ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6247/2006

HOTĂRÂRE
26.06.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6247/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

E.H. a chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul General al Municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate a imobilului (teren

și construcție), situat în București, acțiunea înregistrată la data de 17

septembrie 1998 fiind întemeiată pe prevederile art. 480 C. proc. civ.

La data de 18 mai 1999 au formulat

cerere de intervenție, în interes propriu, intervenienții N.N. și N.M.,

solicitând respingerea acțiunii, deoarece au dobândit cu bună-credință imobilul

în care locuiau în calitate de chiriași.

Prin sentința civilă nr. 276 din 21

octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și

contencios administrativ, a fost admisă cererea de intervenție și a fost

respinsă acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

202/A din 13 aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul trecut în proprietatea statului în baza Decretului

nr. 111/1951 a fost înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, lege în baza căreia reclamanta a primit despăgubiri.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamanta, susținând în esență, că sentința prin care a fost

trecut imobilul în proprietatea statului nu îi este opozabilă, că statul nu

deține un titlu valabil, că dispozițiile Decretului nr. 111/1951 nu au fost aplicate

autoarei sale, ci soțului acesteia, că înstrăinarea imobilului intervenienților

s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și că nu a solicitat

despăgubiri, ci doar restituirea imobilului în natură.

Recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor urma.

Conform art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările

de fapt nu au fost deplin stabilite.

În faza de recurs, prin întâmpinare,

intervenienții au solicitat obligarea reclamantei de a prezenta toate

înscrisurile, în original, prin care a tins a face dovada dreptului de

proprietate și a calității de succesor.

Această cerere nu a putut fi

soluționată datorită neprezentării reclamantei în instanță, dar ea poate fi

rezolvată în cadrul unei casări cu trimitere.

Intervenienții au mai învederat că

reclamanta este supusă cercetărilor penale, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 215, art. 291 și art. 292 C. pen., situație în care se impune

solicitarea de relații privind realitatea și stadiul acestor cercetări.

Tot în faza de recurs, la cererea

reclamantei, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei în baza art. 47 din

Legea nr. 10/2001, iar după repunerea cauzei pe rol, recurenta nu a făcut

dovada că procedura declanșată în baza acestei legi a fost finalizată.

Se mai impune completarea probelor

cu înscrisuri din care să rezulte identitatea aleei N., cu aleea S., precum și

stabilirea vecinătăților terenului, prin completarea expertizei tehnice

efectuate de expertul S.G.

În consecință, conform art. 313 C.

proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi casată decizia curții de apel și

a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului, după

completarea probelor la care s-a făcut referire.

Având în vedere motivul ce determină

casarea deciziei, urmează ca celelalte critici pronunțate de recurentă să fie

analizate cu ocazia rejudecării.

Admite recursul declarat de

reclamanta E.H. împotriva deciziei nr. 202/A din 13 aprilie 2000 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 iunie

2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5434/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 noiembrie 1999, R.M.S. și R.R.F., au chemat în judecată, prin acțiune modificată și precizată ulterior, pe Municipiul București, Consiliul Ge
ÎCCJ 2003-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2003
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2526/1999, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru a fi
ÎCCJ 2006-12-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10268/2006
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 la 10 decembrie 1998, reclamanții C.A.T. și D.A.E. au chemat în judecată pe
ÎCCJ 2003-10-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3775/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 17 noiembrie 1999, reclamanta I.E.I. a chemat în judecată Consiliul (Primăria) Municipiului B
ÎCCJ 2006-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3411/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2003, reclamanții F.T. și F.C. au solicitat anularea adresei nr. 8296 din 12 martie 2003 emisă de pârâtul Muni
Sursă