ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2006, F.N. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 205 din 19 ianuarie 2006, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție i-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 176 din 26 aprilie 2005, a Curții de Apel Suceava. Contestatorul a invocat în drept prevederile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a judecat cauza în lipsa Sindicatului Național al Polițiștilor, care nu a fost citat, deși avea calitatea de intervenient și a omis să cerceteze toate motivele invocate în cererea de recurs.

Astfel, contestatorul a învederat că la termenul de judecată din 19 ianuarie 2006 nu a fost îndeplinită, potrivit legii, procedura de citare cu Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor, intervenient în cauză. De asemenea, cu privire la incidența prevederilor art. 318 C. proc. civ., contestatorul a arătat că nu au fost examinate criticile aduse sentinței, privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 104/2001, respectiv art. 48 și art. 264 lit. c) C. muncii. Totodată, instanța de recurs a omis să cerceteze aspectul privind neaplicarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) din Ordinul nr. 400/2004, al Ministerului Administrației și Internelor, referitoare la suspendarea cercetării prealabile, până la pronunțarea unei soluții în penal.

În fine, contestatorul a invocat nepronunțarea instanței asupra probelor administrate în cauză. Prin întâmpinare, Ministerul Administrației și Internelor a ridicat excepțiile tardivității și, respectiv, inadmisibilității contestației în anulare, întrucât cererea a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. și, totodată, nu este îndeplinită nici una din condițiile promovării acestei căi extraordinare de atac, astfel cum sunt reglementate prin art. 317 și 318 C. proc. civ. Analizând contestația în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge cererea, ca nefondată. Cele două excepții invocate de intimat nu sunt întemeiate, contestația fiind introdusă înăuntrul termenului de 1 an, aplicabil în cauză, în raport cu susținerea privind existența cazului prevăzut de art. 318 C. proc.

civ., omisiunea cercetării unor motive de recurs. Cât privește excepția inadmisibilității contestației, aceasta nu poate fi primită, examinarea cererii în raport cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., presupunând verificări, pentru a se stabili în ce măsură sunt întemeiate susținerile contestatorului. Contestația este, însă, nefondată. Astfel, în dosarul nr. 1669/2005 având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței nr. 176/2005, s-a depus în ședința din 17 octombrie 2005, un „punct de vedere” din partea Corpului Național al Polițiștilor, prin care s-a solicitat admiterea recursului declarat de F.N, fără ca acea cerere să fie intitulată sau calificată ca intervenție accesorie.

O cerere asemănătoare a fost depusă prin registratură, la 4 ianuarie 2006 și de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor, rezultând din practicaua deciziei nr. nr. 205/2006 - încheierea de dezbateri, că acest organism a fost reprezentat de avocat, la termenul din 12 ianuarie 2006, care a pus concluzii. În consecință, motivul prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. este neîntemeiat. Apare ca nefondată și susținerea omisiunea cercetării unor motive de recurs. Astfel, instanța a grupat criticile aduse sentinței și a răspuns acestora punctual și motivat, făcând referire și la probele administrate în cauză, neregăsindu-se cazul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de F.N. împotriva deciziei nr. 205 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.