ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2349/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 21 decembrie 2005, Asociația C.S. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea sentinței atacate și în fond, admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului s-a susținut că indemnizațiile de instalare plătite în plus față de salariile lunare pentru semestrul I al anului 2002, nu le-a calificat ca veritabile indemnizații de instalare, motiv pentru care nu au invocat art. 5 din O.G. nr. 7/2001, că aceste indemnizații de instalare plătite în valută jucătorilor s-au dat sub condiția ca în ipoteza neîndeplinirii obiectivelor de performanță, să fie restituite.

Fiind neîndeplinite obiectivele de performanță, urmează ca sumele plătite cu dispoziție de plată să fie restituite și așa fiind, aceste sume reprezintă creanțe ale recurentei și consideră recurenta, că în mod corect nu le-a înregistrat ca venituri salariale și, deci, nu se pune problema impozitării acestora. Se mai susține că în mod greșit, organele fiscale au calificat tot ca venituri de natură salarială, și primele de asigurare, în cuantum de 31.847.475.492 lei, achitate în semestrul II al anului 2002, de către recurentă, către societatea de asigurări I.N.G., în temeiul contractelor de asigurare a jucătorilor (asigurări suplimentare de viață tip Activ). Recurenta susține că potrivit art. 5 lit. d) din O.G.

nr. 7/2001, „nu sunt considerate venituri impozabile și nu se impozitează, sumele încasate din asigurări de orice fel, chiar dacă sunt primite de beneficiarul asigurării ” . Susținerea instanței, că nu se aplică la sume încasate din asigurări sub formă de despăgubiri, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, nu este însușită de recurentă care susține, astfel, că nu datorează impozite pentru aceste sume. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1797 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară - Comisariatul General.

Hotărârea atacată este legală și astfel recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. În privința indemnizațiilor de instalare, achitate jucătorilor în semestrul I 2002, au fost plătite sub condiția ca dacă nu vor fi îndeplinite obiectivele de performanță, să fie restituite. Acest lucru nu s-a produs până la data de 28 mai 2003, când s-a făcut verificarea de Garda Financiară și nici până la data soluționării în recurs a cauzei. Natura juridică a acestor sume este, evident, de natură salarială, iar restituirea sau nu, a acestor sume de către jucători, către recurentă, ține de raporturile dintre reclamantă și jucătorii de fotbal. Esențial în cauză cu privire la aceste sume, așa cum corect a reținut instanța de fond, este că în privința sumelor plătite, care sunt venituri salariale (art. 155 C. muncii) se aplică art. 5 din O.G.

nr. 7/2001, datorându-se de recurentă, impozit pe venit, cu toate consecințele ce decurg de aici. Cât privește sumele reprezentând prime de asigurare, recursul este, de asemenea, neîntemeiat, neputând fi primită susținerea recurentei, că primele de asigurare achitate de reclamantă, jucătorilor, în semestrul II al anului 2002, sunt deductibile fiscal. Aceste sume trebuie avute în vedere la stabilirea venitului impozabil, potrivit Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 54/2003, de aplicare a art. 9 din O.G. nr. 7/2001, pct. 2 lit. i). Nu poate fi primită cererea recurentei, de a se face aplicarea art. 5 lit. d) din O.G. nr. 7/2001, întrucât acest text de lege se referă la sume încasate din asigurări sub formă de despăgubiri, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, (iar sumele în discuție se încadrează dimpotrivă, în pct. 2 lit. i) din H.G.

nr. 54/2003), așa cum corect a reținut instanța de fond. Așa fiind, recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația C.S. împotriva sentinței civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2006.