ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2249/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 9 august 2007 și precizată ulterior, SC C. SA Târgu Ocna a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Bacău, biroul de soluționare a contestațiilor, să se dispună: - anularea Deciziei nr. 157 din 4mai 2007 prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 4915 din 27 iunie 2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006, întocmite de organele de control ale activității de control fiscal Bacău; - repararea prejudiciului cauzat prin emiterea deciziei mai sus menționate și obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 693.727 lei stabilită în sarcina societății cu titlu de T.V.A.; - obligarea pârâtei la plata unor daune materiale în sumă de 54.375 lei, reprezentând dobânda legală cuvenită pentru nerambursarea T.V.A.

și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a unui incendiu care a afectat sediul său în anul 2004 și a inundațiilor produse de râul Trotuș în cursul anului 2005, a încasat de la SA O. despăgubiri în cuantum de 4.344.922 lei (RON). Ulterior, ea a solicitat cu adresa nr. 176 din 13 februarie 2006, precizări de la Ministerul Finanțelor Publice cu privire la caracterul impozabil sau neimpozabil din punctul de vedere al T.V.A. al despăgubirilor încasate.

Prin adresa nr. 270490 din 1 martie 2006, ministerul respectiv i-a comunicat faptul că potrivit art. 126 alin.(1) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, despăgubirile încasate de către agenții economici înregistrați ca plătitori de T.V.A., de la societățile de asigurări, nu reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de vedere al acestei taxe, întrucât ele nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora. Conformându-se adresei de răspuns, societatea comercială a procedat la efectuarea „corecțiilor de înregistrare” privind despăgubirile încasate de la societatea de asigurări și în decontul din luna februarie 2006, la rândul 3 „Regularizări” a înregistrat T.V.A.

colectată cu semnul „-” (minus), urmare a stornării unor operațiuni prin care a fost colectată T.V.A. în lunile decembrie 2004, august și septembrie 2005, pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri, totalizând 4.344.922 lei (RON). Prin Decizia de impunere nr. 4915 din 27 iunie 2006 organele de inspecție fiscală au apreciat însă că sumele înscrise la rândul „Regularizări” din decontul de T.V.A. pe luna februarie 2006 sunt sume ce provin din perioade anterioare și că prin stornarea efectuată, societatea a majorat nelegal T.V.A. de recuperat cu suma de 693.727 lei (RON). În opinia reclamantei, organele de control fiscal și cele investite cu soluționarea contestației au ignorat apărările societății, precum și probele administrate în cursul procedurii administrative fiscale.

De asemenea, ele au interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 103 alin. (3) C. proc. fisc. și cele conținute în art. 126 alin. (1) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, atunci când au considerat că despăgubirile încasate de societate de la societatea de asigurări reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de vedere al T.V.A. Prin sentința civilă nr. 141 din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că organele fiscale au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 103 alin. (3) (devenit art. 105 după ultima republicare) C. proc.

fisc. Că, T.V.A. în legătură cu care s-a născut litigiul de față, provine dintr-o perioadă anterioară care fusese verificată în cadrul inspecției finalizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1404 din 9 martie 2006. S-a mai arătat că nu pot fi reținute dispozițiile de excepție cuprinse în teza a doua a textului legal, deoarece în cauză nu s-a dispus reverificarea anterioară ci s-a verificat o altă perioadă fiscală ca urmare a depunerii de către reclamantă a decontului de T.V.A. aferent lunii februarie 2007. În sfârșit, instanța de fond a reținut că întrucât potrivit notei contabile nr. 1 din 21 decembrie 2005, suma de 693.727 lei (RON) nu mai reprezenta T.V.A., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 138 C. fisc.

referitoare la baza de impozitare a acestei taxe, dar nici nu putea fi înscrisă suma respectivă într-un decont de T.V.A. spre a constitui obiectul cererii de rambursare formulată în anul 2007 pentru o sumă pretins colectată în lunile decembrie 2004, august și septembrie 2005. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC C. SA Târgu Ocna. Recurenta a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și ea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Că soluția fiscală individuală anticipată, care a fost invocată de prima instanță nu are aplicabilitate în cauză. Pe de altă parte, s-a ignorat împrejurarea că urmare a precizărilor făcute de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Legislație, Impozite Directe în adresa nr. 270490 din 1 martie 2006, privind interpretarea art. 126 alin. (1) C. fisc., societatea a procedat la înregistrarea sumei de 693.727 lei cu semnul „-” (minus) în decontul de T.V.A.

aferent lunii februarie. Transpunerea acelor precizări în evidența fiscală, mai precis în decontul de T.V.A. aferent lunii februarie s-a făcut în baza dispozițiilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 256/2006, respectiv a „Rândul 3” în care, potrivit anexei nr. 2, se evidențiază sumele rezultate din corectarea datelor de la rândul 1 sau rândul 2 din deconturile anterioare. În principal, s-a cerut admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței și în fond a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, la termenul de astăzi, reprezentantul societății recurente a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probelor cu o expertiză contabilă.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare. Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate și din motivele de casare formulate în cererea de recurs a SC C. SA Târgu Ocna, Curtea de Apel a soluționat litigiul, fundamentându-și hotărârea îndeosebi pe constatările înscrise în Raportul de inspecție fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006 întocmit de funcționari ai D.G.F.P. a județului Bacău, pe perioada 1 decembrie 2005 - 28 februarie 2006 și pe concluziile desprinse din analiza unor reglementări legale invocate de părți pe parcursul derulării procesului. La pagina nr. 2 a acelui raport s-a precizat că ultima verificare fiscală a societății comerciale a fost efectuată de organele de control ale D.G.F.P.

Bacău, activitatea de control fiscal, serviciul control fiscal 3, și a cuprins verificarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat pentru perioada anterioară datei de 30 noiembrie 2005. De asemenea, că obligațiile de plată existente la data încheierii actului de control au fost achitate prin compensare din T.V.A. de rambursat existentă la data de 30 noiembrie 2005. Organele de control fiscal au consemnat apoi, că sumele înscrise la rândul regularizări în decontul de T.V.A. pe luna februarie 2006 sunt sume care provin din perioade anterioare.

Dar, din dosarul cauzei lipsesc atât înscrisurile care se referă la controlul fiscal anterior și la situația financiară a societății comerciale reclamante la data finalizării verificării respective, cât și documentele contabile menționate în declarația directorului general semnată la 30 mai 2006. Este vorba de documentele solicitate pe durata desfășurării inspecției fiscale încheiată în aceeași zi, aferente perioadei verificate, care îndeplinesc condițiile privind realitatea și legalitatea operațiunilor consemnate în acestea, precum și de documente ce conțin informații relevante pentru determinarea stării de fapt fiscale a societății controlate.

Lipsită de rol activ, prima instanță nu a pus în discuția părților necesitatea completării probelor cu o expertiză contabilă care, referindu-se la controlul fiscal anterior și la normele legale incidente, să concluzioneze asupra corectitudinii operațiunii de stornare efectuată de reclamantă în evidențele proprii în temeiul unui răspuns favorabil comunicat cu adresa nr. 270490 din 1 martie 2006. Potrivit opiniei exprimată în această adresă, despăgubirilor încasate de către agenții economiei, înregistrați ca plătitori de T.V.A. de la societățile de asigurări, nu reprezintă o operațiune impozabilă din punctul de vedere al T.V.A. întrucât ele nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare se servicii efectuate cu plată sau o operațiune asimilată acestora.

Deși utilitatea și concludența constatărilor unui expert contabil rezulta din natura litigiului și apărările contradictorii ale părților, Curtea de Apel nu a dispus chiar din oficiu administrarea acestui mijloc de probă. Din această cauză, Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată nu se întemeiază pe un material probator suficient și că argumentele invocate în sprijinul soluției nu sunt convingătoare. O concluzie similară se impune în privința capătului de cerere accesoriu, având ca obiect, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale, a cărui admisibilitate este condiționată însă, de rezolvarea ce trebuie dată capătului de cerere principal. Este vorba de necesitatea verificării prin probe cu înscrisuri a justeței afirmațiilor reclamantei în legătură cu existența și întinderea prejudiciului material despre care susține că i-a fost cauzat prin emiterea actelor administrative fiscale supuse controlului jurisdicțional.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și dispozițiile art. 129 pct. 5 și art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA Târgu Ocna împotriva sentinței civile nr. 141 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.