ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud (dosar nr. 2236/2004), trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Cluj, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva a solicitat anularea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în contradictoriu cu această comisie și cu Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla. În motivarea acțiunii arată că prin decizia contestată s-a dispus nelegal și netemeinic, retrocedarea nudei proprietăți a imobilului situat în localitatea Salva, județul Bistrița - Năsăud, înscris în C.F.

nr. 1 Salva, nr. top 1, 2 și 3, compus din construcție și teren. Mai arată că imobilul respectiv nu a fost niciodată trecut cu titlu în proprietatea Statului și din acest motiv, nu poate face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002. Menționează că în decizie nu se face referire la titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului și că la data retrocedării, acesta era intabulat pe numele reclamantului, în baza deciziei nr. 286 din 27 septembrie 1991, a Prefecturii județului Bistrița-Năsăud, iar în baza sentinței civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a Judecătoriei Năsăud, s-a dispus intabularea acestui imobil pe numele reclamantei. În același dosar s-a înregistrat și acțiunea comunei Salva, reprezentată de primar, prin care se cere tot anularea deciziei nr. 298 din 24 mai 2004, cu o motivare identică cu a reclamantei Parohia Ortodoxă Salva.

Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei procedurii administrative prealabile și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei comuna Salva, iar pe fond solicită a fi respinse acțiunile, ca neîntemeiate. Și cealaltă pârâtă a invocat, prin întâmpinare, aceleași excepții, dar a cerut și respingerea acțiunilor, ca neîntemeiate. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1082 din 9 decembrie 2004, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, dar a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Parohia Ortodoxă Salva.

De asemenea, a respins acțiunea formulată de comuna Salva, prin Primar, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a acesteia. Instanța reține, în motivarea sentinței, că excepția lipsei procedurii prealabile administrative este neîntemeiată, pentru că în cazul de față sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, derogatorii de la art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, dar este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a comunei Salva, neexistând identitate între aceasta și titularul dreptului în acest raport juridic. În ce privește fondul cauzei, reține că imobilul a aparținut inițial Parohiei Greco-Catolice, cult ce a fost interzis conform Decretului nr. 177/1948, imobilul fiind preluat de către stat, cu titlu și dat în administrarea Direcției Agricole Județene, fiind, astfel, îndeplinite condițiile cerute de lege pentru retrocedarea imobilului către fostul proprietar.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta Parohia Ortodoxă Salva, considerând că este nelegală și netemeinică, prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Susține că instanța a reținut eronat că imobilul în discuție a fost preluat de către Direcția Agricolă Județeană, în baza unui proces-verbal, însă în acesta nu se cuprinde și imobilul-construcții, ci numai suprafața de 19 ha teren. Arată că în actul privind situația juridică locativă, act emis de Primăria Salva, se menționează eronat că imobilul a fost preluat abuziv de către Statul român, dar nici din procesul-verbal din 31 martie 1949 și nici din alt act nu rezultă că imobilul ar fi fost preluat în vreun mod de stat sau de vreo organizație.

Menționează că prin adresa nr. 335 din 15 februarie 2005, a Primăriei comunei Salva, i s-a comunicat că nu s-au predat niciodată Statului sau altor instituții ori că nu au fost preluate abuziv de Parohia Ortodoxă sau Direcția Agricolă Județeană, casa parohială și terenul aferent, în suprafață de 7361 mp, că preotul greco-catolic care locuia în acest imobil, a revenit la ortodoxie, împreună cu toți locuitorii comunei Salva, în anul 1948 și că de atunci, casa parohială a fost locuința acestui preot și a succesorului lui, fiind ulterior reconstruită cu contribuția preoților și enoriașilor de rit ortodox din comună și intabulat pe numele Parohiei Ortodoxe Salva.

Consideră că la data retrocedării, imobilul nu mai figura în cartea funciară pe numele Parohiei Greco-Catolice, ci al Parohiei Ortodoxe Salva, că în localitatea Salva ortodocșii sunt în procent de 96,40%, iar greco-catolicii în procent de 2,73% și că, pentru că imobilul nu a fost trecut cu titlu în proprietatea Statului, cererea de retrocedare nu intră în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. Intimatele pârâte Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia Salva și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, au formulat întâmpinare. Prima intimată susține că imobilul în discuție a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 177/1984, de la greco-catolici și s-a predat cultului ortodox împreună cu celelalte bunuri care au aparținut cultului greco-catolic, astfel că imobilul solicitat prin cererea de retrocedare se circumscrie obiectului de reglementare al O.U.G.

nr. 94/2000. Mai susține că în procesul civil înaintat de către Parohia Ortodoxă Salva nu s-a discutat dreptul de proprietate asupra casei parohiale, aceasta având numai calitatea de detenta precar și că actele normative prin care s-a prevăzut desființarea cultului greco-catolic și s-a dispus asupra bunurilor acestuia, nu pot fi considerate ca având temei legal. Cealaltă intimată consideră că măsura prin care a dispus retrocedarea nudei proprietăți în favoarea Parohiei Salva din cadrul Episcopiei Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla, este legală, deoarece imobilul în discuție a fost preluat abuziv de Statul român. Recursul este nefondat.

Din cuprinsul deciziei nr. 199 din 24 mai 2004 (contestată în cauză) rezultă că imobilul solicitat spre retrocedare, având destinația de casă parohială, a fost proprietatea intimatei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla - Parohia Salva, de care a fost deposedată abuziv și trecut cu titlu în proprietatea Statului și că la data soluționării cererii de retrocedare se afla în administrarea Parohiei Ortodoxe Salva. Prin această decizie s-a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului, compus din construcție și teren, cu menținerea destinației actuale pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.

Este cert că imobilul în discuție a fost proprietatea Parohiei Greco-Catolice Salva până în anul 1948, când, în baza Decretului nr. 177/1948, s-a dispus interzicerea cultului greco-catolic, iar întreaga avere a acestuia s-a strămutat de drept în patrimoniul cultului ortodox, ținându-se cont că atât preotul greco-catolic, cât și credincioșii greco-catolici din comună au trecut la cultul ortodox. Corect a reținut instanța de fond că imobilul a fost preluat, cu titlu, de către Statul român, dar preluarea a fost abuzivă, astfel că legal și temeinic s-a reținut că decizia atacată este dată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, prin retrocedarea imobilului către fostul proprietar. Ordonanța s-a emis tocmai în vederea înlăturării abuzului comis de regimul comunist prin interzicerea cultului greco-catolic și strămutarea patrimoniului acestuia la alte culte sau instituții ale statului.

Este puțin relevant faptul că în cartea funciară, la data emiterii deciziei, era trecută ca proprietar, recurenta, în baza sentinței civile nr. 2041 din 30 octombrie 2003, a Judecătoriei Năsăud, prin sentință constatându-se o situație de fapt apărută în urma reconstruirii făcute prin decizia nr. 286 din 27 septembrie 1991, a Prefectului județului Bistrița-Năsăud. Dar, trebuie avut în vedere faptul că decizia prefectului s-a emis mult înainte de adoptarea O.U.G. nr. 94/2000, într-o altă conjunctură, pe când ordonanța urmărește tocmai înlăturarea unor situații nedrepte intervenite în perioada regimului comunist.

Este irelevantă pentru soluționarea cauzei, și împrejurarea că numărul credincioșilor greco-catolici este mult mai mic decât al celor ortodocși, esențial fiind faptul că imobilul în discuție a aparținut în proprietate, până în anul 1948, cultului greco-catolic care a fost deposedat printr-un act normativ abuziv de acest bun, astfel că decizia prin care s-a admis cererea de retrocedare, apare ca fiind corect emisă. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să se respingă recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. De asemenea, în baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 1500 RON (15.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla, sumă reprezentând onorariul de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Salva, județul Bistrița - Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1082 din 9 decembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1500 RON (15.000.000 ROL), reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj - Gherla. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.