ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7743/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut cele ce urmează: Reclamanta P.E., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3127 din 3 aprilie 2002, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Moreni, reprezentată prin primar și SC P.E. SA obligarea pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Moreni, județ Dâmbovița, compus din teren și construcții, complex-restaurant Flacăra. Pe cale incidentală, în cadrul acțiunii în revendicare în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, a solicitat să se constate că statul a preluat imobilul fără titlu valabil, fiind lovit de nulitate absolută. În temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 948 C. civ.

a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului juridic prin care SC P.E. SRL a dobândit imobilul de la stat. În motivarea acțiunii se arată că imobilul proprietatea tatălui său, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 2228 din 18 mai 1915, a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948 ilegal, deoarece bunul nu avea destinația imobilelor naționalizate. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 336 din 10 iulie 2003 a respins acțiunea formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), precum și cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. formulată de pârâta SC P.E. SA, pentru considerentele ce se vor arăta. Din probele administrate a rezultat că imobilul revendicat a fost preluat în baza Legii nr. 119/1948, cu respectarea dispozițiilor acestei legi, așa încât imobilul a fost preluat cu titlu valabil.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv în cadrul procesului de privatizare sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. În cauză, fiind vorba doar de schimbarea acționarilor prin vânzarea-cumpărarea de acțiuni în baza contractelor încheiate cu F.P.S. și F.P.P. V Oltenia nu se poate vorbi de înstrăinarea patrimoniului și deci de a se constata nulitatea absolută a celor două contracte. Față de modul de preluare de către stat a imobilului revendicat și modul de dobândire a proprietății de către pârâtă, prin efectul Legii nr. 15/1990, în temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Ploiești, investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței sus arătate, a respins calea de atac ca nefondată prin decizia civilă nr. 223 din 22 octombrie 2003, pentru aceleași argumente folosite de prima instanță. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta critică hotărârea instanței de apel pentru considerentele ce succed. 1. Instanța a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

deoarece nu a făcut decât să reia motivarea instanței de fond, fără să analizeze vreunul din motivele de apel; inaplicabilitatea Legii 119/1948 deoarece privea naționalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare și de asigurări; imobilul naționalizat, potrivit contractului de închiriere încheiat pe perioada 1943-1948 avea destinația de sală de cinema, teatru și locuință și ca atare dispozițiile Legii 119/1948 erau inaplicabile. 2. Respingând apelul, instanța a nesocotit o parte din dovezile administrate și a aplicat greșit legea deoarece actele privind situația juridică a imobilului nu au fost analizate ceea ce a dus la justa aplicare a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 2.1.

din H.G. nr. 498/2003, interpretate per a contrario. Intimata SC P.E. SA Moreni, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului. Aceeași solicitare o formulează și intimata A.V.A.S. prin întâmpinare. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, a reținut că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Reclamanta a solicitat instanței de apel, prin motivele de apel depuse la termenul de judecată de la 9 octombrie 2003, să se pronunțe asupra netemeiniciei și nelegalității hotărârii primei instanțe sub următoarele aspecte: Legea nr. 119/1948 are ca obiect naționalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare, în timp ce imobilul dedus judecății, ce era proprietatea unei persoane fizice, avea destinația de cinematograf; potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își protejau calitatea de proprietar și, drept urmare, societatea comercială trebuia să îi lase imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie. Hotărârea judecătorească, fiind actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, trebuie să cuprindă, potrivit art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., considerentele pentru care s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe celelalte, de ce a înlăturat sau reținut o probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. În cauza de față considerentele proprii ale instanței de apel cu referire la limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel lipsesc, deoarece motivarea reprezintă doar o preluare a considerentelor primei instanțe, fără vreo referire la argumentele reclamantei referitoare la inaplicabilitatea actului de naționalizare, la temeinicia acțiunii în revendicare și a probatoriului administrat în acest sens. Procedând în acest fel, instanța nu a răspuns în fapt niciuneia din motivele invocate în apel, încălcând obligația stabilită prin art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit căreia redactarea hotărârii trebuie să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a permite astfel exercitarea controlului judiciar. Dat fiind nemotivarea deciziei în limitele stabilite de apelantă, ce valorează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat și, drept consecință, decizia va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 223 din 22 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.