ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5132/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 640

din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.V.

pentru infracțiunea de trafic de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de

un an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 181 C. pen., prin sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a

Judecătoriei Huși, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a

Tribunalului Iași, în total 2 ani închisoare.

Această din urmă sentință a

rămas definitivă prin decizia nr. 1356 din 18 martie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

Condamnatul a formulat

contestație la executarea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința

penală nr. 640/2001 a Tribunalului Iași, solicitând instanței să se constate că

una din pedepsele pe care le are de executat, respectiv pedeapsa de un an

închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării

condiționate a executării, este grațiată integral prin Legea nr. 543/2002.

Prin sentința penală nr. 761

din 19 octombrie 2004, Tribunalul Iași a admis contestația la executare și pe

cale de consecință a repus în individualitatea lor cele două pedepse de câte un

an închisoare și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr.

18/2003 a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a

Judecătoriei Huși.

Împotriva sentinței penale nr.

761 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași a declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași, considerând că în mod greșit s-a constatat grațiată

pedeapsa respectivă.

Apelul parchetului a fost

admis de Curtea de Apel Iași, care prin decizia penală nr. 129 din 2 mai 2006 a

rejudecat cauza și a respins contestația la executare formulată de condamnat.

În baza art. 381 C. proc.

pen., a dedus din pedeapsa de 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 640 din

15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași perioada executată de la 24 octombrie

2003 la 23 octombrie 2004.

A anulat formele de

executare emise în baza sentinței penale nr. 640/2001 a Tribunalului Iași și a

dispus emiterea unui nou mandat de executare.

A dispus îndreptarea

erorilor materiale strecurate în actele procedurale, în sensul că în loc de

sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huși se va trece sentința

penală nr. 99 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut că inculpatul A.V. a devenit recidivist la data de

27 ianuarie 2001 și prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002,

inculpatul avea statutul de recidivist, fiind exceptat de la grațiere, conform art.

4 alin. (1) din actul normativ menționat.

Împotriva deciziei penale nr.

129 din 2 mai 2006 a Curții de Apel Iași, contestatorul a declarat recurs,

reiterând cele arătate în contestația la executare și în fața instanțelor de

fond și de apel.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului privind contestația la executare se constată că instanța

de apel a reținut corect că la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002

inculpatul avea statutul de recidivist.

Prin sentința nr. 640 din 15

noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. (recidivist după condamnare).

În această situație

condamnatul nu poate beneficia de grațiere, deoarece conform art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 543/2002, sunt exceptați de la grațiere condamnații pentru

infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin

hotărâri anterioare.

Prin urmare, soluția de

respingere a contestației la executare este corectă, iar recursul este nefondat

și urmează a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 129 din 2 mai

2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2006.