ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 917/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 mai 2006, la Curtea de Apel București, L.V. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 549 din 7 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând casarea sentinței și obligarea pârâtului M.J. să-i rezerve denumirea asociației C.N.P. În motivarea recursului se susține că în mod greșit M.J., a refuzat rezervarea denumirii solicitate cu motivarea că această denumire aparține persoanei de drept public înființată prin Legea nr. 360/2002 și că prevederile O.G. nr. 26/2000 nu pot fi aplicabile față de cererea formulată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 38389/2/2005 la Curtea de Apel București.

S-a precizat că în mod greșit s-a considerat de instanță că denumirea aparține persoanei de drept public înființată prin Legea nr. 360/2002 întrucât aceasta nu este de utilitate publică fiind o asociație profesională și că ar putea fi mai multe grupuri de persoane care ar putea să pretindă că sunt C.N.P. și că el a înregistrat asociația îndeplinind formalitățile legale, în registrul special al asociațiilor și fundațiilor. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 549 din 7 martie 2006, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul L.V. în contradictoriu cu pârâtul M.J. ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că persoana juridică C.N.P.

a fost înființată prin lege, acționează în regim de putere publică, în scopul satisfacerii unui interes public, reprezentat de interesele polițistului, deci este o persoană juridică de utilitate publică în sensul art. 85 din O.G. nr. 26/2000. Acesta stipulează că persoanele juridice de utilitate publică sunt asociațiile, fundațiile sau alte organizații de acest fel, înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public speciale care stau la baza înființării și funcționării lor și deci nu se supune reglementărilor O.G. nr. 26/2000 ci Legii nr. 360/2002 și H.G. nr. 1305/2002 privind regulamentul de organizare și funcționare a C.N.P. Verificându-se actele cauzei, în raport de hotărârea pronunțată în cauză, față de motivele invocate prin cererea de recurs, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Refuzul rezervării denumirii C.N.P., denumire cerută de reclamantul L.V., refuz concretizat în adresa din 19 octombrie 2005 a M.J. nu reprezintă un act administrativ abuziv, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată. Această denumire a fost dată deja prin art. 49 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul Polițistului, lege prin care s-a înființat C.N.P., ca persoană juridică de drept public, cu sediul în București, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și nonprofit a polițiștilor, conform art. 52 din lege, modul de organizare și funcționare stabilindu-se prin hotărârea a Guvernului.

H.G. nr. 1305/2002 a aprobat regulamentul de organizare și funcționare a C.N.P., iar conform art. 3, această persoană juridică este o persoană juridică de drept public, autonomă, față de structurile din care provin membrii săi și este format din departamente și organizații teritoriale. Conform art. 7 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 246/2005 este interzisă utilizarea în denumirea asociației, a denumirilor specifice autorităților și instituțiilor publice, M.J. având posibilitatea să refuze motivat rezervarea denumirii. Deci în cauză nu se conturează abuzul intimatului-pârât în soluționarea cererii recurentului-reclamant pentru ca cererea formulată potrivit art. 554/2004 să fie considerată întemeiată.

Deci în mod corect instanța de fond a soluționat cauza, hotărârea atacată în cauză fiind legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinței civile nr. 549 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.