ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1244/2009

Asupra recursului de fată;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 269 din 30 septembrie 2008 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând

acțiunea formulată de reclamanta SC A.B. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.,

D.G.A.M.C., a dispus, până la pronunțarea instanței de fond, suspendarea

deciziei de impunere nr. 313 din 29 iulie 2008 emisă.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului

administrativ atât în ceea ce privește existenta cazului bine justificat, cât

și în ceea ce privește existenta iminentei producerii unei pagube. Asupra

cazului bine justificat, instanța de fond a considerat că această condiție este

îndeplinită față de constatarea existenței unor inconsecvențe legate atât de

elementele de fapt cât și de cele de drept ale speței. A constatat astfel

instanța că, pe de o parte, în actul administrativ se reține că reclamanta nu a

prezentat certificatul de rezidență fiscală pentru anul fiscal 2004 pentru M.I.,

iar pe de altă parte, aceasta din urmă a invocat faptul că acest certificat nu

a fost luat în considerare de către organele fiscale; că pârâtul A.N.A.F. a

recunoscut că prin actul administrativ în cauză au fost stabilite și sume care

urmează a fi restituite de la buget reclamantei și care sunt în interdependență

cu sumele stabilite ca obligații în sarcina acesteia; și nu în ultimul rând, că

temeiul de drept aplicabil cauzei poate avea înțelesuri diferite, având în vedere

lacuna legislativă a noțiunii de încasări totale și venituri realizate din

activitatea de jocuri de noroc, această interpretare determinând calcule

diferite ale sumelor datorate.

În

ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a

considerat-o de asemenea, ca fiind îndeplinită, aceasta atât din prisma

riscului anulării, în temeiul art. 1 și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

69/1998, a licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc deținută de

reclamantă, cât și față de cuantumul ridicat al sumei stabilite ca obligație de

plată într-o singură lună în sarcina acesteia: 26.139.600 lei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta, A.N.A.F., criticând-o ca nelegală,

întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, în speță nefiind

îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se

motivează recursul în sensul că nu există în cauză un caz bine justificat și o

pagubă iminentă pentru a opera suspendarea în baza textului mai sus invocat,

obligațiile stabilite în sarcina reclamantei-intimate fiind certe, lichide și

exigibile.

De

asemenea, s-a apreciat că suspendarea este o măsură de excepție care se

justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire

i-ar produce reclamantei un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat,

situație pe care nu o regăsim în litigiul de față.

Recursul

este nefondat și va fi respins.

Examinând

actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Reclamanta-intimată

și-a fondat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 care arată

că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ, până

la pronunțarea instanței fondului.

Prin

sentința atacată Curtea de Apel București a admis acțiunea și a dispus

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 313/2008, constatând

îndeplinite cerințele Legii nr. 554/2004 art. 14.

Referitor

la cazul bine justificat, prima instanță, din actele aflate la dosar a

constatat fără să intre pe fondul pricinii că actul în litigiu este emis cel

puțin aparent cu încălcarea dispozițiilor legale, organele de control refuzând

să ia în considerare certificatul de rezidență fiscală al asociatului M.I. și

astfel majorând fără temei baza de impunere în privința acestui tip de impozit.

Referitor

la paguba iminentă, și această condiție este îndeplinită datorită faptului că

pentru neplata obligațiilor fiscale reclamantei-intimate i se anulează licența pentru

exploatarea jocurilor de noroc, conform temeiului din decizia de impunere.

Cuantumul

mare al sumei stabilite ca obligație fiscală, ar conduce-o pe reclamantă într-o

situație limită care reprezintă pentru temeiul de drept pe care se fondează

cererea de față, atât un caz bine justificat cât și fără posibilitate de

tăgadă, o pagubă iminentă.

Față

de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge

recursul declarat de A.N.A.F., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 2469 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

martie 2009.