ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 23
decembrie 2003, reclamanta A.P.A.P.S. București a chemat în judecată
pârâta, A.I.P. București, pentru obligarea la investirea sumei de
314.600.000 lei, echipamente de condiționare aer, conform
dispozițiilor art. 7.10 din contractul de vânzare cumpărare de
acțiuni nr. 958/1997, astfel cum a fost modificat cu actul adițional
din 28 decembrie 2001.
Tribunalul București, secția
VI-a comercială, prin sentința nr. 1037 din 3 martie 2005, a respins
acțiunea ca neîntemeiată.
S-a reținut că
investiția în echipamente de aer condiționat a fost realizată în
anul 1999 de SC I. SA, din fonduri proprii, fiind impusă de necesitatea
obținerii autorizației de funcționare de la Ministerul
Sănătății și Familiei.
Ca urmare, pârâta a
comunicat reclamantei la 20 decembrie 2002, realizarea programului de
investiții cu altă structură, propusă spre aprobare.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca
nefondat de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială,
prin decizia nr. 770 din 16 noiembrie 2005.
Împotriva acestei ultime
hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., formulând următoarele critici:
- pârâta nu a efectuat
investiția de aer condiționat;
- prin certificatul emis de
cenzori la 3 iunie 2003, pârâta a făcut dovada investirii unei sume mai
mari decât cea prevăzută în contract, dar pentru alte
investiții, nu pentru cea la care s-a obligat și anume echipamente de
aer condiționat.
Recursul este nefondat
și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Clauza privind realizarea
unor investiții, prevăzută în contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 958/1997 avea ca scop realizarea
unor investiții utile societății.
Echipamentele de aer
condiționat au fost realizate, dar nu din fondurile pârâtei, ci a SC I. SA,
în anul 1999.
Ca urmare, programul
investițional s-a realizat de către pârâtă cu alte investiții
necesare societății, elemente de know-how, brevete de invenții,
etc. într-un cuantum valoric de 1.410.500.000 lei, superior celui din contract
de 1.172.600.000 lei.
Ca urmare, este
fără temei cererea reclamantei recurente de obligare a pârâtei la
executarea unei investiții deja realizată.
Așa fiind,
hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul
urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc.
civ., recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 400 RON
cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către
intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul
declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei comerciale nr.
770 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a
VI-a comercială.
Obligă pe
recurentă la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată în
favoarea pârâtei A.I.P. București.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 16 mai 2006.