ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8936/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea A.N.C.M. a solicitat anularea dispoziției nr. 698 din 22 aprilie 2004, emisă de primarul orașului Măcin, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 81 din 2 august 2001, având ca obiect cererea de restituire în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în orașul Măcin ce au fost sediile fostei cooperative U. Măcin. Prin sentința civilă nr. 1975 din 7 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost respinsă contestația, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că notificarea nu a fost însoțită de acte doveditoare, în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, privind dreptul de proprietate al contestatoarei asupra imobilelor a căror restituire a solicitat-o.

Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 372/C din 21 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs contestatoarea, încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând, în esență că din înscrisurile pe care le-a depus la dosar rezultă că imobilele revendicate au fost proprietatea sa, au fost preluate abuziv prin transformarea cooperativei meșteșugărești U. din Măcin în întreprindere a industriei locale de stat și că alte înscrisuri doveditoare nu se puteau afla decât în posesia intimatei, căreia nu i-au fost solicitate. Recursul este nefondat.

În cuprinsul notificării formulate de contestatoare nu au fost individualizate imobilele din localitatea Măcin pe care le-a revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, ci doar a precizat că au fost transformate abuziv de stat, prin H.C.M. nr. 1594 din 4 noiembrie 1959, din cooperative meșteșugărești, în unități productive de stat. Nici unul din înscrisurile anexate notificării, la care se referă recurenta (filele 24-104 din dosarul instanței de fond), nu fac dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor pe care nu a fost în măsură să le individualizeze. În ipoteza în care recurenta avea cunoștință că în posesia intimatei se află alte înscrisuri doveditoare privind dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate, trebuia să solicite instanței să o oblige pe aceasta să le depună la dosar, iar în lipsa unei atare cereri nu-i poate fi reproșată instanței lipsa de rol activ.

De altfel, conform art. 22( devenit art. 23) din Legea nr. 10/2001, obligația depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate revine persoanei care a formulat notificarea. În atare situație se constată că soluția pronunțată de instanța de apel, de confirmare a sentinței tribunalului, este legală. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 372/C din 21 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.