ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8003/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11597 bis 1

din 19 octombrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei B.E.

împotriva pârâtei Primăria municipiului Timișoara prin primar, dispunând

obligarea acesteia de a soluționa notificarea nr. 216/2001 prin emiterea unei

dispoziții motivate, cuprinzând măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 privind apartamentele nr. 1, dreapta, SAD 1 și SAD, situate în

Timișoara, înscrise în C.F. Timișoara.

Instanța de fond a reținut în esență

că:

- reclamanta este moștenitoarea

testamentară a proprietarilor tabulari S.A. și A., născută G., fiind „persoană

îndreptățită” în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001;

- pârâta nu s-a conformat

prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2000 în sensul de a emite dispoziție

motivată în termen de 60 de zile de la data depunerii de către reclamantă a

înscrisurilor doveditoare (21 septembrie 2001).

Această soluție a rămas definitivă

prin decizia civilă nr. 840 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, care

a folosit o motivare similară.

Prin prezentul recurs, pârâta a

criticat decizia, susținând că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8, 9 și

10 C. proc. civ. în sensul că tribunalul, menționând modul în care trebuie

soluționată notificarea, a depășit competențele puterii judecătorești.

Pe de altă parte, s-a arătat că

întrucât reclamanta, în cadrul procedurii administrative, nu a făcut precizarea

în sensul că nu mai deține alte probe, nu se poate concluziona că s-ar fi

depășit termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru emiterea dispoziției.

Intimata reclamantă a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând actele și lucrările

dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul nu

este fondat.

Susținerea referitoare la pretinsa

depășire a limitelor puterii judecătorești nu poate fi primită.

Instanțele au apreciat asupra

calității reclamantei de „persoană îndreptățită” și a temeiniciei dreptului ei

la măsuri reparatorii iar apoi, tocmai pentru a nu se substitui autorității

administrative, nu au rezolvat fondul cererii ci au adoptat soluția specifică

obligațiilor de „a face”, pe deplin legală în contextul prevederilor Legii nr.

10/2001.

În ceea ce privește depășirea

termenului de 60 de zile, această împrejurare a fost reținută cu autoritate de

lucru judecat prin decizia irevocabilă nr. 3375/2003 a Curții de Apel

Timișoara, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție.

În consecință, cum soluția

pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins

ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În baza dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la cheltuieli de judecată către

intimata reclamantă, conform dovezilor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva

deciziei civile nr. 840 din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul la 76 RON

cheltuieli de judecată către intimata B.E.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2005.