ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1125/2006

Asupra recursului de față: Prin decizia civilă nr. 1027 A din 18 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă s-a respins ca nefondat apelul contestatoarei B.M.R. împotriva sentinței civile nr. 228 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, potrivit căreia s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare a hotărârii nr. 6/2003 a Prefecturii județului Giurgiu privitoare la notificarea în legătură cu despăgubiri bănești pentru imobilul demolat, situat, în prezent, în comuna Răsuceni, județ Giurgiu. În motivarea hotărârii sale, instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a dovedit că autorul apelantei era proprietarul imobilului la data când a fost deposedat de stat. În acest sens s-a apreciat că nu e suficient borderoul întocmit cu ocazia recensământului agricol și al populației din ianuarie 1848, actul neîndeplinind condițiile art. 22.1 lit. d) din H.G.

498/2003. În modul prezentat s-a considerat că apelanta-contestatoare nu este persoana îndreptățită în condiția Legii nr. 10/2001. Împotriva susnumitei decizii a curții de apel, a declarat recurs contestatoarea B.M.R. ce, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susține greșita aplicabilitate a legii. Astfel, menționează că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 consideră ca act doveditor al dreptului de proprietate în sensul art. 22.1 lit. g) și h) „orice alte înscrisuri ...” sau „declarații notariale date de persoana care se consideră îndreptățită pe propria răspundere ...”. Or, apreciază aceeași recurentă, borderoul invocat îndeplinește cerințele legii, sens în care menționează expres art. 22.1, lit. d) din H.G.

498/2003, în situația în care actul emană de la o autoritate a vremii; actul atestă, de altfel, că proprietatea aparținea tatălui său, N.P., fapt confirmat și de fișa din care acesta era caracterizat drept chiabur. Deliberând asupra recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că acesta este întemeiat pentru următoarele rațiuni: Excluderea, pentru argumentele prezentate, a recurentei-contestatoare din rândul persoanelor îndreptățite în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001, este o soluție greșită, dată de instanțele anterioare, deoarece, în interpretarea acestei legi, se arată în H.G.

498/2003 referitoare la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv la art. 22.1 că printre actele doveditoare ale proprietății sunt actele juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o anume persoană și orice alte asemenea acte care permit, în final, preluarea abuzivă în condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din legea menționată. În speță, borderoul, întocmit cu ocazia recensământului agricol și al populației din anul 1848, coroborat cu fișa în care autorul recurentei-contestatoare este etichetat „chiabur”, poate conduce la atestarea unei astfel de proprietăți. În cauză, însă, era necesar a stabili, prin toate mijloacele de probă admise de lege, când și în ce condiții s-a preluat proprietatea imobiliară pentru a desprinde caracterul abuziv al trecerii la stat al acesteia.

Totodată era util a se stabili care era destinația proprietății preluate pentru a verifica normele juridice aplicabile cauzei, pentru a nu mai discuta că nu se cunoaște cine este actualul deținător al acestor proprietăți. De altfel, în cauză trebuie să se statueze asupra regimului juridic aplicabil în situația unei exploatări agricole sau preluări de teren de către stat. Pentru a se lămuri toate aceste situații ce țin de cercetarea fondului cauzei, care n-a fost abordată de instanța precedentă, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., tocmai pentru ca recurenta-contestatoare să fie legitimată corect procesual ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 și a se dispune în consecință.

De aceea se va admite recursul și se va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei, urmând ca instanța de trimitere să aibă în vedere și celelalte critici din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea B.M.R. împotriva deciziei civile nr. 1027/A din 18 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.