ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3563/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul Iași, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Iași, obligarea acesteia să-i întocmească decizia de plată și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 8 mai 1952 - 4

septembrie 1955, cât a fost obligat să efectueze stagiul militar în

detașamentele de muncă forțată în cadrul fostului Minister al Forțelor Armate, la U.M. nr. 04725 Ploiești.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a adresat Casei Județene de Pensii Iași, cu cerere la

8 iunie 2005, aceasta răspunzându-i cu adresa nr. 9361 din 1 iulie 2005, în

sensul că nu i se recunosc drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a

fost oprimat din anul 1048, când își efectua studiile gimnaziale și continuând

cu munca forțată pe care a prestat-o în U.M. nr. 057 - construcții.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

copia livretului militar, arătând că în perioada 8 mai 1952 - 4 septembrie 1955, a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă forțată din cadrul Ministerului Forțelor

Armate și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 19/CA

din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat, prin

cererea depusă la Tribunalul Iași, acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit

Legii nr. 309/2002.

Curtea de apel a mai reținut că

recurentul nu a înțeles să-și modifice petitul acțiunii în acest sens,

solicitând admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că a făcut demersurile legale pe calea contenciosului administrativ,

deoarece era îndreptățit să fie încadrat în dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Recurentul a mai susținut, în

motivele de recurs, că a făcut dovada recrutării și, totodată, că a fost

folosit ca manipulator - materiale în cadrul detașamentului de muncă forțată.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente în

cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

„beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”.

Textul art. 1 din lege, prin

modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor

interpretări străine de rațiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident

faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetățenilor români care

au satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, dar nu și celor care au efectuat stagiul militar

la unități aparținând Ministerului Forțelor Armate din acea perioadă.

În speță, este de necontestat faptul

că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04725 Ploiești care nu făcea parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea apreciază că, în mod corect

instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, în sensul

că reclamantul nu a urmat procedura expres prevăzută de această lege, și mai

mult acesta nu a înțeles să-și modifice petitul acțiunii, în sensul

prevederilor art. 6 alin. (5), potrivit cărora: „hotărârile comisiilor pentru

aplicarea Legii nr. 309/2002 din cadrul Casei Județene de Pensii pot fi atacate

potrivit legii contenciosului administrativ”, instanța nefiind abilitată a

proceda ea însăși la stabilirea unor astfel de drepturi.

Astfel fiind, față de cele arătate

și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C. împotriva

sentinței civile nr. 19/CA din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.