ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3374/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantele G.N. și G.R. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să redispună anularea hotărârii nr. 269 din 16 iulie 1998 emisă de Consiliul Local al municipiului Constanța, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce le-a fost cauzată, prin restituirea unui teren în echivalent, cu motivarea că sunt succesoarele lui M.G., care a avut în proprietate suprafața de 428 mp situată în lotul 3 bis, careul 32, în stațiunea Mamaia, teren ce a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 22098 din 24 octombrie 1958, ce este afectat în totalitate de șoseaua care face legătura între Constanța și Năvodari.

La data de 30 martie 2000, reclamantele au precizat că renunță la capătul de cerere privind anularea hotărârii nr. 269/1998 și solicită numai revendicarea suprafeței de 428 mp, având valoare ce depășește 580.000.000 lei și față de această împrejurare, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, excepție ce a fost admisă, conform sentinței civile nr. 4080/2000 prin care s-a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Soluționând cauza, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 819 din 8 decembrie 2000, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele G.N. și G.R.; a obligat pârâții la plata sumei de 808.690.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului revendicat; a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 428 mp situat în Constanța, stațiunea Mamaia și atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren în echivalent.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pactul comisoriu de gradul IV înscris în contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia autorul reclamantelor a devenit proprietar asupra suprafeței de 428 mp, pe care acestea o revendică, nu și-a produs efectele, întrucât terenul este situat în zona de graniță, iar prin Decretul-lege din 11 februarie 1938 s-a interzis edificarea oricăror construcții particulare în această zonă. În această situație, faptul că acea construcție nu a fost ridicată în termenul prevăzut în contract nu-i este imputabilă proprietarului, respectiv autorului reclamantelor, dar, întrucât în prezent terenul aparține domeniului public, instanța a obligat pârâții să achite reclamantelor contravaloarea acestuia.

Prin decizia civilă nr. 238/C din 31 octombrie 2006, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța, precum și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța, pentru următoarele considerente; Autorul reclamantelor M.G., a cumpărat terenul în litigiu în anul 1934, urmând ca în termen de 6 ani, care se împlinea în anul 1940, să edifice o construcție. Prin decizia nr. 22043/1958, s-a stabilit că toate contractele de vânzare-cumpărare, pentru care cumpărătorii nu au construit în termenul de 6 ani stabilit prin decizia din 5 decembrie 1924, sunt reziliate.

Pactul comisoriu de gradul IV nu și-a produs efectele atâta timp cât în anul 1938 a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 147, care instituie zona de graniță din și pentru stațiunea Mamaia, unde se situa terenul autorului reclamantelor, și interzicea edificarea oricăror construcții particulare în acest perimetru, iar ca urmare a acestei împrejurări nu s-a putut reține culpa autorului reclamantelor, și nu s-a putut considera reziliat contractul de vânzare-cumpărare deținut de acesta, așa cum legal a reținut instanța de fond. Întrucât, terenul revendicat aparține, în prezent domeniului public, legal prima instanță a obligat Statul Român, împreună cu ceilalți pârâți, la despăgubiri către reclamante, pentru acest teren.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Statul Româna prin Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor ) reprezentat de D.G.F.P. Constanța, criticând-o în esență pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța au arătat că față de constatarea instanțelor de fond și apel, potrivit căreia terenul face parte din domeniul public al Statului, în mod greșit aceștia au fost obligați să plătească despăgubiri, alături de Statul Român. Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ( în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) reprezentat prin D.G.F.P.

Constanța a arătat că decizia recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a H.G. nr. 113/1992, care stipulează că bunurile de interes local din domeniul public și privat al statului au fost trecute în patrimoniul comunelor, orașelor sau al județelor. În această situație, în mod eronat au apreciat instanțele că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă, întrucât imobilul în litigiu aparține domeniului public al județului Constanța. În ședința publică din 26 aprilie 2007, instanța, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, ca motiv suplimentar de recurs, necompetența curții de apel în soluționarea apelurilor în raport de valoarea pricinii, potrivit art. 30 pct. 3 C. proc.

civ. Examinând decizia recurată, în raport de motivul de ordine publică invocat de instanță din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., al necompetenței curții de apel în soluționarea apelurilor, instanța constată recursurile întemeiate, pentru următoarele considerente. Valoarea obiectului litigiului, așa cum a fost precizată prin cererea depusă la dosarul Judecătoriei Constanța, fila 62, nu depășește 150.000.000 lei, și în fața Tribunalului Constanța, reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea terenului în litigiu, în temeiul art. 480 C. civ., iar în cazul în care pârâtele refuză restituirea unui teren echivalent în compensarea terenului proprietatea acestora, au solicitat plata valorii de circulație a terenului amintit, care prin expertiza întocmită în cauză a fost stabilită la 808.690.000 lei.

Apelurile declarate de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, și de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în (prezent Ministerul Economiei și Finanțelor ) prin D.G.F.P. Constanța au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța în anul 2001, fiind soluționate, prin decizia civilă ce face obiectul prezentului recurs, la 31 octombrie 2006. Prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005, s-a modificat competența după valoare a instanțelor judecătorești, iar în materie civilă tribunalul judecă în apel procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei, potrivit art. 2 alin. (2) C. proc.

civ., astfel că soluționarea apelurilor era de competența Tribunalului Constanța. Curtea de apel, în raport de dispozițiile cu caracter tranzitoriu ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, în această situație trebuia să trimită apelurile care se aflau pe rolul său la data intrării în vigoare a acestei legi și care, potrivit acestei legi, sunt de competența tribunalului, la Tribunalul Constanța. Așa fiind, soluționând apelurile declarate de pârâți, Curtea de Apel Constanța a încălcat competența materială a Tribunalului Constanța de soluționare a apelurilor, situație de care instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza Tribunalului Constanța, pentru judecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) reprezentat de D.G.F.P. Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin primar împotriva deciziei nr. 238 C din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, pe care o casează. Trimite cauza Tribunalului Constanța pentru judecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.