ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 917/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 917/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
2 mai 2006, la Curtea de Apel București, L.V. a declarat recurs împotriva
sentinței nr. 549 din 7 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București,
solicitând casarea sentinței și obligarea pârâtului M.J. să-i rezerve denumirea
asociației C.N.P.
În motivarea recursului se
susține că în mod greșit M.J., a refuzat rezervarea denumirii solicitate cu
motivarea că această denumire aparține persoanei de drept public înființată
prin Legea nr. 360/2002 și că prevederile O.G. nr. 26/2000 nu pot fi aplicabile
față de cererea formulată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 38389/2/2005
la Curtea de Apel București.
S-a precizat că în mod
greșit s-a considerat de instanță că denumirea aparține persoanei de drept
public înființată prin Legea nr. 360/2002 întrucât aceasta nu este de utilitate
publică fiind o asociație profesională și că ar putea fi mai multe grupuri de
persoane care ar putea să pretindă că sunt C.N.P. și că el a înregistrat
asociația îndeplinind formalitățile legale, în registrul special al
asociațiilor și fundațiilor.
Din actele cauzei Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 549 din 7 martie
2006, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul L.V.
în contradictoriu cu pârâtul M.J. ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut
că persoana juridică C.N.P. a fost înființată prin lege, acționează în regim de
putere publică, în scopul satisfacerii unui interes public, reprezentat de
interesele polițistului, deci este o persoană juridică de utilitate publică în
sensul art. 85 din O.G. nr. 26/2000.
Acesta stipulează că
persoanele juridice de utilitate publică sunt asociațiile, fundațiile sau alte
organizații de acest fel, înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri
ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public speciale care stau la
baza înființării și funcționării lor și deci nu se supune reglementărilor O.G. nr.
26/2000 ci Legii nr. 360/2002 și H.G. nr. 1305/2002 privind regulamentul de
organizare și funcționare a C.N.P.
Verificându-se actele
cauzei, în raport de hotărârea pronunțată în cauză, față de motivele invocate
prin cererea de recurs, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi
respins conform art. 312 C. proc. civ.
Refuzul rezervării denumirii
C.N.P., denumire cerută de reclamantul L.V., refuz concretizat în adresa din 19
octombrie 2005 a M.J. nu reprezintă un act administrativ abuziv, astfel încât
în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.
Această denumire a fost dată
deja prin art. 49 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și
completările ulterioare, privind statutul Polițistului, lege prin care s-a
înființat C.N.P., ca persoană juridică de drept public, cu sediul în București,
reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și
nonprofit a polițiștilor, conform art. 52 din lege, modul de organizare și
funcționare stabilindu-se prin hotărârea a Guvernului.
H.G. nr. 1305/2002 a aprobat
regulamentul de organizare și funcționare a C.N.P., iar conform art. 3, această
persoană juridică este o persoană juridică de drept public, autonomă, față de
structurile din care provin membrii săi și este format din departamente și
organizații teritoriale.
Conform art. 7 alin. (3) și (4)
din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 246/2005 este interzisă utilizarea în denumirea asociației, a
denumirilor specifice autorităților și instituțiilor publice, M.J. având posibilitatea
să refuze motivat rezervarea denumirii.
Deci în cauză nu se
conturează abuzul intimatului-pârât în soluționarea cererii
recurentului-reclamant pentru ca cererea formulată potrivit art. 554/2004 să
fie considerată întemeiată.
Deci în mod corect instanța
de fond a soluționat cauza, hotărârea atacată în cauză fiind legală și
temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de L.V. împotriva sentinței civile nr. 549 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 februarie 2007.