ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2249/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 9 august 2007 și

precizată ulterior, SC C. SA Târgu Ocna a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F.

- D.G.F.P. a județului Bacău, biroul de soluționare a contestațiilor, să se

dispună:

- anularea Deciziei nr. 157

din 4mai 2007 prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestația

formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 4915 din 27 iunie 2006 și a Raportului

de inspecție fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006, întocmite de organele de

control ale activității de control fiscal Bacău;

- repararea prejudiciului

cauzat prin emiterea deciziei mai sus menționate și obligarea pârâtei la

rambursarea sumei de 693.727 lei stabilită în sarcina societății cu titlu de

T.V.A.;

- obligarea pârâtei la plata

unor daune materiale în sumă de 54.375 lei, reprezentând dobânda legală

cuvenită pentru nerambursarea T.V.A. și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că urmare a unui incendiu care a afectat sediul său în anul

2004 și a inundațiilor produse de râul Trotuș în cursul anului 2005, a încasat

de la SA O. despăgubiri în cuantum de 4.344.922 lei (RON).

Ulterior, ea a solicitat cu

adresa nr. 176 din 13 februarie 2006, precizări de la Ministerul Finanțelor

Publice cu privire la caracterul impozabil sau neimpozabil din punctul de

vedere al T.V.A. al despăgubirilor încasate.

Prin adresa nr. 270490 din 1

martie 2006, ministerul respectiv i-a comunicat faptul că potrivit art. 126

alin.(1) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, despăgubirile

încasate de către agenții economici înregistrați ca plătitori de T.V.A., de la

societățile de asigurări, nu reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de

vedere al acestei taxe, întrucât ele nu constituie o livrare de bunuri sau o

prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora.

Conformându-se adresei de

răspuns, societatea comercială a procedat la efectuarea „corecțiilor de

înregistrare” privind despăgubirile încasate de la societatea de asigurări și

în decontul din luna februarie 2006, la rândul 3 „Regularizări” a înregistrat T.V.A.

colectată cu semnul „-” (minus), urmare a stornării unor operațiuni prin care a

fost colectată T.V.A. în lunile decembrie 2004, august și septembrie 2005,

pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri, totalizând 4.344.922 lei (RON).

Prin Decizia de impunere nr.

4915 din 27 iunie 2006 organele de inspecție fiscală au apreciat însă că sumele

înscrise la rândul „Regularizări” din decontul de T.V.A. pe luna februarie 2006

sunt sume ce provin din perioade anterioare și că prin stornarea efectuată,

societatea a majorat nelegal T.V.A. de recuperat cu suma de 693.727 lei (RON).

În opinia reclamantei,

organele de control fiscal și cele investite cu soluționarea contestației au

ignorat apărările societății, precum și probele administrate în cursul

procedurii administrative fiscale.

De asemenea, ele au

interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 103 alin. (3) C. proc.

fisc. și cele conținute în art. 126 alin. (1) C. fisc., cu modificările și completările

ulterioare, atunci când au considerat că despăgubirile încasate de societate de

la societatea de asigurări reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de

vedere al T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 141

din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că organele fiscale au făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 103 alin. (3) (devenit art. 105 după ultima republicare) C.

proc. fisc. Că, T.V.A. în legătură cu care s-a născut litigiul de față, provine

dintr-o perioadă anterioară care fusese verificată în cadrul inspecției

finalizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1404 din 9 martie 2006.

S-a mai arătat că nu pot fi

reținute dispozițiile de excepție cuprinse în teza a doua a textului legal,

deoarece în cauză nu s-a dispus reverificarea anterioară ci s-a verificat o

altă perioadă fiscală ca urmare a depunerii de către reclamantă a decontului de

T.V.A. aferent lunii februarie 2007.

În sfârșit, instanța de fond

a reținut că întrucât potrivit notei contabile nr. 1 din 21 decembrie 2005,

suma de 693.727 lei (RON) nu mai reprezenta T.V.A., nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 138 C. fisc. referitoare la baza de impozitare a acestei

taxe, dar nici nu putea fi înscrisă suma respectivă într-un decont de T.V.A.

spre a constitui obiectul cererii de rambursare formulată în anul 2007 pentru o

sumă pretins colectată în lunile decembrie 2004, august și septembrie 2005.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC C. SA Târgu Ocna.

Recurenta a susținut că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal și ea a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii. Că soluția fiscală individuală anticipată, care a

fost invocată de prima instanță nu are aplicabilitate în cauză.

Pe de altă parte, s-a

ignorat împrejurarea că urmare a precizărilor făcute de Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală Legislație, Impozite Directe în adresa nr. 270490

din 1 martie 2006, privind interpretarea art. 126 alin. (1) C. fisc.,

societatea a procedat la înregistrarea sumei de 693.727 lei cu semnul „-”

(minus) în decontul de T.V.A. aferent lunii februarie. Transpunerea acelor

precizări în evidența fiscală, mai precis în decontul de T.V.A. aferent lunii

februarie s-a făcut în baza dispozițiilor Ordinului Ministerului Finanțelor

Publice nr. 256/2006, respectiv a „Rândul 3” în care, potrivit anexei nr. 2, se

evidențiază sumele rezultate din corectarea datelor de la rândul 1 sau rândul 2

din deconturile anterioare.

În principal, s-a cerut

admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței și în fond a

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, la termenul

de astăzi, reprezentantul societății recurente a solicitat casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării

probelor cu o expertiză contabilă.

Recursul este fondat pentru

motivele ce se vor expune în continuare.

Așa cum rezultă din

considerentele sentinței recurate și din motivele de casare formulate în

cererea de recurs a SC C. SA Târgu Ocna, Curtea de Apel a soluționat litigiul,

fundamentându-și hotărârea îndeosebi pe constatările înscrise în Raportul de

inspecție fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006 întocmit de funcționari ai D.G.F.P.

a județului Bacău, pe perioada 1 decembrie 2005 - 28 februarie 2006 și pe

concluziile desprinse din analiza unor reglementări legale invocate de părți pe

parcursul derulării procesului.

La pagina nr. 2 a acelui

raport s-a precizat că ultima verificare fiscală a societății comerciale a fost

efectuată de organele de control ale D.G.F.P. Bacău, activitatea de control

fiscal, serviciul control fiscal 3, și a cuprins verificarea impozitelor,

taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat pentru perioada

anterioară datei de 30 noiembrie 2005.

De asemenea, că obligațiile

de plată existente la data încheierii actului de control au fost achitate prin

compensare din T.V.A. de rambursat existentă la data de 30 noiembrie 2005.

Organele de control fiscal

au consemnat apoi, că sumele înscrise la rândul regularizări în decontul de

T.V.A. pe luna februarie 2006 sunt sume care provin din perioade anterioare.

Dar, din dosarul cauzei

lipsesc atât înscrisurile care se referă la controlul fiscal anterior și la

situația financiară a societății comerciale reclamante la data finalizării

verificării respective, cât și documentele contabile menționate în declarația

directorului general semnată la 30 mai 2006.

Este vorba de documentele

solicitate pe durata desfășurării inspecției fiscale încheiată în aceeași zi,

aferente perioadei verificate, care îndeplinesc condițiile privind realitatea

și legalitatea operațiunilor consemnate în acestea, precum și de documente ce

conțin informații relevante pentru determinarea stării de fapt fiscale a

societății controlate.

Lipsită de rol activ, prima

instanță nu a pus în discuția părților necesitatea completării probelor cu o

expertiză contabilă care, referindu-se la controlul fiscal anterior și la

normele legale incidente, să concluzioneze asupra corectitudinii operațiunii de

stornare efectuată de reclamantă în evidențele proprii în temeiul unui răspuns

favorabil comunicat cu adresa nr. 270490 din 1 martie 2006.

Potrivit opiniei exprimată

în această adresă, despăgubirilor încasate de către agenții economiei,

înregistrați ca plătitori de T.V.A. de la societățile de asigurări, nu

reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de vedere al T.V.A. întrucât ele

nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare se servicii efectuate cu plată

sau o operațiune asimilată acestora.

Deși utilitatea și

concludența constatărilor unui expert contabil rezulta din natura litigiului și

apărările contradictorii ale părților, Curtea de Apel nu a dispus chiar din

oficiu administrarea acestui mijloc de probă. Din această cauză, Înalta Curte

apreciază că hotărârea pronunțată nu se întemeiază pe un material probator

suficient și că argumentele invocate în sprijinul soluției nu sunt

convingătoare.

O concluzie similară se

impune în privința capătului de cerere accesoriu, având ca obiect, obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor materiale, a cărui admisibilitate este

condiționată însă, de rezolvarea ce trebuie dată capătului de cerere principal.

Este vorba de necesitatea verificării prin probe cu înscrisuri a justeței

afirmațiilor reclamantei în legătură cu existența și întinderea prejudiciului

material despre care susține că i-a fost cauzat prin emiterea actelor

administrative fiscale supuse controlului jurisdicțional.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced și dispozițiile art. 129 pct. 5 și art. 313 C. proc.

civ., urmează a se admite recursul, cu consecința casării sentinței și

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC C. SA Târgu Ocna împotriva sentinței civile nr. 141 din 26 octombrie 2007 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.