ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 6 martie 2006 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 64/2006, a fost admisă cererea reclamantei Asociația V.P.S. din județul Iași, în contradictoriu cu pârâții I.B. și Ministerul Justiției. A fost anulată dovada de disponibilitate a denumirii Asociația J.V.P.S. Iași, emisă la 24 iulie 2003, de către Ministerul Justiției, la cererea lui I.B. Au fost obligați pârâții să nu mai folosească, în nici o împrejurare și sub nici un motiv, denumirea mai sus-menționată. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 345.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta funcționează în prezent legal, că ea are chiar denumirea a cărei dovadă de disponibilitate a solicitat-o pârâtul I.B.

și că, în aceste condiții, actul emis de Ministerul Justiției nu mai poate coexista, întrucât există o persoană juridică legal înregistrată care are această denumire. A considerat instanța că dreptul la denumire face parte din elementele ce caracterizează și individualizează persoanele juridice, fiind protejat de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, pârâtul Ministerul Justiției, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenta arată, în esență, că a eliberat dovada de disponibilitate a denumirii, pe baza înregistrărilor existente la acea dată în evidența Ministerului Justiției, la o dată la care (21 iulie 2003) acea denumire nu fusese legal însușită de către reclamantă, încheierea de înscriere a ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor nefiind încă irevocabilă, conform art. 12 alin. (1) din O.G.

nr. 26/2000. Recursul se fondează. Denumirea în discuție în cauză fusese rezervată de către reclamantă, încă de la 7 iulie 2000, dar aceasta se făcuse pe durată limitată. La 21 iulie 2003, când s-a emis dovada la cererea pârâtului I.B., prima rezervare expirase deja. Asociația reclamantă a fost înregistrată în Registrul asociațiilor și fundațiilor, căpătând, astfel, personalitate juridică, abia la 8 noiembrie 2003. Dar recurenta a emis dovada pe baza unei verificări riguroase și corecte, anterioară datei sus-menționate. La 21 iulie 2003 expirase și prima rezervare, făcută de reclamantă în anul 2000. Așa fiind, se constată că recurenta a emis actul în exercitarea legală a atribuției sale prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. d) din O.G.

nr. 26/2000, anularea dispusă de prima instanță fiind nelegală. Ea este însă și inutilă. Dovada de disponibilitate emisă de recurentă, la cererea pârâtului I.B., era valabilă doar până la 21 octombrie 2003, astfel încât, la 8 noiembrie 2003, când reclamanta s-a înregistrat ca persoană juridică, rezervarea pârâtului expirase deja. Ca urmare, constatarea primei instanțe, privind coexistența actului cu denumirea legală a reclamantei, este inexactă și nu se poate reține prejudicierea acesteia din urmă, printr-o rezervare de denumire care încetase, așadar inexistentă. Pe cale de consecință, nu există o culpă a recurentei în emiterea actului și nici culpa procesuală reținută în sarcina sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 35/CA din 6 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge cererea formulată de Asociația V.P.S. din județul Iași, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.