ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8936/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea A.N.C.M. a solicitat

anularea dispoziției nr. 698 din 22 aprilie 2004, emisă de primarul orașului

Măcin, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 81 din 2 august 2001, având

ca obiect cererea de restituire în natură sau măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilele situate în orașul Măcin ce au fost sediile fostei cooperative

U. Măcin.

Prin sentința civilă nr. 1975 din 7

octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost respinsă contestația, ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că notificarea nu a fost însoțită de acte doveditoare, în sensul

prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, privind dreptul de proprietate al

contestatoarei asupra imobilelor a căror restituire a solicitat-o.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

372/C din 21 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs contestatoarea, încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 10

C. proc. civ. și susținând, în esență că din înscrisurile pe care le-a depus la

dosar rezultă că imobilele revendicate au fost proprietatea sa, au fost

preluate abuziv prin transformarea cooperativei meșteșugărești U. din Măcin în

întreprindere a industriei locale de stat și că alte înscrisuri doveditoare nu

se puteau afla decât în posesia intimatei, căreia nu i-au fost solicitate.

Recursul este nefondat.

În cuprinsul notificării formulate

de contestatoare nu au fost individualizate imobilele din localitatea Măcin pe

care le-a revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, ci doar a precizat că au

fost transformate abuziv de stat, prin H.C.M. nr. 1594 din 4 noiembrie 1959,

din cooperative meșteșugărești, în unități productive de stat.

Nici unul din înscrisurile anexate

notificării, la care se referă recurenta (filele 24-104 din dosarul instanței

de fond), nu fac dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor pe care

nu a fost în măsură să le individualizeze.

În ipoteza în care recurenta avea

cunoștință că în posesia intimatei se află alte înscrisuri doveditoare privind

dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate, trebuia să solicite

instanței să o oblige pe aceasta să le depună la dosar, iar în lipsa unei atare

cereri nu-i poate fi reproșată instanței lipsa de rol activ.

De altfel, conform art. 22( devenit

art. 23) din Legea nr. 10/2001, obligația depunerii actelor doveditoare ale

dreptului de proprietate revine persoanei care a formulat notificarea.

În atare situație se constată că

soluția pronunțată de instanța de apel, de confirmare a sentinței tribunalului,

este legală.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 372/C din 21 martie 2005 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2005.