ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5132/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.V. pentru infracțiunea de trafic de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 C. pen., la un an închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huși, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, în total 2 ani închisoare.

Această din urmă sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 1356 din 18 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Condamnatul a formulat contestație la executarea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 640/2001 a Tribunalului Iași, solicitând instanței să se constate că una din pedepsele pe care le are de executat, respectiv pedeapsa de un an închisoare cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării, este grațiată integral prin Legea nr. 543/2002. Prin sentința penală nr. 761 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Iași a admis contestația la executare și pe cale de consecință a repus în individualitatea lor cele două pedepse de câte un an închisoare și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003 a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huși. Împotriva sentinței penale nr. 761 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Iași a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, considerând că în mod greșit s-a constatat grațiată pedeapsa respectivă. Apelul parchetului a fost admis de Curtea de Apel Iași, care prin decizia penală nr. 129 din 2 mai 2006 a rejudecat cauza și a respins contestația la executare formulată de condamnat. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași perioada executată de la 24 octombrie 2003 la 23 octombrie 2004. A anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 640/2001 a Tribunalului Iași și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

A dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în actele procedurale, în sensul că în loc de sentința penală nr. 90 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Huși se va trece sentința penală nr. 99 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul A.V. a devenit recidivist la data de 27 ianuarie 2001 și prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea statutul de recidivist, fiind exceptat de la grațiere, conform art. 4 alin. (1) din actul normativ menționat. Împotriva deciziei penale nr. 129 din 2 mai 2006 a Curții de Apel Iași, contestatorul a declarat recurs, reiterând cele arătate în contestația la executare și în fața instanțelor de fond și de apel.

Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului privind contestația la executare se constată că instanța de apel a reținut corect că la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 inculpatul avea statutul de recidivist. Prin sentința nr. 640 din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (recidivist după condamnare). În această situație condamnatul nu poate beneficia de grațiere, deoarece conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, sunt exceptați de la grațiere condamnații pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin hotărâri anterioare.

Prin urmare, soluția de respingere a contestației la executare este corectă, iar recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 129 din 2 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2006.