Barrow împotriva Regatului Unit

Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Wrexham. În august 2003 reclamantul a împlinit 60 de ani. Înainte de această dată a fost în primirea beneficiilor de incapacitate pe termen lung (IB), o beneficiune achitabilă persoanelor incapabile de a lucra care îndeplinesc criteriile de eligibilitate. Ea a fost calificată pentru rata de 81,85 sterline (GBP) pe săptămână. De asemenea, la vârsta de 60 de ani, care este data dreptului la pensia de stat pentru femei, a încetat să fie eligibilă pentru IB, a fost plătită, de asemenea, GBP 39,95, pe săptămână, în indemnul de locuință pentru invaliditate (DLA) și GBP 15,15. În locul său, ea a devenit dreptul de a trage pensia de pensie de stat care, pe baza dosarului său de contribuție, a îndreptat-o la 57,81 GBP pe săptămână (aproximativ 62% din rata maximă, deoarece a contribuit doar timp de 24 de ani din 39). A continuat să tragă DLA.

Prin urmare, reclamantul a susținut că a fost de aproximativ 24,04 GBP pe săptămână mai rău ca urmare a tranziției ei de la IB la pensia de stat. 10. Reclamantul s-a plâns la Departamentul de Muncă și Pensiuni privind tratamentul diferențial, dar a fost informat că nu se poate face nimic. 11. Legea națională privind asigurările din 1946, care a stabilit prima bază pentru sistemul național de securitate socială în Regatul Unit, a stabilit un sistem de finanțare în temeiul căruia toți angajatorii și majoritatea populației lucrătoare, fie angajate, fie independente, pot plăti contribuții obligatorii de asigurare națională („NI”) în Fondul Național de Asigurări (FNI).

Această legislație a fost de atunci înlocuită, cel mai recent, prin dispozițiile consolidate ale Legii privind contribuțiile și beneficiile pentru securitatea socială 1992 („SSCBA 1992”) și a Legii privind administrarea securității sociale 1992. 12. Secțiunea 1 alineatul (2) din SSCBA stabilește diferitele clase de contribuții pentru INI. Dintre acestea, cea mai mare categorie este contribuțiile de clasa 1, care constă în contribuții legate de venituri plătite de angajatori și angajați. Aceste contribuții sunt percepute ca procent din venituri care variază în funcție de banda de venituri angajaților. Schema NI este finanțată pe o bază „pay pe măsură ce mergeți”, adică, fondul actual de contribuții NI beneficii actuale: astfel fondul de contribuții al unei persoane nu proprii beneficii, ci al altor (R. (Carson) v. Secretarul de Stat pentru Munca și Pensiuni [2002] 3 Toate ER p. 25-26).

13. Contribuțiile primare ale clasei 1 la NI încetează să fie plătite la atingerea vârstei de pensionare de stat (secțiunea 6 alineatul (3) din SSCBA). 14. FNI este în prezent singura sursă de finanțare pentru plata pensiilor de pensionare de stat, precum și o serie de alte beneficii, inclusiv IB. Este posibilă introducerea în fond prin intermediul Grantului de Trezor, în timpuri de deficit, dar nu a avut loc din 1997/1998. 15. Actul de 1994 privind securitatea socială (incapacitatea de muncă) a modificat Legea din 1992, astfel încât să includă dispoziții privind plata BI începând cu aprilie 1995. Secțiunea 1 prevede, după caz: „... (1) Sub rezerva dispozițiilor următoare din prezenta secțiune, o persoană care îndeplinește oricare dintre condițiile următoare are dreptul la beneficii de incapacitate pe termen scurt în ceea ce privește oricare zi de incapacitate pentru muncă care face parte dintr-o perioadă de incapacitate pentru muncă.

(2) Condițiile sunt că - (a) el este sub vârsta pensionabilă în ziua în cauză și îndeplinește condițiile de contribuție specificate pentru beneficiile de incapacitate pe termen scurt în anexa 3, partea 1, punctul 2; ... (4) În orice perioadă de incapacitate de muncă, o persoană nu are dreptul la beneficii de incapacitate pe termen scurt pentru mai mult de 364 de zile. (5) În cazul în care o persoană încetează, în temeiul subsecțiunii (4) de mai sus, să aibă dreptul la beneficii de incapacitate pe termen scurt, el are dreptul la beneficii de incapacitate pe termen lung pentru orice zi ulterioară de incapacitate de muncă în aceeași perioadă de incapacitate de muncă pe care nu este peste vârsta pensionabilă.” 16. IB este un beneficiu contributiv finanțat din contribuțiile NI, conceput pentru a compensa o persoană pentru pierderea financiară ca urmare a incapacității lor de a lucra din cauza bolii sau handicapului.

Acesta este, prin urmare, disponibil pe parcursul vieții de muncă presupuse. În consecință, perioada de drept este direct legată, pentru bărbați și femei, de perioada de drept (dacă există) la primirea pensiei de pensie de stat. Când un individ ajunge la vârsta de pensie de stat, orice drept la o astfel de pensie are loc IB. O pensie de bază completă plătește 77,45 GBP pe săptămână, în timp ce rata standard a IB este de 72,15 GBP. 17. La momentul respectiv, art. 122 din Legea privind contribuțiile și beneficiile pentru securitatea socială din 1992 a definit „vârstă pensibilă” ca: „a) vârsta de 65 de ani, în cazul unui bărbat; și (b) vârsta de 60 de ani, în cazul unei femei”. 18. Femeile din Regatul Unit devin, prin urmare, eligibile pentru o pensie de stat la 60 de ani, în timp ce bărbații nu sunt eligibile până la 65. 19. Secțiunea 126 din Legea privind pensiile din 1995 prevede egalizarea vârstei de pensii de stat pentru bărbați și femei la vârsta de 65 de ani.

Vârsta de pensii de stat pentru femei va crește treptat din 2010 și egalizarea va fi completă în 2020. În același timp, vârsta până la care femeile sunt în măsură să plătească contribuțiile naționale de asigurare va crește treptat în conformitate cu creșterea vârstei de pensii de stat 20. Directiva Consiliului 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 prevede punerea în aplicare progresivă a principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei în materie de securitate socială. Cu toate acestea, la art. 7 alineatul (1) litera (a) directiva prevede derogare în ceea ce privește „determinarea vârstei pensionabile în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensionare și posibilele consecințe ale acestora pentru alte prestații”.

21. În hotărârea sa din cauza C-328/91, Thomas și alții [1993], Rec. p. I-1247, Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a hotărât că atunci când, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a), un stat membru a stabilit vârste pensionabile diferite pentru bărbați și femei în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensionare, domeniul de aplicare al derogării autorizate definit prin cuvintele „pozibil consecințe ale acestora pentru alte beneficii” a fost limitat la formele de discriminare existente în cadrul altor regimuri de prestații care erau neapărat și obiectiv legate de diferența în vârstă pensionabilă. Aceaceasta a fost poziția în care aceste forme de discriminare sunt obiectiv necesare pentru a evita perturba echilibrul financiar al sistemului de securitate socială sau pentru a asigura coerența între sistemul de pensii de pensionare și alte scheme de beneficii.

22. În cauza C-92/94 Secretarul de Stat pentru Securitatea Socială v. Graham [1999], Rec. p. I-2521, CEJ a considerat predecesorul IB, și anume indemnitatea de invaliditate și pensia de invaliditate (ambele prestații contributive plătite din contribuții NI până la vârsta pensionabilă sau până la încetarea oricărei amânări în pensie). Acesta a constatat că măsurile erau justificate atât prin considerații de echilibru financiar, cât și de coerență generală și că discriminarea era neapărat legată de diferența de vârstă pensionabilă pentru bărbați și femei, printre altele, deoarece prestația de invaliditate a fost destinată înlocuirii veniturilor din activitatea profesională și a fost înlocuită cu o pensie de pensionare la vârsta la care beneficiarii ar înceta în orice caz să lucreze.

23. Cu toate acestea, derogarea nu a fost considerată justificarea discriminării legate de pensii într-o serie de beneficii, de exemplu în R. Secretarul de Stat pentru Securitatea Socială, ex parte Taylor, Rec. 1999, p. I-8955, CEJ a susținut că furnizarea de certificate de combustibil de iarnă pentru vârstnici nu a fost neapărat legată de diferența vârstei legale de pensionare pentru bărbați și femei și în R. Secretarul de stat pentru sănătate, ex parte Richardson, Rec. 1995, p. I-3407, CEJ a constatat că discriminarea în ceea ce privește dreptul de vârstă la prescripții gratuite nu este justificată în mod obiectiv pentru a asigura coerența între sistemul de pensii și reglementările privind prescripțiile și nu a fost neapărat legată de diferența dintre vârstele pensionabile pentru bărbați și femei.

24. În cauza C-9/91, Regina v. Secretarul de Stat pentru Securitate Socială , ex parte Equal Opportunități Commission [1992], Rec.

p. 1-4297 („cazul EOC”) privind o trimitere a unei hotărâri preliminare de la Înalta Curții privind perioadele de contribuție diferite aplicabile bărbaților și femeilor determinate în funcție de vârstă pensionabilă), CEJ a constatat că: art. 7 alineatul (1) litera (a) a fost interpretat prin autorizarea determinării unei vârste pensionabile statutare care diferă în funcție de sex în scopul acordării pensiilor de vârstă și de pensionare și, de asemenea, forme de discriminare care sunt în mod necesar legate de diferența de vârstă pensionabilă; Având în vedere avantajele acordate femeilor de către sistemele naționale de pensii, în special în ceea ce privește echilibrul financiar al sistemului național de pensii în contextul în care se pare că aceasta nu ar fi provocat în mod necesar o diferență de echiligenție de echilibrare a acestei perioade de țare a acestei legislative; având în vedere, în vedere, în vederea să se aplică în vederea de aplicarea următoarea unei perioade de aplicare a acesteia, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește în ceea ce privește, în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește sisteme, în ceea ce privește sistemele, în ceea ce privește în ceea ce privește, în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce privește în ceea ce mai mai mai mai mai mai sus, în ceea ce privește,

în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ce privește, de la care secțiunea, de la care nu secțiunea, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește în ceea ce privește în ce privește, de la care secțiunea, în ceea ce privește, în ceea ce privește, în ceea ce privește, de la care nu secțiunea, de la care se consideră, de la care nu este este este, de la care nu se consideră, de la

8. The applicant was born in 1943 and lives in Wrexham. 9. In August 2003 the applicant turned 60 years of age. Prior to that date she was in receipt of long-term incapacity benefit (IB), a benefit payable to people incapable of work who satisfy the eligibility criteria. She had qualified for the rate of 81.85 pounds sterling (GBP) per week. She was also paid GBP 39.95 per week in disability living allowance (DLA) and GBP 15.15 in DLA care. At age 60, which is the date of entitlement to the State pension for women, she ceased to be eligible for IB. In its place she became entitled to draw her state retirement pension which, based upon her contribution record, entitled her to GBP 57.81 per week (about 62% of the maximum rate as she had only contributed for 24 years out of 39). She continued to draw DLA.

As a result, the applicant claimed that she was some GBP 24.04 per week worse off as a result of her transition from IB to the State pension. 10. The applicant complained to the Department of Work and Pensions concerning the differential treatment but was informed that nothing could be done. 11. The National Insurance Act 1946, which first established the basis for the national social security scheme in the United Kingdom, set out a system of funding under which all employers and the majority of the working population, whether employed or self-employed, are liable to pay compulsory national insurance (“NI”) contributions into the National Insurance Fund (NIF). This legislation has since been replaced, most recently, by the consolidating provisions of the Social Security Contributions and Benefits Act 1992 (“SSCBA 1992”) and the Social Security Administration Act 1992. 12. Section 1(2) of the SSCBA sets out the various classes of NI contribution.

Of these, the largest category is Class 1 contributions which consist of earnings-related contributions paid by employers and employees. Such contributions are levied as a percentage of earnings which varies according to the employee’s earnings band. The NI scheme is financed on a “pay as you go” basis, that is, current NI contributions fund current benefits: thus an individual’s contributions fund not his or her own benefits but those of others (R. (Carson) v. Secretary of State for Work and Pensions [2002] 3 All ER paras. 25-26). 13. Primary Class 1 contributions to NI cease to be payable on attainment of the State retirement age (section 6(3) of the SSCBA). 14. The NIF is currently the sole source of funding for payment of state retirement pensions as well as a number of other benefits, including IB.

Topping up into the fund by way of Treasury Grant is possible in times of shortfall but has not occurred since 1997/1998. 15. The Social Security (Incapacity for work) Act 1994 amended the 1992 Act so as to include provision for the payment of IB from April 1995. Section 1 provides, as relevant: “... (1) Subject to the following provisions of this section, a person who satisfies either of the following conditions is entitled to short-term incapacity benefit in respect of any day of incapacity for work which forms part of a period of incapacity for work. (2) The conditions are that - (a) he is under pensionable age on the day in question and satisfies the contribution conditions specified for short-term incapacity benefit in Schedule 3, Part 1, paragraph 2; ... (4) In any period of incapacity for work a person is not entitled to short-term incapacity benefit for more than 364 days.

(5) Where a person ceases by virtue of subsection (4) above to be entitled to short-term incapacity benefit, he is entitled to long-term incapacity benefit in respect of any subsequent day of incapacity for work in the same period of incapacity for work on which he is not over pensionable age.” 16. IB is a contributory benefit funded out of NI contributions, designed to compensate a person for financial loss as a result of their inability to work due to ill-health or disability. It is therefore available throughout the assumed working life. As a result the period of entitlement is directly linked, for men and women, to the period of entitlement (if any) to receive the State retirement pension.

When an individual reaches State pension age any entitlement to such a pension takes the place of IB. A full basic retirement pension pays GBP 77.45 per week, while the standard rate of IB is GBP 72.15. 17. At the relevant time, section 122 of the Social Security Contributions and Benefits Act 1992 defined “pensionable age” as: “(a) the age of 65, in the case of a man; and (b) the age of 60, in the case of a woman”. 18. Women in the United Kingdom therefore become eligible for a State pension at the age of 60, whereas men are not eligible until 65. 19. Section 126 of the Pensions Act 1995 provides for the equalisation of State pension ages for men and women to the age of 65. The State pension age for women will increase gradually from 2010 and the equalisation will be complete in 2020. At the same time, the age until which women are liable to pay national insurance contributions will gradually increase in line with the increase in the State pension age.

20. Council Directive 79/7/EEC of 19 December 1978 provides for the progressive implementation of the principle of equal treatment for men and women in matters of social security. However, in Article 7(1)(a) the Directive provides for derogation in the matter of “the determination of pensionable age for the purposes of granting old-age and retirement pensions and the possible consequences thereof for other benefits”.

21. In its judgment in Case C-328/91 Thomas and Others [1993] ECR I-1247, the European Court of Justice (ECJ) ruled that where, pursuant to Article 7(1)(a), a Member State prescribed different pensionable ages for men and women for the purpose of granting old-age and retirement pensions the scope of the permitted derogation defined by the words “possible consequences thereof for other benefits” was limited to the forms of discrimination existing under other benefits schemes which were necessarily and objectively linked to the difference in pensionable age. That was the position where such forms of discrimination were objectively necessary to avoid disturbing the financial equilibrium of the social security system or to ensure coherence between the retirement pension scheme and other benefit schemes.

22. In Case C-92/94 Secretary of State for Social Security v. Graham [1999] ECR I-2521, the ECJ considered the predecessor of IB, namely invalidity allowance and invalidity pension (both contributory benefits paid from NI contributions until pensionable age or until the cessation of any deferment in pension). It found that the measures were justified by both considerations of financial equilibrium and overall coherence and that the discrimination was necessarily linked to the difference in pensionable age for men and women, inter alia as invalidity benefit was designed to replace income from occupational activity and was replaced by a retirement pension at the age at which the recipients would in any event stop working.

23. The derogation was not however held to justify pension-aged linked discrimination in a number of benefits e.g. in R. v. Secretary of State for Social Security, ex parte Taylor [1999] ECR I-8955, the ECJ held that the provision of winter fuel allowances for the elderly was not necessarily linked to the difference in the statutory age of retirement for men and women and in R. v. Secretary of State for Health ex parte Richardson [1995] ECR I-3407, the ECJ found that the discrimination in age entitlement to free prescriptions was not objectively justified to ensure coherence between the retirement pension system and the regulations concerning prescriptions and was not necessarily linked to the difference between pensionable ages for men and women.

24. In Case C-9/91 The Queen v. Secretary of State for Social Security , ex parte Equal Opportunities Commission [1992] ECR1-4297 (“the EOC case” concerning a reference for a preliminary ruling from the High Court relating to the differing contribution periods applicable to men and women determined according to pensionable age), the ECJ found that: Article 7(1)(a) had to be interpreted as authorising the determination of a statutory pensionable age which differs according to sex for the purposes of granting old-age and retirement pensions and also forms of discrimination which are necessarily linked to that difference; Inequality between men and women with respect to the length of contribution periods required to obtain a pension constitutes such discrimination where, having regard to the financial equilibrium of the national pension system in the context in which it appears, it cannot be dissociated from a difference in pensionable age; In view of the advantages allowed to women by national pension systems, in particular as regards statutory pensionable age and length of contribution periods, and the disruption that would necessarily be caused to the equilibrium of those systems if the principle of equality between the sexes were to be applied from one day to the next in respect of those periods,

the Community legislature intended to authorise the progressive implementation of that principle by the Member States and that progressive nature could not be ensured if the scope of the derogation authorised by Article 7(1)(a) were to be interpreted restrictively.