ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

24 martie 2006, F.N. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 205 din 19

ianuarie 2006, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție i-a respins, ca nefondat,

recursul declarat împotriva sentinței nr. 176 din 26 aprilie 2005, a Curții de Apel Suceava.

Contestatorul a invocat în drept

prevederile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a judecat cauza în lipsa Sindicatului Național al Polițiștilor, care

nu a fost citat, deși avea calitatea de intervenient și a omis să cerceteze

toate motivele invocate în cererea de recurs.

Astfel, contestatorul a învederat că

la termenul de judecată din 19 ianuarie 2006 nu a fost îndeplinită, potrivit

legii, procedura de citare cu Sindicatul Național al Polițiștilor și

Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor,

intervenient în cauză.

De asemenea, cu privire la incidența

prevederilor art. 318 C. proc. civ., contestatorul a arătat că nu au fost examinate

criticile aduse sentinței, privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 28 alin.

(2) din O.U.G. nr. 104/2001, respectiv art. 48 și art. 264 lit. c) C. muncii.

Totodată, instanța de recurs a omis

să cerceteze aspectul privind neaplicarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) din

Ordinul nr. 400/2004, al Ministerului Administrației și Internelor, referitoare

la suspendarea cercetării prealabile, până la pronunțarea unei soluții în penal.

În fine, contestatorul a invocat

nepronunțarea instanței asupra probelor administrate în cauză.

Prin întâmpinare, Ministerul

Administrației și Internelor a ridicat excepțiile tardivității și, respectiv,

inadmisibilității contestației în anulare, întrucât cererea a fost formulată cu

depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. și,

totodată, nu este îndeplinită nici una din condițiile promovării acestei căi

extraordinare de atac, astfel cum sunt reglementate prin art. 317 și 318 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge cererea, ca

nefondată.

Cele două excepții invocate de

intimat nu sunt întemeiate, contestația fiind introdusă înăuntrul termenului de

1 an, aplicabil în cauză, în raport cu susținerea privind existența cazului

prevăzut de art. 318 C. proc. civ., omisiunea cercetării unor motive de recurs.

Cât privește excepția

inadmisibilității contestației, aceasta nu poate fi primită, examinarea cererii

în raport cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., presupunând verificări,

pentru a se stabili în ce măsură sunt întemeiate susținerile contestatorului.

Contestația este, însă, nefondată. Astfel,

în dosarul nr. 1669/2005 având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței nr.

176/2005, s-a depus în ședința din 17 octombrie 2005, un „punct de vedere” din

partea Corpului Național al Polițiștilor, prin care s-a solicitat admiterea

recursului declarat de F.N, fără ca acea cerere să fie intitulată sau

calificată ca intervenție accesorie.

O cerere asemănătoare a fost depusă

prin registratură, la 4 ianuarie 2006 și de Sindicatul Național al Polițiștilor

și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor, rezultând

din practicaua deciziei nr. nr. 205/2006 - încheierea de dezbateri, că acest

organism a fost reprezentat de avocat, la termenul din 12 ianuarie 2006, care a

pus concluzii.

În consecință, motivul prevăzut de

art. 317 pct. 2 C. proc. civ. este neîntemeiat.

Apare ca nefondată și susținerea omisiunea

cercetării unor motive de recurs.

Astfel, instanța a grupat criticile aduse

sentinței și a răspuns acestora punctual și motivat, făcând referire și la

probele administrate în cauză, neregăsindu-se cazul prevăzut de art. 318 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de F.N. împotriva deciziei nr. 205 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.