Pearson împotriva Regatului Unit

Reclamantul s-a născut în 1942 și locuiește în Birmingham. Reclamantul, în vârstă de șasezeci de ani, nu ar deveni eligibil pentru o pensie de stat până la vârsta de șasezeci de ani, în timp ce o femeie ar putea solicita o pensie de stat de la vârsta de șase ani. El a fost în prezent șomer, dar dacă s-ar întoarce la muncă el și orice angajator potențial ar putea face contribuții naționale de asigurare. La 4 februarie 2002, reclamantul a emis o procedură pentru daune în Curtea Înaltă împotriva Agenției Beneficiare, susținând, printre altele, că refuzul de a-i plăti o pensie de la vârsta de șasezeci de ani a fost discriminatoriu. La 2 octombrie 2002, reclamația reclamantului a fost încheiată pe baza faptului că informațiile referitoare la reclamație nu au dezvăluit motive rezonabile pentru introducerea cererii (Procedura Civilă Regula 3.4.2.).

La 27 februarie 2003, permisiunea de recurs a fost refuzată. 10. Secțiunea 122 din Legea privind contribuțiile și beneficiile pentru securitatea socială din 1992 definește „vârstă pensionabilă” ca: „a) vârsta de 65 de ani, în cazul unui bărbat; și (b) vârsta de 60 de ani, în cazul unei femei”. 11. Secțiunea 126 din Legea privind pensiile din 1995 prevede egalizarea vârstei de pensii de stat pentru bărbați și femei la vârsta de 65 de ani. Vârsta de pensii de stat pentru femei va crește treptat din 2010 și egalizarea va fi completă în 2020. În același timp, vârsta până la care femeile pot plăti contribuțiile naționale de asigurare va crește treptat în conformitate cu creșterea vârstei de pensii de stat.

12. Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 prevede punerea în aplicare progresivă a principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în materie de securitate socială. Cu toate acestea, la art. 7 alineatul (1) litera (a) directiva prevede derogare în ceea ce privește „determinarea vârstei pensionabile în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensionare și, prin urmare, posibilele consecințe pentru alte prestații”. 13. În cauza C-9/91, regina v. Secretarul de Stat pentru Securitate Socială, ex parte Equal Opportunități Commission [1992], Rec.

p. 1-4297 („cazul EOC” privind o trimitere a unei hotărâri preliminare din partea Curții Înalte), Curtea Europeană a constatat că: art. 7 alineatul (1)a trebuit interpretat ca autorizarea unei perioade de contribuție necesare pentru obținerea unei pensii constituie o astfel de discriminare în cazul în care, având în vedere echilibrul financiar al sistemului național de pensii în contextul în care se pare, nu poate fi disociat de o diferență în vârstă pensionabilă; având în vedere avantajele acordate femeilor prin sistemele naționale de pensii, în special în ceea ce privește perioada de pensii statutare și lungimea contribuției, și perturbarea care ar fi necesar cauzată echilibrului acestor sisteme, în cazul în care principiul egalității dintre semenii nu ar fi aplicat de la o zi a următoarei perioade de plată a autorizației, în cazul în care legislația respectiva instanță ar fi asigurată în mod progresivă.

7. The applicant was born in 1942 and lives in Birmingham. 8. The applicant, aged sixty three, would not become eligible for a State pension until he was sixty five, whereas a woman could claim a State pension from age sixty. He was currently unemployed but if he returned to work he and any potential employer would be liable to make national insurance contributions. 9. On 4 February 2002, the applicant issued proceedings for damages in the High Court against the Benefits Agency, alleging inter alia that the refusal to pay him a pension from the age of sixty was discriminatory. On 2 October 2002, the applicant’s claim was struck out on the basis that the particulars of claim disclosed no reasonable grounds for bringing the claim (Civil Procedure Rule 3.4.2.).

On 27 February 2003, permission to appeal was refused. 10. Section 122 of the Social Security Contributions and Benefits Act 1992 defines “pensionable age” as: “(a) the age of 65, in the case of a man; and (b) the age of 60, in the case of a woman”. 11. Section 126 of the Pensions Act 1995 provides for the equalisation of State pension ages for men and women to the age of 65. The State pension age for women will increase gradually from 2010 and the equalisation will be complete in 2020. At the same time, the age until which women are liable to pay national insurance contributions will gradually increase in line with the increase in the State pension age. 12. Council Directive 79/7/EEC of 19 December 1978 provides for the progressive implementation of the principle of equal treatment for men and women in matters of social security.

However, in Article 7(1)(a) the Directive provides for derogation in the matter of “the determination of pensionable age for the purposes of granting old-age and retirement pensions and the possible consequences therefore for other benefits”.

13. In Case C-9/91 The Queen v. Secretary of State for Social Security, ex parte Equal Opportunities Commission [1992] ECR 1-4297 (“the EOC case” concerning a reference for a preliminary ruling from the High Court), the European Court of Justice found that: Article 7(1)a had to be interpreted as authorising the determination of a statutory pensionable age which differs according to sex for the purposes of granting old-age and retirement pensions and also forms of discrimination which are necessarily linked to that difference; Inequality between men and women with respect to the length of contribution periods required to obtain a pension constitutes such discrimination where, having regard to the financial equilibrium of the national pension system in the context in which it appears, it cannot be dissociated from a difference in pensionable age; In view of the advantages allowed to women by national pension systems, in particular as regards statutory pensionable age and length of contribution periods, and the disruption that would necessarily be caused to the equilibrium of those systems if the principle of equality between the sexes were to be applied from one day to the next in respect of those periods,

the Community legislature intended to authorise the progressive implementation of that principle by the member States and that progressive nature could not be ensured if the scope of the derogation authorised by Article 7(1)a were to be interpreted restrictively.