ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Bistrița-Năsăud (dosar nr. 2236/2004), trimisă prin declinare de

competență la Curtea de Apel Cluj, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva a

solicitat anularea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, emisă de Comisia specială

de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România, în contradictoriu cu această comisie și cu Episcopia Română Unită cu

Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla.

În motivarea acțiunii arată că prin

decizia contestată s-a dispus nelegal și netemeinic, retrocedarea nudei

proprietăți a imobilului situat în localitatea Salva, județul Bistrița -

Năsăud, înscris în C.F. nr. 1 Salva, nr. top 1, 2 și 3, compus din construcție

și teren.

Mai arată că imobilul respectiv nu a

fost niciodată trecut cu titlu în proprietatea Statului și din acest motiv, nu

poate face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.

501/2002.

Menționează că în decizie nu se face

referire la titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului și

că la data retrocedării, acesta era intabulat pe numele reclamantului, în baza

deciziei nr. 286 din 27 septembrie 1991, a Prefecturii județului

Bistrița-Năsăud, iar în baza sentinței civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a

Judecătoriei Năsăud, s-a dispus intabularea acestui imobil pe numele

reclamantei.

În același dosar s-a înregistrat și

acțiunea comunei Salva, reprezentată de primar, prin care se cere tot anularea

deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, cu o motivare identică cu a reclamantei

Parohia Ortodoxă Salva.

Pârâta Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei procedurii

administrative prealabile și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei comuna Salva, iar pe fond solicită a fi respinse acțiunile, ca

neîntemeiate.

Și cealaltă pârâtă a invocat, prin

întâmpinare, aceleași excepții, dar a cerut și respingerea acțiunilor, ca

neîntemeiate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1082 din 9 decembrie 2004, a respins excepția lipsei procedurii administrative

prealabile, dar a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Parohia Ortodoxă

Salva. De asemenea, a respins acțiunea formulată de comuna Salva, prin Primar,

prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a acesteia.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că excepția lipsei procedurii prealabile administrative este

neîntemeiată, pentru că în cazul de față sunt aplicabile prevederile art. 2

alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, derogatorii de la art. 5 din Legea nr.

29/1990, a contenciosului administrativ, dar este întemeiată excepția lipsei

calității procesuale active a comunei Salva, neexistând identitate între

aceasta și titularul dreptului în acest raport juridic.

În ce privește fondul cauzei, reține

că imobilul a aparținut inițial Parohiei Greco-Catolice, cult ce a fost

interzis conform Decretului nr. 177/1948, imobilul fiind preluat de către stat,

cu titlu și dat în administrarea Direcției Agricole Județene, fiind, astfel,

îndeplinite condițiile cerute de lege pentru retrocedarea imobilului către

fostul proprietar.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva, considerând că este nelegală și

netemeinică, prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ.

Susține că instanța a reținut eronat

că imobilul în discuție a fost preluat de către Direcția Agricolă Județeană, în

baza unui proces-verbal, însă în acesta nu se cuprinde și imobilul-construcții,

ci numai suprafața de 19 ha teren.

Arată că în actul privind situația

juridică locativă, act emis de Primăria Salva, se menționează eronat că

imobilul a fost preluat abuziv de către Statul român, dar nici din

procesul-verbal din 31 martie 1949 și nici din alt act nu rezultă că imobilul

ar fi fost preluat în vreun mod de stat sau de vreo organizație.

Menționează că prin adresa nr. 335

din 15 februarie 2005, a Primăriei comunei Salva, i s-a comunicat că nu s-au

predat niciodată Statului sau altor instituții ori că nu au fost preluate

abuziv de Parohia Ortodoxă sau Direcția Agricolă Județeană, casa parohială și

terenul aferent, în suprafață de 7361 mp, că preotul greco-catolic care locuia

în acest imobil, a revenit la ortodoxie, împreună cu toți locuitorii comunei

Salva, în anul 1948 și că de atunci, casa parohială a fost locuința acestui

preot și a succesorului lui, fiind ulterior reconstruită cu contribuția preoților

și enoriașilor de rit ortodox din comună și intabulat pe numele Parohiei

Ortodoxe Salva.

Consideră că la data retrocedării,

imobilul nu mai figura în cartea funciară pe numele Parohiei Greco-Catolice, ci

al Parohiei Ortodoxe Salva, că în localitatea Salva ortodocșii sunt în procent

de 96,40%, iar greco-catolicii în procent de 2,73% și că, pentru că imobilul nu

a fost trecut cu titlu în proprietatea Statului, cererea de retrocedare nu

intră în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Intimatele pârâte Episcopia Română

Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia Salva și Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România, au formulat întâmpinare.

Prima intimată susține că imobilul

în discuție a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 177/1984, de la

greco-catolici și s-a predat cultului ortodox împreună cu celelalte bunuri care

au aparținut cultului greco-catolic, astfel că imobilul solicitat prin cererea

de retrocedare se circumscrie obiectului de reglementare al O.U.G. nr. 94/2000.

Mai susține că în procesul civil

înaintat de către Parohia Ortodoxă Salva nu s-a discutat dreptul de proprietate

asupra casei parohiale, aceasta având numai calitatea de detenta precar și că

actele normative prin care s-a prevăzut desființarea cultului greco-catolic și

s-a dispus asupra bunurilor acestuia, nu pot fi considerate ca având temei

legal.

Cealaltă intimată consideră că

măsura prin care a dispus retrocedarea nudei proprietăți în favoarea Parohiei Salva

din cadrul Episcopiei Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla,

este legală, deoarece imobilul în discuție a fost preluat abuziv de Statul

român.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul deciziei nr. 199 din

24 mai 2004 (contestată în cauză) rezultă că imobilul solicitat spre

retrocedare, având destinația de casă parohială, a fost proprietatea intimatei

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia

Salva, de care a fost deposedată abuziv și trecut cu titlu în proprietatea

Statului și că la data soluționării cererii de retrocedare se afla în

administrarea Parohiei Ortodoxe Salva.

Prin această decizie s-a dispus

retrocedarea nudei proprietăți a imobilului, compus din construcție și teren,

cu menținerea destinației actuale pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii

deciziei.

Este cert că imobilul în discuție a

fost proprietatea Parohiei Greco-Catolice Salva până în anul 1948, când, în

baza Decretului nr. 177/1948, s-a dispus interzicerea cultului greco-catolic,

iar întreaga avere a acestuia s-a strămutat de drept în patrimoniul cultului

ortodox, ținându-se cont că atât preotul greco-catolic, cât și credincioșii

greco-catolici din comună au trecut la cultul ortodox.

Corect a reținut instanța de fond că

imobilul a fost preluat, cu titlu, de către Statul român, dar preluarea a fost

abuzivă, astfel că legal și temeinic s-a reținut că decizia atacată este dată

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, prin retrocedarea imobilului

către fostul proprietar.

Ordonanța s-a emis tocmai în vederea

înlăturării abuzului comis de regimul comunist prin interzicerea cultului

greco-catolic și strămutarea patrimoniului acestuia la alte culte sau

instituții ale statului.

Este puțin relevant faptul că în

cartea funciară, la data emiterii deciziei, era trecută ca proprietar,

recurenta, în baza sentinței civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a

Judecătoriei Năsăud, prin sentință constatându-se o situație de fapt apărută în

urma reconstruirii făcute prin decizia nr. 286 din 27 septembrie 1991, a

Prefectului județului Bistrița-Năsăud.

Dar, trebuie avut în vedere faptul

că decizia prefectului s-a emis mult înainte de adoptarea O.U.G. nr. 94/2000,

într-o altă conjunctură, pe când ordonanța urmărește tocmai înlăturarea unor

situații nedrepte intervenite în perioada regimului comunist.

Este irelevantă pentru soluționarea

cauzei, și împrejurarea că numărul credincioșilor greco-catolici este mult mai

mic decât al celor ortodocși, esențial fiind faptul că imobilul în discuție a

aparținut în proprietate, până în anul 1948, cultului greco-catolic care a fost

deposedat printr-un act normativ abuziv de acest bun, astfel că decizia prin

care s-a admis cererea de retrocedare, apare ca fiind corect emisă.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să se respingă recursul, ca

nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

De asemenea, în baza prevederilor

art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de

1500 RON (15.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla, sumă

reprezentând onorariul de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parohia Ortodoxă Salva, județul Bistrița - Năsăud împotriva sentinței civile

nr. 1082 din 9 decembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata

sumei de 1500 RON (15.000.000 ROL), reprezentând cheltuieli de judecată către

intimata Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.