamantele nu au calitatea de persoane îndreptățite la imobilele ce au

aparținut autorilor lor.

Prin sentința civilă nr. 194 din 19

martie 2008 Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de J.A. și J.C.F.,

a anulat dispoziția nr. 1269 din 8 iulie 2004 a Primarului orașului Ianca și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite în cote părți ideale la moștenire,

alături de J.V. la acordarea măsurilor reparatorii în privința imobilului

compus din teren în suprafață de 7630 mp și construcțiile aflate pe acesta,

situat în orașul Ianca, ce a aparținut autorilor lor P.N. și J.G.

S-a reținut în considerentele

sentinței, pe baza actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor că

reclamanta J.O.A. și J.D. sunt fiicele lui J.F., fiul lui J.G. iar J.F.C. este

soția lui J.F. și are calitatea de succesoare a fiicei sale J.M.D., decedată

ulterior formulării notificării.

Prin dispoziția nr. 1269 din 8 iulie

2004 Primarul orașului Ianca a respins notificarea nr. 36/2002 înregistrată la Prefectura Brăila sub nr. 781 din 12 februarie 2002 transmisă spre soluționare, formulată de J.M.D.,

J.O.A., privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul teren în

suprafață de 7630 mp și construcții – situat în Ianca, cu motivarea că acestea

nu au probat dreptul de proprietate la data preluării abuzive.

În privința aceluiași imobil a fost

emisă dispoziția nr. 1268 din 8 iulie 2004 prin care primarul orașului Ianca a

respins notificările înregistrate la nr. 10 și 11 din 2002 formulate de J.V. –

cu motivarea potrivit căreia acesta nu a probat dreptul de proprietate al

autorilor săi asupra bunurilor revendicate.

Prin sentința nr. 126 din 11 martie 2006 a Tribunalului Brăila, menținută prin decizia nr. 256/A din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă (pag. 91-95 – dosar nr. 2979/44/2006 atașat

prezentului dosar) a fost admisă contestația formulată de J.V. împotriva

dispoziției nr. 1268 din 8 iulie 2004 și i-au fost acordate măsuri reparatorii

sub forma despăgubirilor pentru imobilul teren în suprafață de 7630 mp și

construcții.

Prin încheierea din 14 februarie

2008 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată excepția de tardivitate a

contestației formulată de J.O.A. și J.C.F. în conformitate cu art. 178 C. proc.

civ. motivat de faptul că semnătura de pe confirmarea de primire este în mod

vădit diferită de aceea a reclamantei J.O.A., astfel că aceasta nu a avut

cunoștință de existența și conținutul dispoziției pretins comunicată prin

poștă, cu confirmare de primire la data de 14 iulie 2004.

În ceea ce privește pe J.C.F. –

aceasta nu a semnat de primirea confirmării de comunicare a dispoziției,

deoarece, așa cum rezultă din vizele de pe pașaport, nu se afla în țară, iar

confirmarea era emisă pe numele D.J., decedată și moștenită de J.F.C.

Instanța de fond a mai reținut în

temeiul probelor administrate că reclamantele și-au probat calitatea de

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii iar dreptul de

proprietate al autorilor în privința imobilului revendicat a fost stabilit prin

hotărârile judecătorești irevocabile prin care au fost stabilite măsuri

reparatorii în favoarea lui J.V. comoștenitor al acelorași autori, alături de

reclamante.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

nr. 238 A din 12 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de J.V.

împotriva sentinței nr. 194 din 19 martie 2008.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut că reclamantele au luat cunoștință de existența și conținutul

dispoziției nr. 1269/2004 la data de 108/2009 când J.O.A. a solicitat

comunicarea dispoziției, deoarece expertiza grafologică efectuată în faza

procesuală a apelului a stabilit că semnăturile de pe confirmarea de primire a

dispoziției nr. 1269/2004 nu aparțin nici uneia din cele două contestatoare – J.O.A.

și J.C.F.

Inexistența certitudinii în privința

datei la care reclamantele-contestatoare au luat cunoștință de existența și

conținutul dispoziției, până la 1 august 2008, când acestea au solicitat

comunicarea dispoziției, a determinat Tribunalul să respingă excepția de

tardivitate a contestației, cu atât mai mult cu cât, aplicând prin asimilare

dispozițiunile art. 92 C. proc. civ., agentul poștal nu a certificat

identitatea și semnătura primitorului actului, încheind un proces-verbal despre

cele urmate.

În recursul declarat și motivat în

drept potrivit dispozițiunilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., J.V. își axează

critica de nelegalitate a deciziei nr. 238/A din 12 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Galați pe modul de soluționare a excepției de tardivitate a contestației

formulată de J.O.A. și J.C.F.

În susținerea recursului pârâtul J.V.

arată că împrejurarea potrivit căreia reclamantele nu au semnat dovada de

comunicare a dispoziției contestate nu prezintă relevanță, atât timp cât

comunicarea este posibil să fi fost semnată de o rudă, persoană care locuia cu

reclamantele ori în același imobil. Semnatarii dovezilor de comunicare sunt

persoane diferite iar acestea au semnat în calitate de delegate a celor două

contestatoare.

Recursul nu este fondat.

În temeiul art. 25 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziția motivată a entității deținătoare

notificată trebuie comunicată persoanei îndreptățite, care o poate contesta

potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termen de 30 zile de la

comunicare.

În cauză Primăria orașului Ianca a

comunicat dispoziția nr. 1269/2004 prin confirmare de primire contestatoarei J.O.A.

și notificatoarei J.D., decedată, la a cărei succesiune a venit J.C.F.

Cele două contestatoare nu au

recunoscut semnăturile de pe dovezile de confirmare a primirii dispoziției nr. 1269/2004,

astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art. 179 C. proc. civ., procedându-se la

verificarea semnăturii prin expertiză de specialitate. S-a concluzionat că cele

două semnături aflate la rubrica „Confirmare primire” – de pe cele două

confirmări de primire nu prezintă elemente de asemănare cu semnăturile model de

comparație executate de J.O.A. și J.C.F.

Concluziile expertizei în ceea ce o

privește pe J.C.F. se coroborează cu vizele de pe pașaportul depus în original

la dosar, care atestă că aceasta (în calitatea sa de succesoare a moștenitoarei

J.D.) se afla în străinătate la data comunicării dispoziției.

Similitudinea modalității de

comunicare a dispoziției cu aceea a actelor de procedură reținută de instanța

de apel este corectă, însă aplicarea dispozițiunilor art. 92 pct. 2 și 3 al

art. 92 C. proc. civ. presupune încheierea unui proces-verbal despre cele

urmate, agentul certificându-i identitatea și semnătura.

În speță, exigențele art. 92 alin. (3)

C. proc. civ. nu au fost satisfăcute, deoarece agentul poștal nu a certificat

identitatea și semnătura primitorului, altul decât destinatarul, astfel că

sancțiunea excepției de tardivitate a contestației reclamantelor în raport de

data menționată pe confirmarea primirii deciziei nr. 1269/2004 este excesivă,

contrară principiului potrivit căruia dubiul profită aceluia împotriva căruia

sancțiunea este îndreptată.

Ceea ce este cert, este faptul că

reclamantele-contestatoare au luat cunoștință de existența și conținutul

dispoziției nr. 1269/2004 la data de 1 august 2007 când s-au interesat dacă

notificarea le-a fost soluționată, dată la care au și semnat de primirea

acesteia.

Raportat la data de 1 august 2007,

înregistrarea contestației la Tribunalul Brăila, la 31 august 2007, se înscrie în termenul legal imperativ prevăzut de art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că decizia nr. 238/A din 12

noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați de respingere a apelului declarat de J.V.

este legală, motiv pentru care se va face în cauză aplicarea art. 312 C. proc.

civ. respingându-se recursul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat

de J.V. împotriva deciziei nr. 238 A din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

aprilie 2010.