ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.01.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 144/2007

HOTĂRÂRE
11.01.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 144/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 98 din 19 ianuarie

2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă

contestația formulată de N.N.E., P.I., I.P. împotriva dispoziției nr. 3910 din

21 februarie 2005 emisă de Primăria Municipiului București, prin care le-a fost

respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în

București, care a fost demolat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în esență că imobilul pentru care au fost solicitate măsurile

reparatorii a fost cuprins în H.G. nr. 556 din 17 mai 1990 privind plata

despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul București.

Apoi, același imobil a fost inclus și în Hotărârea Consiliului General al

Municipiului București nr. 124 din 10 iunie 1999 prin care terenul rămas după

demolare a fost declarat cu utilitate publică, în vederea executării unor

lucrări de interes local, anume modernizarea bulevardului T.V. În consecință

s-a apreciat că imobilul în discuție nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

care privește regimul juridic al imobilelor preluate abuziv până la data de 22

decembrie 1989.

Apelul declarat de reclamante

împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 241

din 6 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a considerat de asemenea că în

raport de data de 17 mai 1990, când a fost emisă H.G. nr. 556 privind plata

despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul București,

nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au declarat recursul de față solicitând casarea ei și acordarea

măsurilor reparatorii, întrucât construcția a fost demolată în martie 1989.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis, în sensul celor ce urmează:

Este exact că astfel cum se prevede

în titlul legii și în art. 1 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile acesteia

privesc imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Prin urmare toate solicitările întemeiate pe prevederile acestei legi se

circumscriu numai la perioada menționată.

Prin decizia recurată s-a considerat

că preluarea bunului în discuție a avut loc după 22 decembrie 1989, anume la 17

mai 1990 când a fost emisă H.G. nr. 556, privind plata despăgubirilor pentru

demolarea unor imobile.

Soluția este eronată, pentru că

plata despăgubirilor, stabilite în condițiile arătate, nu coincide cu data

preluării imobilelor. În cauză este necontestat, că demolarea construcției a

avut loc în martie 1989, după preluarea imobilului prin procesul verbal de

predare-preluare din 13 martie 1989. Prin urmare, preluarea abuzivă a

imobilului se situează în intervalul de timp prevăzut de art. 1 din Legea nr.

10/2001, astfel că cei în cauză sunt îndreptățiți la despăgubiri.

De altfel, această calitate le-a

fost recunoscută anterior, întrucât terenul pe care a fost situată construcția

pentru care se cer măsuri reparatorii, le-a fost retrocedat celor în cauză.

Față de cele arătate, recursul de

față urmează fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză,

și dispunându-se în rejudecare anularea dispoziției contestate și obligarea

Primarului municipiului București de a emite dispoziție cu propunere motivată

de acordare a despăgubirilor pentru construcție, în condițiile Legilor nr.

10/2001 și 247/2005.

Admite recursul declarat de reclamanții

N.N.E., P.I., I.P. împotriva deciziei nr. 241 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 98 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului București și,

rejudecând admite contestația, anulează dispoziția nr. 3910 din 21 februarie

2005 a Primarului General al Municipiului București și obligă pe pârât să emită

dispoziție cu propunere motivată de acordare a despăgubirilor pentru

construcție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2180/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 noiembrie 1996 reclamanții G.D.V.B. și G.M.R. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului Bucur
ÎCCJ 2007-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5949/2007
și că deci nu poate fi restituit în natură, contestatorul fiind îndreptățit în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent cu respectarea dispozițiunilor art. 11 pct. 7 din Legea nr. 10
ÎCCJ 2005-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1404/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 15 august 2000, reclamanta M.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului București, solicitând a f
ÎCCJ 2006-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5869/2006
nr. 2724/2001 Prefectura municipiului București solicitând emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul compus din teren și construcție, imobil trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și expr
ÎCCJ 2006-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5612/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 427/2004 reclamanții D.T. și D.E. au chemat în judecată pe Primarul general al Municipiului București solicitând anulare
Sursă