Walker împotriva Regatului Unit

Reclamantul s-a născut în 1942 și trăiește în Shipston Stour, Warwickshire. În conformitate cu legislația actuală a Regatului Unit, vârsta de stat este de 65 de ani pentru bărbați și de 60 de ani pentru femei. Până la aceste vârste, bărbați și femei care lucrează sunt obligați să plătească contribuții naționale de asigurare („CNI”) dacă câștigurile lor sunt peste un prag, în prezent 385 de lire sterline (GBP) pe lună. 10. Reclamantul are peste 60 de ani și lucrează ca administrator. Din moment ce nu a ajuns la vârsta de pensie de stat pentru bărbați de 65 de ani, el este obligat să plătească CNI pe veniturile sale. În momentul introducerii cererii, salariul său lunar era de 2.970 GBP și a plătit 10% din câștigurile sale (între pragul principal de 385 GBP și limita maximă a câștigurilor de 2,535 GBP) în CNI (clasă 1), de 215 GBP pe lună și 2,580 GBP pe an.

De la aprilie 2003, CNI-urile au crescut la 11% din sumă până la limita salariilor superioare, plus un 1% suplimentar pentru toate veniturile de peste limita. CNI-urile reclamantului au crescut la 241,34 GBP pe lună. 11. Reclamantul va fi obligat să plătească contribuții naționale de asigurare din veniturile sale până la vârsta de 65 de ani. 12. O femeie de 60 de ani sau mai mult care a continuat să lucreze nu ar fi obligat să plătească nici o CNI pe veniturile ei. 13. Reclamantul a scris membră a Parlamentului său și Paymaster General plângând de diferența de tratament pentru bărbați și femei. Ambele au răspuns că datorită faptului că răspunderea de a plăti contribuțiile naționale de asigurare este legată de vârsta de pensie a statului, tratamentul bărbaților și femeilor va egaliza în 2020, atunci când vârsta de pensie a statului va egaliza.

14. Legea națională privind asigurările din 1946, care a stabilit prima bază pentru sistemul național de securitate socială în Regatul Unit, a stabilit un sistem de finanțare în temeiul căruia toți angajatorii și majoritatea populației lucrătoare, indiferent dacă sunt angajati sau independenti, pot plăti contribuții obligatorii ale CNI. Această legislație a fost de atunci înlocuită, cel mai recent, prin dispozițiile consolidate ale Legii privind contribuțiile și beneficiile pentru securitatea socială 1992 („SSCBA 1992”) și a Legii privind administrarea securității sociale 1992. 15. Secțiunea 1 alineatul (2) din SSCBA 1992 stabilește diferitele clase ale CNI. Dintre acestea, cea mai mare categorie este contribuțiile de clasa 1, care constă în contribuții legate de venituri plătite de angajatori și angajați.

Aceste contribuții sunt percepute ca procent din venituri care variază în funcție de banda de venituri angajaților. Schema NIC este finanțată pe o bază „pay pe măsură ce mergeți”, adică, finanțarea actuală a fondurilor NIC: astfel fondul de contribuții individuale nu proprii beneficii, ci altele (R. (Carson) v. Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2002] 3 Toate punctele ER 25-26). 16. A fost făcută o contribuție substanțială la Serviciul Național de Sănătate din partea CNI de mulți ani. În urma Legii Naționale de Asigurare 2002, care a impus o deducere suplimentară de 1% din veniturile depășite limitele salariilor superioare, elementul de calcul al alocației SNH a fost, de asemenea, crescut de la 1,05% din veniturile plătite în anul fiscal la 2,05%.

17. Secțiunea 6 alineatul (2) din lege prevede că numai cei sub vârsta de pensie de stat sunt obligați să plătească CNI din veniturile lor. Vârsta pensiilor de stat este stabilită în prezent ca 65 de ani pentru bărbați și 60 pentru femei în conformitate cu art. 122. 18. Secțiunea 126 din Legea privind pensiile din 1995 prevede egalizarea vârstei pensiilor de stat pentru bărbați și femei la vârsta de 65 de ani. Vârsta pensiilor de stat pentru femei va crește treptat din 2010 și egalizarea va fi completă în 2020. În același timp, vârsta până la care femeile sunt în măsură să plătească CNI va crește treptat în conformitate cu creșterea vârstei de pensii de stat. 19. Directiva Consiliului 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 prevede punerea în aplicare progresivă a principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în materie de securitate socială.

Cu toate acestea, la art. 7 alineatul (1) litera (a) directiva prevede derogare în ceea ce privește „determinarea vârstei pensionabile în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensionare și, prin urmare, posibilele consecințe pentru alte prestații”. 20. În cauza C-9/91, regina v. Secretarul de Stat pentru Securitate Socială, ex parte Comisia pentru Egalitate de Oportunități [1992], Rec.

p. 1-4297, („cazul EOC” privind trimiterea unei hotărâri preliminare de la Curtea Înaltă), Curtea Europeană a constatat că: art. 7 alineatul (1)a trebuia interpretat în sensul autorizării de stabilire a unei vârste statutare pensionabile care diferă în funcție de sex în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensii de pensie și, de asemenea, forme de discriminare care sunt neapărat legate de această diferență; Inegalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește durata perioadelor de contribuție necesare pentru obținerea unei pensii constituie o astfel de discriminare în cazul în care, având în vedere echilibrul financiar al sistemului național de pensii în contextul în care pare, nu poate fi dissociată dintr-o diferență de vârstă pensionabilă; Având în vedere avantajul acordat femeilor de către sistemele naționale de pensii, în special în cazul în care ar fi asiguraturile de aplicarea respectivă, în mod progresit, în mod progresiv, în cadrul unei perioadele de aplicare a unei astfel de aplicare a unei legislative ale legislative ale legislative ale legislative ale legislative ale legislative ale legislative ale legislative ale legislației și de aplicare ale legislației și de aplicare ale legislative ale legislativei, în materie de a Autorității în materie de aplicare a Autorității în materie de reglementului în materie de aplicare a Autorității,

în materie de reglementului în materie de reglementului în materie de reglement, în materie de autorizative, în materie de reglement, în materie de aplicare a Autoritate, în materie, în materie, în materie, în materie, în materie de aplicare a Autoritate, nu ar fi, în sensul său, în materie de reglement, nu ar fi și de reglement, în sensul în materie de reglement, în materie de reglement, în sensul său, în sensul în materie, în materie, în materie de reglement, în materie de reglementare, în materie de reglementare, în sensul în materie de reglementare, autoră, în care ar fit, în ceea de (Summarul hotărârii)

8. The applicant was born in 1942 and lives in Shipston Stour, Warwickshire. 9. Under current United Kingdom law, the state pension age is 65 for men and 60 for women. Until these ages, men and women who work are required to pay national insurance contributions (“NICs”) if their earnings are above a threshold amount, currently 385 pounds sterling (GBP) per month. 10. The applicant is over 60 years old and works as an administrator. Since he has not reached the state pension age for men of 65, he is required to pay NICs on his earnings. At the time of introduction of the application, his monthly salary was GBP 2,970 and he paid 10% of his earnings (between the primary threshold of GBP 385 and the upper earnings limit of GBP 2,535) in NICs (Class 1), amounting to GBP 215 per month and GBP 2,580 per annum.

From April 2003, NICs increased to 11% of the amount up to the upper earnings limit, plus an additional 1% on all earnings above the limit. The applicant’s NICs increased to GBP 241.34 per month. 11. The applicant will be required to pay national insurance contributions from his earnings until he reaches the age of 65. 12. A woman of 60 years or more who continued to work would not be required to pay any NICs on her earnings. 13. The applicant wrote to his Member of Parliament and the Paymaster General complaining about the difference in treatment for men and women. Both replied stating that since liability to pay national insurance contributions is linked to the state pension age, the treatment of men and women would equalise in 2020 when the state pension age will equalise.

14. The National Insurance Act 1946, which first established the basis for the national social security scheme in the United Kingdom, set out a system of funding under which all employers and the majority of the working population, whether employed or self-employed, are liable to pay compulsory NICs contributions. This legislation has since been replaced, most recently, by the consolidating provisions of the Social Security Contributions and Benefits Act 1992 (“SSCBA 1992”) and the Social Security Administration Act 1992. 15. Section 1(2) of the SSCBA 1992 sets out the various classes of NIC. Of these, the largest category is Class 1 contributions which consist of earnings-related contributions paid by employers and employees.

Such contributions are levied as a percentage of earnings which varies according to the employee’s earnings band. The NIC scheme is financed on a “pay as you go” basis, that is, current NICs fund current benefits: thus an individual’s contributions fund not his or her own benefits but those of others (R. (Carson) v. Secretary of State for Work and Pensions [2002] 3 All ER paragraphs 25-26). 16. A substantial contribution has been made to the National Health Service from NICs for many years. Following the National Insurance Act 2002, which imposed an additional deduction of 1% of earnings above the upper earnings limits, the element of calculation of the NHS allocation was also increased from 1.05% of earnings paid in the tax year to 2.05%.

17. Section 6(2) of the Act provides that only those under the state pension age are liable to pay NICs from their earnings. The state pension ages are currently set as 65 for men and 60 for women according to section 122. 18. Section 126 of the Pensions Act 1995 provides for the equalisation of state pension ages for men and women to the age of 65. The state pension age for women will increase gradually from 2010 and the equalisation will be complete in 2020. At the same time, the age until which women are liable to pay NICs will gradually increase in line with the increase in the state pension age. 19. Council Directive 79/7/EEC of 19 December 1978 provides for the progressive implementation of the principle of equal treatment for men and women in matters of social security.

However, in Article 7(1)(a) the Directive provides for derogation in the matter of “the determination of pensionable age for the purposes of granting old-age and retirement pensions and the possible consequences therefore for other benefits”.

20. In the Case C-9/91 The Queen v. Secretary of State for Social Security, ex parte Equal Opportunities Commission [1992] ECR1-4297 (“the EOC case” concerning reference for a preliminary ruling from the High Court), the European Court of Justice found that: Article 7(1)a had to be interpreted as authorising the determination of a statutory pensionable age which differs according to sex for the purposes of granting old-age and retirement pensions and also forms of discrimination which are necessarily linked to that difference; Inequality between men and women with respect to the length of contribution periods required to obtain a pension constitutes such discrimination where, having regard to the financial equilibrium of the national pension system in the context in which it appears, it cannot be dissociated from a difference in pensionable age; In view of the advantages allowed to women by national pension systems, in particular as regards statutory pensionable age and length of contribution periods, and the disruption that would necessarily be caused to the equilibrium of those systems if the principle of equality between the sexes were to be applied from one day to the next in respect of those periods,

the Community legislature intended to authorise the progressive implementation of that principle by the member States and that progressive nature could not be ensured if the scope of the derogation authorised by Article 7(1)a were to be interpreted restrictively. (Summary of judgment)