ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9510/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 299 din 24 februarie 2004 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul S.M. a solicitat anularea dispoziției nr. 829/2003 prin care Primarul municipiului Hunedoara i-a respins notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură sau prin echivalent a „terenului în litigiu”. În motivarea contestației, contestatorul arată că este proprietarul terenului situat în Hunedoara „zona Ciuperca”, cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public F.L. sub nr. 3674 din 7 noiembrie 2001, teren aflat în administrarea Consiliului Local Hunedoara fără nici un drept, consiliul refuzând să i-l cedeze în deplină proprietate, deși a formulat notificare și este unic proprietar de carte funciară.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 299/2004, a respins contestația ca neîntemeiată, soluție menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit deciziei civile nr. 648/A din 6 mai 2005, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Considerentele pentru care instanțele anterioare au respins contestația și apelul reclamantului vizează împrejurarea că acesta nu este îndreptățit la măsurile reparatorii solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece la data când a cumpărat imobilul identificat în C.F. Hunedoara, nr.top. 2534/2/9/1, cunoștea împrejurarea că vânzătoarea era deposedată de teren de o perioadă mare de timp, cea mai mare parte a acestuia fiind ocupată de construcții de utilitate publică.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt explicite și stabilesc faptul că este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii doar persoana care a fost proprietara imobilului la data preluării de către stat. Contestatorul a dobândit proprietatea imobilului în litigiu la data de 7 noiembrie 2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul-reclamant S.M., criticând-o ca fiind „netemeinică” și nelegală, invocând generic prevederile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora prezintă argumentele în raport cu care instanțele anterioare au respins contestația. Recurentul susține că a cumpărat terenul printr-un act autentic (neanulat), nepunându-se problema bunei sau relei sale credințe, că Statul Român, care nu a fost niciodată intabulat în Cartea Funciară, a exercitat o posesie abuzivă, fără nici un titlu valabil.

Recurentul mai arată că a cerut plata de despăgubiri în sumă de 35.001 dolari SUA înțelegând că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât pe terenul aflat în administrarea intimatului pârât s-au construit blocuri, șosele etc. Recursul nu este fondat. Prima instanță a fost investită cu o contestație îndreptată împotriva dispoziției nr. 829/2003 prin care Primarul municipiului Hunedoara a respins notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul S.M. pentru restituirea î n natură sau în echivalent a terenului în litigiu. Cercetarea judecătorească, în toate fazele procesuale ale litigiului, s-a impus a fi efectuată în raport cu dispozițiile Legii în baza căreia a fost depusă notificarea soluționată prin dispoziția contestată, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun.

Legea specială, de principiu, este aplicabilă exclusiv situațiilor și ipotezelor pe care le reglementează. Nu este contestat de nici una din părțile din proces că imobilul solicitat a fost preluat de stat în mod abuziv, în sensul prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, anterior anului 1989, din patrimoniul numitei M.E., făcând obiectul de reglementare al actului normativ, independent de faptul că ulterior preluării, s-a intabulat sau nu în cartea funciară dreptul de proprietate al statului. Pentru acordarea măsurilor reparatorii, pe lângă cerința ca imobilul solicitat prin notificare să facă obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, legea specială prevede în art. 3 alin. (1) și categoriile de persoane (enumerate limitativ) îndreptățite la restituire.

Astfel, art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. alin. (2) din Legea nr. 10/2001, stabilește în termeni clari, nesusceptibili de interpretări diferite că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv” „ori moștenitorii legali sau testamentari ai acestora. Cum recurentul reclamant nu îndeplinește această de-a doua condiție, neavând calitatea de „persoană îndreptățită”, în înțelesul Legii nr. 10/2001, nu beneficiază de prevederile acestei legi speciale de reparație, aspect asupra căruia, în aplicarea și interpretarea corectă a legii, s-au pronunțat și instanțele anterioare. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâtul Primarul municipiului Hunedoara, susținând nelegalitatea hotărârii judecătorești sub aspectul respingerii nemotivate a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat. Contrar afirmației recurentului-pârât, instanța de apel nu a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ci nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Pentru situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere de chemare în judecată ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, legiuitorul a reglementat prin art. 281 2 C. proc. civ. o procedură specială. Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cereri, nu mai poate fi invocată și îndreptată pe calea recursului, ci numai în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 281 2 C. proc. civ. sau pe calea unei acțiuni separate. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate. Cererea recurentului pârât privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate în actuala etapă procesuală va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 316 raportat la dispozițiile art. 276 C. proc. civ. având în vedere că recursurile declarate de părțile potrivnice au fost respinse în egală măsură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul S.M. și de pârâtul Primarul municipiului Hunedoara împotriva deciziei civile nr. 648/A din 6 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.