ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2349/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 21 decembrie 2005, Asociația C.S. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând

modificarea sentinței atacate și în fond, admiterea cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului s-a susținut că indemnizațiile de

instalare plătite în plus față de salariile lunare pentru semestrul I al anului

2002, nu le-a calificat ca veritabile indemnizații de instalare, motiv pentru

care nu au invocat art. 5 din O.G. nr. 7/2001, că aceste indemnizații de

instalare plătite în valută jucătorilor s-au dat sub condiția ca în ipoteza

neîndeplinirii obiectivelor de performanță, să fie restituite. Fiind

neîndeplinite obiectivele de performanță, urmează ca sumele plătite cu

dispoziție de plată să fie restituite și așa fiind, aceste sume reprezintă

creanțe ale recurentei și consideră recurenta, că în mod corect nu le-a

înregistrat ca venituri salariale și, deci, nu se pune problema impozitării

acestora.

Se mai susține că în mod greșit,

organele fiscale au calificat tot ca venituri de natură salarială, și primele

de asigurare, în cuantum de 31.847.475.492 lei, achitate în semestrul II al

anului 2002, de către recurentă, către societatea de asigurări I.N.G., în

temeiul contractelor de asigurare a jucătorilor (asigurări suplimentare de

viață tip Activ).

Recurenta susține că potrivit art. 5

lit. d) din O.G. nr. 7/2001, „nu sunt considerate venituri impozabile și nu se

impozitează, sumele încasate din asigurări de orice fel, chiar dacă sunt

primite de beneficiarul asigurării

”

.

Susținerea instanței, că nu se

aplică la sume încasate din asigurări sub formă de despăgubiri, ca urmare a

producerii evenimentului asigurat, nu este însușită de recurentă care susține,

astfel, că nu datorează impozite pentru aceste sume.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 1797 din 2 noiembrie 2005,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară -

Comisariatul General.

Hotărârea atacată este legală și

astfel recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

În privința indemnizațiilor de

instalare, achitate jucătorilor în semestrul I 2002, au fost plătite sub

condiția ca dacă nu vor fi îndeplinite obiectivele de performanță, să fie

restituite.

Acest lucru nu s-a produs până la

data de 28 mai 2003, când s-a făcut verificarea de Garda Financiară și nici

până la data soluționării în recurs a cauzei.

Natura juridică a acestor sume este,

evident, de natură salarială, iar restituirea sau nu, a acestor sume de către

jucători, către recurentă, ține de raporturile dintre reclamantă și jucătorii

de fotbal.

Esențial în cauză cu privire la

aceste sume, așa cum corect a reținut instanța de fond, este că în privința

sumelor plătite, care sunt venituri salariale (art. 155 C. muncii) se aplică art. 5 din O.G. nr. 7/2001, datorându-se de recurentă, impozit pe venit, cu

toate consecințele ce decurg de aici.

Cât privește sumele reprezentând

prime de asigurare, recursul este, de asemenea, neîntemeiat, neputând fi

primită susținerea recurentei, că primele de asigurare achitate de reclamantă,

jucătorilor, în semestrul II al anului 2002, sunt deductibile fiscal.

Aceste sume trebuie avute în vedere

la stabilirea venitului impozabil, potrivit Normelor metodologice aprobate prin

H.G. nr. 54/2003, de aplicare a art. 9 din O.G. nr. 7/2001, pct. 2 lit. i).

Nu poate fi primită cererea

recurentei, de a se face aplicarea art. 5 lit. d) din O.G. nr. 7/2001, întrucât

acest text de lege se referă la sume încasate din asigurări sub formă de

despăgubiri, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, (iar sumele în

discuție se încadrează dimpotrivă, în pct. 2 lit. i) din H.G. nr. 54/2003), așa

cum corect a reținut instanța de fond.

Așa fiind, recursul fiind

neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Asociația C.S. împotriva sentinței civile nr. 1797 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2006.