ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7743/2006

Deliberând în condițiile art.

256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut cele ce

urmează:

Reclamanta P.E., prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3127 din 3

aprilie 2002, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria

Moreni, reprezentată prin primar și SC P.E. SA obligarea

pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul situat în Moreni, județ

Dâmbovița, compus din teren și construcții, complex-restaurant

Flacăra.

Pe cale incidentală, în cadrul

acțiunii în revendicare în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, a

solicitat să se constate că statul a preluat imobilul fără

titlu valabil, fiind lovit de nulitate absolută.

În temeiul art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 și art. 948 C. civ. a solicitat să se constate

nulitatea absolută a actului juridic prin care SC P.E. SRL a dobândit

imobilul de la stat.

În motivarea acțiunii se

arată că imobilul proprietatea tatălui său, conform actului

de vânzare-cumpărare nr. 2228 din 18 mai 1915, a trecut în proprietatea

statului în baza Legii nr. 119/1948 ilegal, deoarece bunul nu avea

destinația imobilelor naționalizate.

Tribunalul, prin sentința

civilă nr. 336 din 10 iulie 2003 a respins acțiunea formulată,

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. (în

prezent A.V.A.S.), precum și cererea de chemare în garanție a

A.V.A.S. formulată de pârâta SC P.E. SA, pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din probele administrate a rezultat

că imobilul revendicat a fost preluat în baza Legii nr. 119/1948, cu

respectarea dispozițiilor acestei legi, așa încât imobilul a fost

preluat cu titlu valabil.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv în cadrul procesului

de privatizare sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor

în vigoare la data înstrăinării.

În cauză, fiind vorba doar de

schimbarea acționarilor prin vânzarea-cumpărarea de acțiuni în

baza contractelor încheiate cu F.P.S. și F.P.P. V Oltenia nu se poate

vorbi de înstrăinarea patrimoniului și deci de a se constata

nulitatea absolută a celor două contracte.

Față de modul de preluare de către stat a imobilului

revendicat și modul de dobândire a proprietății de către

pârâtă, prin efectul Legii nr. 15/1990, în temeiul art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent.

Curtea de Apel Ploiești,

investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă

împotriva sentinței sus arătate, a respins calea de atac ca

nefondată prin decizia civilă nr. 223 din 22 octombrie 2003, pentru

aceleași argumente folosite de prima instanță.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 și 10

C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

reclamanta critică hotărârea instanței de apel pentru

considerentele ce succed.

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece nu a făcut decât

să reia motivarea instanței de fond, fără să analizeze

vreunul din motivele de apel; inaplicabilitatea Legii 119/1948 deoarece privea

naționalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare și de

asigurări; imobilul naționalizat, potrivit contractului de închiriere

încheiat pe perioada 1943-1948 avea destinația de sală de cinema,

teatru și locuință și ca atare dispozițiile Legii

119/1948 erau inaplicabile.

a nesocotit o parte din dovezile administrate și a aplicat greșit

legea deoarece actele privind situația juridică a imobilului nu au

fost analizate ceea ce a dus la justa aplicare a dispozițiilor art. 6 din

Legea nr. 213/1998 și art. 2.1. din H.G. nr. 498/2003, interpretate

per

a contrario.

Intimata SC P.E. SA Moreni, prin

întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului.

Aceeași solicitare o

formulează și intimata A.V.A.S. prin întâmpinare.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, a reținut că recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Reclamanta a solicitat

instanței de apel, prin motivele de apel depuse la termenul de

judecată de la 9 octombrie 2003, să se pronunțe asupra

netemeiniciei și nelegalității hotărârii primei

instanțe sub următoarele aspecte: Legea nr. 119/1948 are ca obiect

naționalizarea întreprinderilor industriale, miniere, bancare, în timp ce

imobilul dedus judecății, ce era proprietatea unei persoane fizice,

avea destinația de cinematograf; potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu

își protejau calitatea de proprietar și, drept urmare, societatea

comercială trebuia să îi lase imobilul în deplină proprietate

și liniștită posesie.

Hotărârea

judecătorească, fiind actul final al judecății, actul de

dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre

părți, trebuie să cuprindă, potrivit art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., considerentele pentru care s-a oprit la soluția dată,

pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe

celelalte, de ce a înlăturat sau reținut o probă, de ce a

aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită

interpretare.

În cauza de față

considerentele proprii ale instanței de apel cu referire la limitele

devoluțiunii stabilite prin motivele de apel lipsesc, deoarece motivarea

reprezintă doar o preluare a considerentelor primei instanțe,

fără vreo referire la argumentele reclamantei referitoare la

inaplicabilitatea actului de naționalizare, la temeinicia acțiunii în

revendicare și a probatoriului administrat în acest sens.

Procedând în acest fel,

instanța nu a răspuns în fapt niciuneia din motivele invocate în

apel, încălcând obligația stabilită prin art. 261 alin. (5) C.

proc. civ., potrivit căreia redactarea hotărârii trebuie să

arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței pentru a permite astfel exercitarea controlului judiciar.

Dat fiind nemotivarea deciziei în

limitele stabilite de apelantă, ce valorează cu nepronunțarea

asupra fondului cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. va admite recursul declarat și, drept consecință, decizia

va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 223 din 22 octombrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.